Travel tips

Am zburat la Los Angeles la clasa business, cu Turkish Airlines. Experienta pura

30/12/2018
ty-1

Hai ca am facut-o si pe asta. De multa vreme imi doream sa zbor cu Turkish Airlines la Business, si in sfarsit a venit momentul. Un zbor Istanbul – Los Angeles, de 13 ore si un pic, cu Boeing 777-300. Nu de alta, dar auzisem numai vorbe bune de la toti cunoscuti – sa vezi la Turkish, ce servicii, ce mancare, cum te trateaza.

Prima observatie si cea mai importanta – toate stewardesele sunt dragute, aranjate si cochete. A se nota ca nu am spus frumoase, nu ca n-ar fi, dar stric armonia in familie, si nu e cazul. Desi, off the record, am cazut amandoi la pace ca iti e mai mare dragul sa zbori in asemenea conditii.

Cabinele business de la triple seven (Boeing 777) sunt configurate 2-3-2. Cate doua scaune pe randurile laterale, respectiv 3 scaune pe randul central. Fiecare fotoliu se rabateaza la 180 de grade, transformandu-se in pat. Eu, la cei 195 cm ai mei, nu pot dormi drept, dar cred ca o persoana pana in 185 cm nu are nicio problema. Dar eu sunt o exceptie, nu poti face avioanele dupa inaltimea lui Ghita Muresan, iar pantofii dupa calapodul lui Shaquille O’Neal.

Cand esti gata de somn, nu iti ramane decat sa o rogi frumos pe insotitoarea de bord sa iti pregateasca patul. Iti pune un cearsaf curat pe scaun, iti da o perna si ceva ca sa te acoperi. Si de aici, fiecare cum se descurca mai departe. Unii dorm de la inceputul zborului pana la final. Ii urasc. Altii fac 13-14 prin avion si numara orele ramase pana la aterizare. Exemplul cel mai bun, subsemnatul.

La fiecare scaun ai o trusa cu maruntisuri, utile in zbor. Sosete, crema de maini, balsam de buze, pasta si periuta de dinti, dopuri de urechi, masca lui Zorro (stiti voi, ochelarii aceia din carpa neagra, de pus la ochi cand dormi), papuci de unica folosinta ca sa nu stai incaltat pe toata durata zborului, apa, paie si bataie.

Mancarea ti se serveste ca la restaurant. Mai intai un pahar dintr-o bautura la alegere, sa-ti vina pofta de mancare, cu un mix de alune de padure, fistic si migdale trase in sare. Urmeaza antreul, exact ca in restaurantele de fine dining – 3 gustari asezate cu mare atentie pe o farfurie si cu plating de Masterchef. Apropo, in clasa business, nu stiu si daca in restul avionului, exista mai multi chefi. Adica niste persoane care se asigura ca mancarea este servita la cele mai inalte standarde. Stand aproape de bucatarie, am si avut ocazia sa ii vad cum monteaza atent fiecare maslina pe farfurie, de zici ca era ultima piesa din dominoul de record mondial care tocmai se pregateste.

Urmeaza alte antreuri la alegere – humus, sarmalute turcesti, tartar de somon, diverse salate. Insotitorii de zbor vin impreuna cu cheful prin cabina, cu tavile suprapuse, iar tu comanzi exact ce iti face cu ochiul.

In fine, felul principal, la alegere – vita cu sos teriyaki sau somon, optiuni cat sa satisfaca orice pofta. La final, deserturi turcesti, de acelea de 200 de calorii inghititura, sau salata de fructe pentru fotomodelele care prefera apa plata cu lamaie.

Pe toata durata zborului sunt disponibile in galley-uri (bucatarii) diverse gustari – sandwichuri, ciocolatele, napolitane, biscuiti, alune, vin, whiskey, apa, sucuri si cam tot ce se mananca in lipsa de alta preocupare. Apropo, cred ca daca socotesc dupa un zbor cate rontzonele de astea bag in mine, cred ca ma iau cu mainile de cap. Simt mereu nevoia sa rod ceva si asta nu e bine.

Inainte de final vreau sa va mai spun ceva. Alaturi de noi, pe randul de 3 scaune, a stat un domn din Iran. Ma rog, nascut in Iran, dar stabilit de vreo 40 de ani in Statele Unite. Ne spunea ca a plecat la 18 ani ca sa studieze in SUA, i-a placut si a ramas. Acum este profesor de matematica-fizica si preda in Los Angeles. Pana aici, nimic neobisnuit. Altceva m-a marcat insa. Faptul ca acest om nu isi poate misca membrele inferioare si mana dreapta. A suferit mai multe accidente cerebrale in timpul vietii. Va jur, ca de multa vreme nu am mai vazut o persoana atat de pozitiva, un om langa care ai sta ore intregi sa asculti ce iti povesteste. Un om care a trecut prin atatea, si care inca mai are puterea sa zambeasca. Si le transmite aceasta lectie de viata si elevilor sai la clasa, zi de zi. Jos palaria! Se intorcea in LA de la Teheran, si marturisesc ca a fost o reala placere sa cunosc o asemenea persoana. M-am umflat si eu putin in pene ca am fost olimpic la matematica, nu puteam altfel. Si apropo, mi-au ramas in minte spusele lui – daca sufeream accidentul in orice alta tara, nu stiu cum m-as fi descurcat, aluzie la faptul ca in State, daca ai un handicap, nu esti cu nimic inferior celorlalti si esti tratat cum se cuvine. Si imi vin rapid in minte stirile acelea cu soferii de pe transportul in comun de la noi din tara, care cand vad o persoana cu probleme se fac ca ploua si pleaca mai departe. Dar o sa ne facem si noi bine la un moment dat.

In alta ordine de idei, acum, cand scriu acest articol, am ajuns in Canada. Mai sunt vreo 4 ceasuri si jumatate pana la destinatie, iar sub noi totul e inghetat. O mare de gheata si de zapada, no mans land-ul perfect. Pe la bucatarie se agita lucuruile. Se pregateste masa. Din pacate, foarte multe fotografii nu am, pentru ca am dorit sa respect linistea si intimitatea celorlalti pasageri. Toate sunt facute cu telefonul, un Samsung S9+. Incercati macar o data o excursie la business, nu o sa va para rau.

ty-2
ty-4

ty-3
ty-5

ty-6
ty-7

ty-9
ty-8

ty-10

ty-12
ty-11

ty-13

ty-15
ty-15

ty-16

ty-17
ty-18

ty-19

*Fii la curent cu postarile mele. Nu pierde urmatoarele ponturi!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile

17 Comments

  • Reply Justina stanciu 30/12/2018 at 15:08

    Senzational articolul! Vacanta placuta!

  • Reply Lucian 30/12/2018 at 15:23

    Am zburat recent de la Bangkok in Singapore cu Thai Airways la Business.
    A fost primul zbor pt baietelul nostru de 1 anisor.
    Ne a fost teama ca bebelusul nostru va strica atmosfera cu plansete dar a dormit tot zborul ( si la dus si la intors). Adevarul e ca nici zgomotul motoarelor nu se aude la Business ( si nici nu am folosit castile ).
    Esti tratat ca la restaurant…vin inainte cu meniurile sa ti alegi ce doresti… A fost o adevarata placere!

    • Reply Mihai Jurca 30/12/2018 at 19:07

      Eh, zgomotul se aude ca in restul avionului, erati foarte incantati, dar se aude la fel. :))

  • Reply Cris 30/12/2018 at 15:30

    Pare un zbor perfect. Scuza-mi indiscretia, dar cat costa un astfel de zbor? Cand am mers eu in San Diego, m-a costat vreo 7-800$ zborul pe locurile pentru muritorii de rand. Aici cat o fi? 🤩😍

    • Reply Mihai Jurca 30/12/2018 at 19:06

      De vreo 4 ori mai mult.

    • Reply Mihai Jurca 31/12/2018 at 12:04

      Buna, in jurul a 3000 de euro.

  • Reply Andrei 30/12/2018 at 16:02

    Salut,
    Felicitari pentru experienta placuta si foarte bine documentata. Articolul este cumva advertorial? Intreb pentru ca prea suna bine si pozele sunt profi:)
    Urmeaza sa zbor si eu cu ei in ianuarie OTP – JFK si LAX – OTP ambele cu escala in IST si am citit numai povesti horror pe pagina lor de Facebook. Daca la alte companii lumea se plange de calitatea mancarii si de atitudinea insotitorilor de bord, la Turkish am citit numai despre bagaje pierdute si conexiuni pierdute, si asta cand ai un singur bilet cu ei de la inceput pana la sfarsit.
    In fine, la intoarcerea de pe LAX am scala de 1:10 ore in IST, asa ai avut si tu? Sper sa n-am surprize.

    • Reply Mihai Jurca 30/12/2018 at 19:06

      Salutare, nu este advertorial. As fi scris. Noi am venit cu Tarom pana la Istanbul si cu Turkish mai departe. Am avut 3 ore si ceva, escala. Dar si asa trebuie sa alergi putin.

      Cat despre povesti, stii cum e. Toti pierd bagaje, iar cei care comenteaza nu sunt cei catora le au ajuns bagajele bine. :))))

      Spor!

      • Reply cristina enache 02/01/2019 at 13:34

        Apropo de escala, cat recomandati sa fie durata ei, astfel incat sa nu fie nevoie sa alergi intre porti sau sa fii stresat ca e posibil sa pierzi zborul? Mai ales pe aeroporturile mari in Paris sau Londra.

  • Reply Rus Lucica 30/12/2018 at 20:30

    Am zburat cu turkis, la economy class, zbor de 9 ore si ceva si pot sa spun ca a fost perfect. Nici vorba de personal nepoliticos, dimpotriva. Nici vorba de pierdut bagaje si am avut zbor cu ei de la budapesta istanbul si istanbul phuket. Mancarea si servirea peste asteptari.

    • Reply Mihai Jurca 31/12/2018 at 04:19

      Bagaje pierde orice companie. Bagajele sunt operate de companii de handling, exact ca pe Otopeni.

  • Reply Coco cornelus 30/12/2018 at 21:35

    Vacanță frumoasa Mihai interesant articolul

  • Reply Tan 14/01/2019 at 23:56

    Pt un pahar de sampanie (de multe ori reciclat, sunt multe poze pe net), cateva alune, o mancare ceva peste medie(dar atat) si un scaun ceva mai confortabil nu merita pretul de 3-4 ori mai mare, daca nu esti magnat.
    Testat si nu merita, de banii aia as fi dormit de cateva ori la un hotel scump si as fi mancat la restaurante cu stele Michelin cu mancare mult peste cea din avion.
    In Madrid o masa la un restaurant cu o stea Michelin pt 2 persoane a costat 180euro.

    • Reply Mihai Jurca 15/01/2019 at 00:25

      Iar daca in loc de masa de 180 de euro la un restaurant cu stele Michelin mananci doua pungi d’alea mari de pufuleti, scapi cu 2*1,30 RON. Ca tot se umfla stomacul, nu?

      • Reply Tan 15/01/2019 at 10:58

        N-am zis asta, te rog nu-mi schimba sensul cuvintelor, sunt si am fost mereu adeptul calitatii. Nu trebuie sa te superi daca cineva nu e de acord cu tine. Din pacate, pare ca ai si inteles gresit ce am vrut sa spun, si anume ca o masa la un restaurant bun cu stele Michelin din Madrid (pe care l-am vizitat si a merita toti banii) este MAI IEFTINA decat pretul mancarii din avion la business, doar pentru faptul ca este servita in avion. Totusi, vorbim de un somon si alune, nu de vita kobe.

        P.S. AM observat ca site-ul nu permite scrierea corecta a folosirea cu diacritice: aă . ă este mai mic decat a.

        • Reply Mihai Jurca 15/01/2019 at 11:16

          Salutare. Apreciez faptul ca nu ai injurat. Sincer ma asteptam sa urmeze niste invective. Asa ne-am obisnuit noi romanii, ca atunci cand nu ne convine ceva sa ne certam.

          Am inteles perfect ce ai vrut sa spui. Numai ca oamenii sunt diferiti. Apreciaza lucruri diferite. Un zbor de 14 ore Ist-Lax trece altfel intr-un pat la 180 de grade. Nu cred ca ia nimeni biletul doar pentru mancare. Asa te duci in lounge sau la restaurant inainte si mananci numai homar. :)))

          Pentru unii poate e important confortul oaselor, mai ales daca au 1,95m. Altii sunt adeptii meselor la restaurante fine dining. Nici eu nu inteleg de e ai da 200.000 de dolari pe un ceas, dar asta nu inseamna ca cei care platesc aceasta suma sunt aiuriti.

          Si de aici si raspunsul meu cu pufuletii. :)))

          Bafta!

          • Tano 15/01/2019 at 13:02

            Mersi pentru raspunsul tau detaliat, sunt de acord ca suntem diferiti.
            Cat despre injuraturi, te urmaresc de prea multi ani si am folosit in calatorii prea multe sfaturi de la tine(asta e primul loc in care caut un oras, inainte sa plec undeva)…deci nu e cazul.
            Numai bine.

    Leave a Reply