All Posts By

Mihai Jurca

Promo

Simt ca nu ti-ar strica o vacanta in valoare de 5000 de lei, in orice destinatie doresti

12/02/2019
jurca-21

Sunt putine tari in Europa care se pot lauda cu toate formele de relief. Sunt si mai putine tari care au o clima acceptabila pe toata durata anului. Si poti numara pe degetele de la o mana, statele care au si relief, si atmosfera, si vreme prielnica plimbarilor sub clar de luna in orice perioada a anului, dar si o gastronomie deosebit. Bun venit in Franta, paradisul amatorilor de rafinament.

Cand spui Franta, gandul iti zboara aproape inevitabil la Paris. Apoi ar fi Coasta de Azur, cu ale sale Cannes, Nisa, Antibes, St Tropez si chiar Monte Carlo, care tehnic vorbind face parte din principatul Monaco. Exista zona de ski, aflata in imediata vecinatate a masivului Mont Blanc. Zona Bordeaux, care exceleaza la capitolul vinuri rosii. Apoi zona Pirineilor, Normandia si Bretania, Corsica, castelele de pe Valea Loarei, s.a.m.d. V-as putea povesti pana maine. Si nu am inclus aici teritoriile aflate peste mari si peste zari – cum ar fi Martinica, Guadeloupe sau Reunion. Ce mai, o tara care atatea de oferit. Timp sa ai ca sa le descoperi.

Dintre toate cele enumerate mai sus, iubesc la nebunie Coasta de Azur, o destinatie pentru orice perioada a anului. Imi aduc aminte ca acum vreo 3 ani am fost la Nisa de Revelion. Imaginati-va zile insorite cu 15-16 grade la amiaza, foarte putini turisti, o adevarata incantare sa te plimbi prin statiunile de pe malul Mediteranei.

nisa-70

Nisa imi pare orasul cel mai bun in care sa-ti stabilesti baza. Un oras nici mic, nici mare, cu o eleganta data de Promenade des Anglais, palatele si hotelurile situate in proximitate, muzeele care au ceva de oferit pentru toate gusturile. Dupa o plimbare pe Promenade des Anglais, dominata de hotelul Negresco, ridicat de un roman acum aproape 100 de ani, iti recomand sa urci pe Coline du Chateau, dealul de pe care faci cele mai faine poze din Nisa. Se vede toata promenade intr-o parte, marea, dar si portul pe partea cealalta a dealului.

Apoi din Nisa poti porni in descoperirea oraselelor din zona. Partea buna este ca nu iti trebuie masina. Trenul este sufficient, iar distantele sunt foarte mici. Spre exemplu, din Nisa pana in Monte Carlo nu faci mai mult de 15-20 de minute cu trenul. Pana la Cannes faci cam jumatate de ceas sit e poti opri si in statiunile de pe traseu – Antibes, Juan les Pins. Daca o iei spre Monte Carlo, treci prin Villefrance-sur-Mer, Bealieu-sur-Mer, Eze sau Cap d’Ail. Iar imediat dupa Monte Carlo este Menton, ultima statie din Franta a trenului care merge spre Italia.

nisa-59
plaja-nisa-17

plaja-nisa-1

Cannes este orasul festivalului. Un oras elegant, cu o promenade intesata de magazine de firma, restaurant si hoteluri. Paralel este principala strada comerciala a orasului. Cand spui Cannes, vorbesti despre poate cea mai buna plaja din zona. Lata, lunga si cu nisip fin. Cam ca la noi pe litoral. Daca nu vrei sa stai la plaja, iti recomand sa urci pe inserat in vechea cetate de unde se vede superb tot orasul.

Pana in Cannes, cum mergi din Nisa, sunt Antibes si Juan les Pins. Mici, linistite, cu un aer boem. Asa ca pentru artisti. Nu degeaba numerosi pictori si-au stabilit de-a  lungul timpului resedinta in aceasta zona. Dupa o plimbare pe stradutele inguste ale orasului, iti recomand sa zabovesti putin in piata din oras, apoi sa mergi pe malul marii sis a te asezi la una dintre terasele cu vedere la apa. Sunt wow.

Eze este iarasi o opera de arta. Un castel vechi in care nu se poate intra decat pe jos, cu stradute inguste, intortocheate si un hotel de 5 stele aflat chiar in cetate. Daca nu stii ca e hotel acolo, ti-ar fi foarte greu sa iti dai seama, pentru ca ale sale camera sunt construite in interiorul zidurilor vechi. Nimic nu a fost alterat. Tot la Eze este si fabrica de parfumuri Fragonard, care se poate vizita.

eze-village-8

In Beaulieu-sur-Mer este marina Principatului Monaco. Milioane de euro langa milioane de euro, pe luciul apei. In Beaulieu-sur-Mer sunt “parcate” multe dintre yacht-urile pe care le vezi vara in Monte Carlo. Iar de-a lungul marinei sunt foarte multe restaurante. Greu e s ail alegi pe cel care ti se potriveste pentru ca mai toate arata foarte bine.

In fine, Monte Carlo e Monte Carlo. Nu seaman cu nimic. Este unic. Un oras construit in trepte, pe doar 2 kilometri patrati, in care accesul de pe o strada pe alta se poate face inclusive cu ascensorul public. Da, da, ati auzit bine. Te duci, iei frumos liftul, si urci pe strada de mai sus. Nu stiu cati dintre voi va uitati la Formula 1. Marele premiu din Principatul Monaco se tine pe strazile inguste ale orasului. Din loc in loc, vei vedea pe tot parcursul anului vibratoarele de la curbe (acele borduri usor inaltate, vopsite in alb si rosu). In Monte Carlo sunt cateva plaje publice, cu nisip de buna calitate, dar foarte agoomerate pe timp de vara. Gradina Exotica de deasupra orasului este superba. E un loc de unde poti vedea Monaco-ul de la inaltime, inconjurat fiind de cactusi, si alte plante intepatoare. In fine, urca neaparat pe dealul unde se alfa Palatul Regal si cateva muzee, iar efortul iti va fi rasplatit de o priveliste care iti taie respiratia, asupra portului vechi. Doamne, sunt atatea de vazut si de facut, incat as putea sa scriu pana maine.

monte-carlo-35

Haideti sa va lamuresc si de ce am scris despre sudul Frantei, destinatie inspirata de Mixtett Gourmet. Hochland desfasoara timp de 7 saptamani, in perioada 14 Ianuarie – 28 Februarie 2019, campania #InspiratiePentruOriceDestinatie. Mecanismul campaniei este foarte simplu – cumperi minimum un produs din gama de branza topita Hochland, incarci bonul fiscal/factura pe www.hochland.ro/inspiratiedelahochland, si afli pe loc daca ai castigat unul dintre premiile oferite in campanie. Cele mai tari premii sunt excursiile in valoare de 5000 de lei, in destinatii la alegere. Bineinteles ca daca ati castiga, m-ar bucura nespus sa aflu ca ati ales sa vizitati Franta si ca micul ghid de mai sus v-a prins bine in vacanta. Exista si premii zilnice, tot la alegere – casti wireless Sony, Troller Samsonite, rucsacuri.  Mai multe detalii despre campanie pe: https://www.hochland.ro/inspiratiedelahochland/.

Asa ca la magazin cu voi. Alegeti sortimentul care va place cel mai mult si construiti-va un sandwich. V-am facut pofta, nu? Toate sortimentele de branza Hochland sunt disponibile in regulamentul campaniei (link regulament). Bon apetit et soyez le bienvenus en France! Succes!

monte-carlo-30

eze-village-2

nisa-68
plaja-nisa-17

nisa-72

nisa-73
nisa-67

nisa-50

eze-village-3

*Blogul MihaiJurca.ro participa in campania de comunicare #InspiratiePentruOriceDestinatie, initiata de Hochland Romania.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Cum iti omori timpul intr-o escala de 3, 6, 9 ore, sau mai multe

05/02/2019
aeroport-doha

Oricat ai cauta legatura perfecta, s-ar putea ca aceasta sa nu existe, si sa fii nevoit sa petreci mai multe ore in aeroportul de de conexiune. Sau sa platesti pe bilet 2000 de euro in loc de 650, si sa nu fie rentabil sa alegi o legatura mai buna numai din acest motiv.

Indiferent cat ai avea escala, iti recomand sa te documentezi din start. Ce se intampla cu bagajele tale? Se duc direct la destinatie, fara sa mai fii nevoit sa le ridici la zborul de conexiune sau nu? In cazul in care zbori cu companii de linie, transferul bagajului se va face automat de la o cursa la alta. Dar daca ti-ai construit singur traseul si ai facut rezervari diferite, va trebui sa ridici bagajul si sa il predai pentru cursa urmatoare.

In al doilea rand, iti recomand sa te documentezi in legatura cu aeroportul unde ai escala si cu conditiile de intrare in tara respectiva. Sunt state in care ai nevoie de viza de intrare. Ajungi la Moscova, escala de 9 ore va insemna doar stat in aeroport, daca nu ai viza de intrare in Rusia. In plus, ar fi bine sa citesti pe forumuri cam cat dureaza formalitatile de check-in, controlul de frontiera, in cazul in care te hotarasti sa iesi din aeroport si sa mergi pana in centrul orasului.

Paginile de internet si aplicatiile aeroporturilor iti ofera informatii foarte utile cu privire la modul de petrecere a timpilor morti pana la urmatorul zbor. Afli daca in incinta aeroportului respectiv sunt locuri de recreere, eventuale sali de sport, capsule in care poti sa dormi, ce restaurante, ce cafenele iti stau la dispozitie. Acum intre doua zboruri, ce ai putea sa faci? Sa citesti, sa asculti muzica, sa bei o bere, o cafea, sa mananci ceva, sa te mai plimbi, etc. Depinde cat ai de stat.

Sunt persoane care au acces la lounge, datorita faptului ca sunt clienti gold, platinum, premium la diverse companii si aliante aeriene, sau calatoresc la clasa business. Insa acces la multe loungeuri poti avea si tu, chiar daca nu te bucuri de asemenea privilegii. Evident, contracost. Timpul trece mult mai usor intr-un lounge. Scaunele si fotoliile sunt mult mai confortabile decat in restul aeroportului, ai mancare si bautura la discretie, poti face chiar dus in unele loungeuri sau poti trage un pui de somn.

Apropo de somn, in unele aeroporturi se pot inchiria mici capsule echipate cu pat, televizor si strictul necesar pentru dormit. Se pot inchiria pentru cel putin 3-4 ore. Aeroporturile mari au si hoteluri in incinta, in care se poate dormi cateva ceasuri. Dar sunt relativ scumpe, tinand cont de avantajul pe care ti-l da proximitatea. Imagineaza-ti ca ajungi la 4 dimineata intr-un aeroport, dupa un zbor de 13-14 ore din America de Sud, iar cursa ta de legatura este peste fix 8 ore spre casa. Ce faci? Ca nu e nimic deschis prin oras pana pe la 9-10 dimineata. Iar la ora 10 ar trebui sa fii inapoi in aeroport. Daca nu iti permiti sa stai la hotelurile respective, poti utiliza aplicatia Dayuse, despre care am scris aici (link) – un sistem de rezervari prin care poti inchiria o camera de hotel pentru numai 3, 4, 6 ore intr-o zi. Daca nu vrei sa dai bani nici pentru o asemenea cazare, poti incerca sa dormi direct in aeroport, acolo unde se poate. Exista SleepingAirport.net, un ghid al aeroporturilor din lumea intreaga si afli mici trucuri pentru a fura cateva ore de somn.

In mare cam asta poti face in aeroport. Urmeaza locurile aflate in proximitatea lui. Apropo, stiati ca din Aeroportul Charle de Gaulle Paris pana la Disneyland Paris, trenul TGV face doar 10 minute? De ce nu ai impusca doi iepuri deodata? Ajungi pe aeroportul din Bergamo, nu e musai sa mergi pana la Milano ca sa petreci timp de calitate. Poti vizita chiar Bergamo, un orasel superb aflat la doar 15 minute de aeroport. Si asa mai departe, ai inteles rationamentul.

Daca timpul iti permite, poti merge si in oras. Caz in care iti recomand sa stii cu ce te duci si cu ce te intorci, cat dureaza drumul si ce vrei sa vezi. Asta ca sa nu bajbai la fata locului, ca nu e timp. Mare atentie, exista aeroporturi de unde poti pleca intr-un tur de cateva ore al orasului, gratuit. Stiu ca cei de la Singapore Airlines faceau in parteneriat cu Aeroportul Changi Singapore un tur gratuit (link). La fel e un tur in Istanbul (link), in care esti dus prin Piata Eminonu, Turnul Galata, Palatul Dolmabahce, Piata Taksim, samd. Variante exista, informati sa fim.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Austria, schi pe ghetarul Dachstein. Viata la aproape 3000 de metri

30/01/2019
ghetar-dachstein

E o dimineata rece de ianuarie. Suntem in Schladming, landul Stiria (Steiermark in germana) – al doilea ca marime din Austria. Totul este cufundat in ceata. Vreme d-aia de iarna de nu iti vine nici sa tragi draperiile de la fereastra. Ieri a fost soare si frumos, azi e innorat si de abia daca zaresti dealul de peste vale. Destinatia zilei – sus pe ghetar.

Sa o luam inginereste. Schladming este un fost orasel minier, actualmente destinatia principala din zona de schi Schladming-Dachstein, care, la randul ei, face parte din Ski Amade – cel mai mare domeniu schiabil al Austriei. Doar vreo 760 de kilometri de partie, cu vreo 270 de instalatii de transport pe cablu. Asa, de primavara, cat sa nu zici ca nu ai pe unde sa te dai. La Schladming s-au tinut de 2 ori campionatele mondiale de schi, in 1982 si in 2013, deci nu e o zona oarecare. Si apropo, ca informatie de culoare, cum veneam noi cu shuttle-ul de la Munchen catre Schladming, la cativa kilometri de destinatia finala, ne zice soferul – vedeti voi traseul acela cu jaloane portocalii si trase albastre? Este partia privata a lui Marcel Hirscher, un baietas din echipa de schi alpin a Austriei. Cine urmareste competitii de acest gen, stie despre ce vorbesc. E ca si cum te plimbi prin Rosario, Argentina, si iti spune cineva, vezi ca pe aici dadea Messi cu mingea in geamurile vecinilor.

Despre partiile din Schladming-Dachstein o sa va povestesc altadata. Astazi vreau sa va spun cateva lucruri despre un loc care pur si simplu iti taie rasuflarea – Ghetarul Dachstein. De fapt sa va arat, pentru ca pozele sunt elocvente.

Ca sa ajungi sus pe ghetar trebuie sa o iei frumos cu masina personala sau cu shuttle bus-ul care te duce pana la gondola. Pleci din vale, iar la fiecare 2-3 curbe stratul de zapada mai creste cu cativa centimetri. Jos, zapada este pana la genunchi. La statia de telecabina, sunt portiuni unde bate spre doi metri. E o iarna cum de multa vreme nu au mai vazut cei din Alpi. Insa partea cea mai faina e ca la un moment dat iesi din nori, iar in fata ti se deschide o priveliste parca salvata de pe wallpaper-urile calculatoarelor. Mai multe varfuri stancoase, invelite de zapada la baza, pe un bleu superb de iarna.

Accesul cu masina personala pe drumul alpin care duce catre gondola se plateste. Mai multe informatii legate de taxele de acces si urcare cu gondola gasesti aici (link).

Gondola panoramica te duce in mai putin de 10 minute taman la 2.700 de metri altitudine. Varful ghetarului este la 3.000 de metri. De sus, se zice ca in zilele senine se vad pana si varfurile muntoase din Slovenia si Cehia. Munte dupa munte, numai sa stii ce vezi.

Principala atractie este podul suspendat, cel mai inalt de acest gen din Austria, sub care se casca o prapastie de aproape 400 de metri. Un pod care scartaie putin sub greutatea turistilor, dar care, culmea, nu mi s-a parut deloc infricosator, desi eu nu stau deloc bine la capitolul lumea vazuta de la inaltime.

Apoi este Sky Walk, o platforma de unde se vede toata valea si muntii din departare, Palatul de Gheata – o retea de galerii sapate in ghetar, decorate tematic (obiective si simboluri sculptate in gheata din Spania, Franta, Germania, Olanda, etc) si un restaurant unde te poti delecta cu o portie de carnati, un strudel si poti bea o bere rece.

Schiatul pe ghetar, datul cu placa in cazul meu, nu e chiar cea mai tare experienta cu putinta. Si asta pentru ca partiile sunt scurte, iar instalatiile de transport (ski lifturi) pe cablu le poti numara pe degetele de la o mana. Dar privelistea pe care o ai de sus, cu valea acoperita de ceeata si cerul de un albastru incredibil fac toti banii. Imi spuneau gazdele noastre ca sus pe ghetar, la Dachstein, si vara este zapada. Va dati seama cum arata un varf inzapezit, iar ceva mai jos, pajisti inverzite cu flori. Si tu cu ochelari de soare pe ochi, sorbind cu pofta dintr-o bere rece? Vissss. Va las cu pozele si fug sa mai scriu un articol. Apropo, S-urile acelea in zapada, din fotografia din headerul articolului cica sunt facute de baietii cu ratracuri, pentru a semnaliza o zona in care nu e bine sa te aventurezi cu placa sau cu schiurile, din diverse motive – crevase, zona cu pericol de avalansa, etc. Enjoy!

ghetar-dachstein-1
ghetar-dachstein-14

ghetar-dachstein-7
ghetar-dachstein-6

ghetar-dachstein-16
ghetar-dachstein-13

ghetar-dachstein-11
ghetar-dachstein-15

ghetar-dachstein-9
ghetar-dachstein-8

ghetar-dachstein-10
ghetar-dachstein-4

ghetar-dachstein-17
ghetar-dachstein-2

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Ischgl, un mic Monte Carlo al schiorilor in Austria, de unde poti cobori si in Elvetia

17/01/2019
ischgl-1

Daca ar trebui replicat orasul Monte Carlo undeva la munte, atunci ar trebui sa arate cam ca si statiunea Ischgl. Si spun asta pentru ca micuta statiune de pe Valea Paznaun, aflata la 105 kilometri de Innsbruck, emana eleganta, bun gust si este magnet pentru oamenii cu dare de mana din toata Europa. In plus, Ischgl seamana mult cu Monte Carlo si la felul in care este construit. Nu vezi o constructie aruncata la intamplare, totul pare ridicat in trepte, cu tuneluri de acces de la un nivel la altul. Unde mai pui ca satul este foarte compact. Nu cred ca sunt mai mult de 800-1000 de metri liniari, zona in care se concentreaza mai toate hotelurile, magazinele si restaurantele.

Radeam si glumeam intr-o seara cu receptionerul si proprietarul hotelului unde am stat in primele 2 seri. L-am intrebat, cum as putea sa construiesc ceva in Ischgl. Iar raspunsul a fost simplu. Sansele sunt aproape zero. Ar trebui sa te casatoresti cu o localnica, poate, iar ea sa aiba terenul. Si nici atunci nu e deloc simplu. Si mai gandeste-te ca la cei 1000 si un pic de locuitori ai Ischgl-ului, e greu sa iti gasesti si nevasta aici.

Ischgl are o poveste parca desprinsa din manualele motivationale. Acum cateva zeci de ani, era unul dintre cele mai sarace sate austriece. Si ce si-au zis oamenii? Sa ne apucam de treaba. Facem instalatii de transport pe cablu, iar toti banii pe care ii obtinem ii reinvestim. Din profitul de pe doua locuri de cazare, au mai facut alte doua locuri, apoi 4, si tot asa, pana la ceea ce este Ischgl astazi. Una dintre cele mai bune statiuni de schi din Austria.

ischgl-31

ischgl-2
ischgl-3

De jos, din Ischgl, ca sa ajungi pe munte, ai 3 optiuni: Silvrettabahn, Fimbabahn si Pardatschgratbahn. Toate sunt telecabine noi, moderne, care te duc pe munte, in diverse puncte. Unele dintre ele, nu stiu daca nu chiar toate (nu am fost foarte atent la acest aspect), au scaune incalzite. Odata ajuns la statiile intremediare – Idalp Panorama si Pardorama – daca este senin, ai o priveliste de zile mari. Si nu departe este Elvetia. Daca mai iei o singura instalatie de transport pe cablu – Flimjochbahn – in varf este granita intre Austria si Elvetia. Daca te dai in stanga sau in dreapta, ramai in Austria, daca o iei inainte esti in Elvetia. Si poti ajunge in Samnaun. Apropo de coborarea in Elvetia, muntii sunt aceiasi, insa instalatiile de transport pe cablu sunt mult mai moderne in Austria, cel putin in aceasta zona. Se vede ca ai intrat in alta tara dupa telescaun si dupa preturile la mancare si bautura.

ischgl-5
ischgl-4

Dar sa revenim in Austria. Tehnic vorbind, domeniul schiabil Ischgl are 45 de lifturi si 240 de kilometri de partie, iar zapada este garantata de la finalul lui noiembrie pana la inceputul lunii mai. Uite, eu am fost la final de noiembrie si in primele zile de decembrie la Ischgl. Zapada avea doar 18 centimetri la statia meteo. Spre exemplu, versantii expusi la soare erau negri. Insa baietii pun tunurile de zapada la treaba. In toata zona Ischgl- Samnaun cica ar fi vreo 1.100 de instalatii de producere a zapezii. Drept dovada, atunci se putea schia pe 72 de kilometri de partie, pana jos in statiune, desi acolo erau 5-6 grade. Sunt partii bune, de toate nivelurile si ai, ca in multe locuri din Alpi, zeci de optiuni. Urci cu o cabina, apoi te duci la alta si tot asa. Poti sa cobori tot pe alte partii. La Idalp este si statie de elicoptere, de pe heliportul de acolo decoland aparate de zbor pentru orice urgenta de pe vale.

Pagina oficiala a statiunii Ischgl este Ischgl.com. Camere live din Ischgl gasesti aici (link). Preturile la ski pass le gasesti aici (link).

Dupa o zi buna de schi, dupa-amiaza se petrece la un apres ski bar. Ischgl este recunoscut pentru viata de noapte foarte activa. Va dau cuvantul de onoare ca nu am vazut atatea apres ski baruri in viata mea. Unul langa altul, mai ceva ca buticurile din colt de strada de la noi, imediat dupa revolutie. Urmeaza masa de seara, si ai de unde alege restaurante bune, apoi distractia la club sau tot intr-un apres ski bar. Apropo, pentru clubberii inraiti, in Ischgl exista Club Pasha, da, da, cel din Ibiza. Restaurante bune, testate de subsemnatul, sunt Kitzloch Ischgl – un loc care reproduce un grajd vechi austriac, dar foarte bine pus la punct si cu niste fripturi geniale – si Loba, tot in genul traditional austriac, ca doar nu m-am dus acolo sa mananc la restaurante internationale.

Am fost cazat 2 nopti la Wolf’s Aparts + More, un aparthotel intim, nou nout, cu camere mari si mic dejun generos. Este o optiune buna pentru cei care isi doresc un loc mai accesibil din punct de vedere financiar. Apoi am stat 3 nopti la Trofana Royal, hotel de 5 stele, in cealalta parte a statiunii. Insa intre cele doua hoteluri faceai cel mult 15 minute pe jos. Preturile trebuie sa le verificati singuri, pentru ca difera de la o perioada la alta.

In concluzie, Ischgl este superb, dar este un loc scump. Si nu ma refer aici in special la mancare si la bautura, care sunt in general la acelasi pret ca in alte statiuni. Hai, poate cu 20-30% mai scumpe. Problema este cazarea, care in sezon porneste de la cel putin 250 de euro pe noapte, la o pensiune. Si nici macar nu gasesti in Ischgl, ci in alte statiuni de pe vale – Galtur, Kappl, etc. Dar exista ski bus care te poate aduce in Ischgl.

Si ca sa va dati seama de greutatea statiunii, in fiecare an, la inceput si la final de sezon, pe munte, are loc un cate un concert in Ischgl – Top of the Mountain. Anul acesta, spre exemplu, sezonul a fost deschis de Jason Derulo si se va inchide cu Lenny Kravitz. De-a lungul timpului, in Ischgl au cantat – The Corrs, Thirty Seconds to Mars, Bob Dylan, Tina Turner, Elton John, Mariah Carey, Rod Stewart, Jon Bon Jovi, Sugababes, Beyoncé, Melanie C, Rihanna, Enrique Iglesias, Pink, Anastacia, Leona Lewis, Kylie Minogue, Katy Perry sau Alicia Keys. Si lista nu e completa.

*Toate fotografiile din acest articol au fost facute cu telefonul Samsung S9+. 

ischgl-6
ischgl-7

ischgl-9
ischgl-8

ischgl-10
ischgl-12

ischgl-11
ischgl-13

ischgl-15
ischgl-14

ischgl-17
ischgl-19

ischgl-21
ischgl-20

ischgl-24
ischgl-23

ischgl-25
ischgl-30

ischgl-29
ischgl-28

ischgl-27
ischgl-26

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Nu pot, ba poti! Cateva idei ca sa fii mai bun in viata

13/01/2019
jurca-los-angeles

Acum aproape 6 ani am dat drumul la acest blog. Nu stiam mai nimic despre online. Butonam si atat. Nu stiam cum iti poti promova munca pe internet, nu stiam cum se face un ad de Facebook, nu auzisem de WordPress, platforma pe care este construit site-ul. Mai mult, Celestin, bunul meu prieten cu care am lucrat la atatea proiecte impreuna, si colaboram inca, habar nu avea nici el de programare sau bloguri pe WordPress. Era o seara rece de iarna, stateam amandoi cu o tableta in fat,a la Starbucks, si butonam pe o tema. Vedeam ce face fiecare parametru pe care il schimbam. A, uite, asta e dimensiunea fontului, asta e culoarea butonului, asta e grosimea separatorului dintre articole.

Mi-l aduc aminte si acum pe Clestin – lasa Gionica, ca ma ocup eu! Invat eu sa iti fac site-ul. Si s-a pus omul pe treaba. In nici doua zile stia tot ce misca prin CSS-ul unui site. Fara profesor, fara manuale sau cursuri de sute de euro, doar cu internet si vointa. Se uita la tutoriale pe Youtube, citea diverse articole pe aceasta tema, facea modificari si vedea ce functie are fiecare buton, samd. Autodidact. In 2 luni site-ul era sus si, culmea, mergea brici. Au urmat imbunatatiri, updateuri, nopti intregi de munca. Si la mine si la el.

Timp de aproape doi ani blogul nu a produs mai nimic. Clientii de publicitate nu ma stiau, sau auzisera de mine tangential, agentiile de PR sau publicitate nici atat. Erau momente in care as fi putut linistit sa renunt. Scriam 2-3 ore pe zi la un articol, ma documentam pentru calatoriile urmatoare, castigam zero cu blogul si cam aia era. Iar din cand in cand mai primeam cate o vorba buna din partea cunoscutilor. Ti-am citit articolul, foarte tare, o sa mergem si noi!

Dar dincolo de toate erau pasiunea, dar si obiectivele pe care mi le stabilisem. Voiam sa ajung numarul 1 cu blogul pe aceasta nisa, iar 3 ani mai tarziu, in 2016 a venit si primul premiu la eTravel Awards. Au urmat alte distinctii Best Travel Blog, practic in fiecare an. Obiectiv indeplinit. Iar Celestin, ca tot v-am spus despre el, are acum propriul studio de creatie unde da viata site-urilor si blogurilor multor persoane pe care probabil le indragiti si le cititi.

Nu exista nu pot! Cand aud persoane cu facultate, care lucreaza in multinationale ca nu sunt in stare sa rezerve un bilet de avion, mor. Ce nu stii sa faci prietene? Sa completezi orasul de unde pleci si cel unde vrei sa zbori? Sa pui datele calatoriei? Sa dai next? Nu-ti cunosti numele? Nici prenumele? Sau seria pasaportului? Hai sa iesim din sfera de confort, sa i-l lasam pe NU in brate fetitei care l-a luat si il tine strans si sa ne facem viata ma usoara. Nu e operatie pe creier.

Eu nu stiu sa fac poze asa bune! Dar ai pus mana vreodata pe Youtube si sa cauti how to take perfect pictures? Sunt o gramada de tutoriale, doar sa alegi ce iti place. Doua lucruri daca inveti la o vizionare, esti un om castigat. Daca stii ca linia orizontului trebuie sa fie dreapta intr-o poza, ca doar pamantul nu sta intr-o rana, si ca e mai greu sa faci poze cand ai soarele in spate, deja esti cu 10 pasi in fata celorlalti. Lasa-i pe ei sa iasa intunecati din cauza soarelui care ranjeste inspre aparatul tau mai ceva ca papusile Muppets. Tu fii old school si lasa soarele sa iti lumineze fata.

Eu am o regula. In fiecare zi vreau sa invat ceva. 30 de minute sunt pentru studiu individual. Indiferent ca sunt in avion, pe tren, ca merg sa joc fotbal, ca stau doar si butonez telefonul, mereu caut sa invat ceva. Ca sa fiu mai bun in ceea ce fac, desi suna a cliseu.

Apropo, sunt multe persoane care ma intreaba – cum pot face sa ajung ca tine, sa am un blog de travel si sa vad toata lumea. Raspunsul e greu de dat. Pentru ca nu exista retete universale. Ca atunci as lua si eu reteta care sa devin miliardar sau jucator de baschet in NBA si dus as fi. In primul rand stabileste-ti niste obiective. In 3 ani vreau sa fiu cel mai bun la crosetat pe strada mea. Bun. Cunoaste-ti concurenta, ce fac ei, cum croseteaza, cat timp fac asta? Ce poti aduce tu in plus procesului denumit crosetat? Nu ai putea croseta cu fir de aur? Zic si eu. Fa planul de bataie si tine-te de el.

Daca vrei sa ajungi sus, nu exista nu am chef azi sau lasa ca fac de maine. Stiti cum sunt aia care nu au vointa sa slabeasca? Zic, mai mananc acum doua saptamani pana trec sarbatorile, apoi merg la sala. Nu ar fi mai bine sa incerci sa te abtii acum si apoi sa mergi pe aceeasi linie? Cu stomacul plin, toti suntem eroi. Eu as putea promite ca nu mai mananc 10 zile, iar in 4 ore sigur o sa ma vezi dand tarcoale frigiderului.

Nu te lua dupa hateri  binevoitori. Acele persoane care stiu sa iti taie elanul cand ai mai mare incredere in tine si sa iti explice ca e foarte greu sa faci ceva, pentru ca, nu, nici lor nu le-a iesit!? Iar cum ei se cred etalonul pentru aceasta lume, atunci nici tu nu o sa valorezi nici cat o ceapa degerata. Mergi pe linia ta, nu te lasa influentat si o sa fie bine. Asculta-ma pe mine. Si apropo, scrie cu markerul pe frigider – munca va fi mereu rasplatita.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Pioneertown, unul din zecile de ghost town din California

13/01/2019
pioneertown-0

In vestul Americii, in California si nu numai, sunt zeci de orase fantoma. Sunt orase care au fost intemeiate spre finalul anilor 1800 pe vremea Wild Wild West-ului. Gaseau oamenii un zacamant de ceva in zona, faceau un orasel in care se mutau. Exploatau, se taiau, se impuscau, apoi, cand zacamantul se epuiza sau nu mai era rentabil spre exploatare, isi luat talpasita si plecau. Iar orasul ramanea asa cum l-au lasat.

Mergeam intr-o zi cu UBER-ul prin Los Angeles, iar soferita, o tipa pe la 30 de ani, ne povestea despre locurile faine de pe langa LA. Printre ele, un oras fantoma, aflat la 3 ore si jumatate de condus – Bombay Beach, pe malul lacului sarat Salton Sea. Pe scurt, acesta s-a nascut la inceputul anilor 1900, dupa ce raul Colorado a dat pe afara din cauza unor ploi foarte puternice, si a trimis milioane de galoane de apa intr-un lac secat din desertul californian. Oamenii s-au asezat apoi pe malul lacului, prin anii ’50-’60 deja era atractie turistica, cu plaje cu distractie, apoi a inceput decaderea, tot din cauza apei, care a inceput sa miroasa oribil, sa se evapore si sa hraneasca niste alge dezgustatoare care se dezvoltau pe lac. Si uite asa a ajuns aproape ghost town – oras parasit. Cica daca te duci azi in Bombay Beach, poti intra in case parasite, pe peretii carora mai gasesti ziare vechi si obiecte care le-au apartinut celor care au stat acolo.

La doua ore de LA ar fi Calico Town, tot un oras parasit, caruia i s-a dus buhul in timpul exploatarii zacamintelor de argint din zona (anii 1880). Dar dupa ce pretul argintului a inceput sa scada, zona nu a mai fost rentabila si a fost parasita.

Vreau sa va spun insa cateva vorbe despre Pioneertown – un alt tip de ghost town, care insa nu a fost niciodata locuit in adevaratul sens al cuvantului. Acesta a fost construit in 1946 de un grup de investitori de la Hollywood, ca decor de film, taman in mijlocul desertului. Practic se dorea recrearea unor constructii stil 1880, pentru showurile si filmele care s-au filmat acolo in anii ’40-’50. Oraselul nu e deloc mare. Mai multe constructii dispuse de-a lungul unei strazi prafuite, care reconstituie peisajul obstesc de altadata (magazin, potcovarie, puscarie, motel, etc), in unele dintre ele regasindu-se astazi mici pravalii care vand suveniruri, inghetata si mai stiu eu ce. Dar nu multe, cateva la numar.

Si tot in incinta este si un restaurant cu muzica country, care serveste niste coaste de mama, mama. Plus burgeri, cartofi prajiti, salate cu o tona de dresinguri, Santa Maria BBQ si sandwichuri. Asa, American Style, daca ai uitat unde te afli.

pioneertown-1
pioneertown-2

pioneertown-3

pioneertown-4
pioneertown-5

pioneertown-22

pioneertown-8
pioneertown-7

pioneertown-9

pioneertown-10
pioneertown-11

pioneertown-12

pioneertown-13
pioneertown-14

pioneertown-15

pioneertown-16
pioneertown-17

pioneertown-18

pioneertown-19
pioneertown-20

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Un poke hawaiian si un apus de poveste in Santa Monica

04/01/2019
mihai-jurca-baywatch

Fratilor, una dintre placerile mele (ne)vinovate cand vin in California consta intr-un bol de poke si apusul din Santa Monica. V-am bagat in ceata cu poke-ul, nu?

Poke este o reteta care provine din Hawaii si se abordeaza in felul urmator. Cauti frumos un bar de poke, intri, te saluti cu baietii. 99 din 100 sunt foarte amabil, iar cel de-al 100-lea tocmai a aflat ca a fost parasit de iubita si nu e in apele lui. Apoi iti alegi baza – orez alb, orez integral, uneori orez negru sau noodles. Urmeaza leguminoasele, taiate marunt – ananas, ceapa verde, avocado, castraveti, fasole verde, alge, mango, eventual salata, samd. Apoi proteina – somon, albacore, caracatita sau ton rosu. Iar la final, liantul, ca la shaorma cu de toate, si anume sosurile, plus alte mici adaosuri. Care pot fi: unagi lime sauce, fresno chili sauce, soia, un tip de maioneza, wasabi aioli, icre tobico, fulgi de ceapa, ghimbir murat, shoyu sriracha aioli si tot asa. Nu cred ca are rost sa va detaliez ce gust au pentru ca nu as reusi sa o fac niciodata. Trebuie gustate, sunt excelente. Dar mai bine va uitati pe acest meniu ca sa vedeti cum functioneaza toata povestea (link menu Mainland Poke Shop – un bar bun de poke din Santa Monica). Si tot bolul creat, se amesteca si se serveste cu zambetul pe buze ca in figura alaturata. Pont, daca nu ai toate acele sosuri, si nu prea ai de unde sa le procuri cum ai zice peste, cu putin ulei de susan si cu sos de soia salvezi situatia onorabil.

poke-6
poke-9

poke-1
poke-2

poke-3
poke-4

poke-7
poke-5

Dupa ce ti-ai delectat cu aceasta hai sa-i spunem salata hawaiiana, trebuie si putina hrana pentru suflet. Asa ca alergi intr-un suflet catre Ocean Avenue din Santa Monica, strada aflata la inaltime, in imediata vecinatate a oceanului, pentru a vedea unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. In stanga se vede pierul (pontonul) din Santa Monica, cu ale sale tiribombe si mici kitschosenii specifice balciurilor provinciale, iar in fata ai superba plaja, lata de mai bine de 100 de metri, cu posturi de salvamar amplasate exact ca in Baywatch, la distanta de aproximativ 200 de metri unele de altele. Enjoy the view!

santa-monica-5
santa-monica-3

santa-monica-2

santa-monica-1

santa-monica-4
santa-monica-6

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Faimoasa statie Union Station din LA si o plimbare cu Amtrak-ul pe malul Pacificului

02/01/2019
union-1

Salutare pentru prima data pe 2019. Am zis ca vreau sa fie anul experientelor noi si uite ca am inceput cu dreptul la acest capitol. De multa vreme ma tot batea gandul sa merg cu Amtrak, da, da, trenul acela inalt pe care il vezi in filme, traversand toata America.

Si cum aveam de mers din Los Angeles in San Diego, aveam doua optiuni mari si late – pe sosea sau cu trenul. Drumul cu masina l-am tot facut in excursiile anterioare, asa ca am ales trenul, mai ales ca o buna bucata din drum este tot pe langa apa, pe malul Pacificului.

La interior, nu e mare diferenta intre conceptul de tren pe care il stim noi din Romania si cel din State. Au si ei caderi de tensiune, au si ei momente in care nu au curent in vagon, deci nu functioneaza POS-urile si implicit nu poti plati cu cardul in vagonul restaurant. In schimb sunt curate si relativ punctuale.

Dar altceva voiam sa va arat in mod deosebit – gara Union Station din Los Angeles. Este o opera de arta in toata puterea cuvantului. Parca esti intr-un film din 1920, intr-o farmacie dichisita, de aceea cu lambriuri pe pereti si geamuri lustruite. De altfel, gara din Los Angeles a aparut de-a lungul timpului in mai multe filme, printre care Pearl Harbour, The Dark Night Rises, Catch Me If You Can, Charlie’s Angels, s.a.m.d. (link cu aceste scene). Va las mai multe poze cu gara si cu trenul si am fugit la somn, ca tare greu mai e cu diferenta asta de fus orar de 10 ore intre Bucuresti si Los Angeles.

union-2
union-3

union-4
union-5

union-6
union-7

union-8
union-9

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Best of Travel 2018

31/12/2018
jurca-zapada

Gata, mai sunt cateva ore, si mai ingropam un an. Un an bun, de care as fi purcel daca m-as plange. In mare, mi-au iesit cam toate planurile. Se putea si mai bine, se putea si mai rau, important este sa ne multumim cu ce avem si sa mergem mai departe. Si dupa cum v-am obisnuit in ultimii ani, pe 31 decembrie trag linie, fac lista cu destinatiile pe care le-am vizitat, si deschid lista pe 2019. Ceea ce va invit si pe voi sa faceti. Asadar si prin urmare.

 

Puglia, sudul Italiei

Prima excursie din 2018 a fost intr-un loc tare drag mie – Puglia, sudul Italiei. Deoarece in Bari mai fusesem de cateva ori inainte, anul acesta am sarit peste acest oras si am vizitat doar orase mai mici (cateva dintre ele pentru prima data) – Alberobello, Matera, Locorotondo, Polignano a Mare si Ostuni, orasul alb. M-a atras in mod deosebit Parco Dune Costiere, despre care am scris aici (link) – o rezervatie naturala aflata pe malul marii, cu dune de nisip. A, si sa nu uit, ne-am cazat intr-o casuta trullo, in care am cam inghetat de frig, dar asta e, riscul meseriei de turist.

puglia-15
puglia-8

puglia-10

 

Los Angeles, California

A urmat fuga de frig, in Los Angeles, cu tot ce este pe langa – Santa Monica, Malibu, Beverlly Hils, Joshua Tree National Park, Palm Springs, San Diego, Desert Springs. Nu o sa uit cat am condus ca sa o vedem pe Simona Halep in semifinala de la Indian Wells, si am plecat cu buza umflata de la meci. Los Angeles este unic, nu se compara cu nimic. Si California in general.

indian-wells-11
indian-wells-5

indian-wells-4

santa-monica-10
santa-monica-1

 

Yachting in Grecia

2018 a fost anul premierelor. A fost pentru prima data cand am iesit pe mare cu un yacht. Un traseu nu foarte lung, de 4 zile, cu plecare din Atena si escale in Hydra, Aegina si Poros. Am prins o vreme senzationala la mijloc de aprilie, vreo 24 de grade. Este poate cel mai bun moment in care te poti afla in aceste insule, pana vine puhoiul de turisti. Hydra este de departe cel mai fain loc dintre cele enumerate mai sus. Nu exista masini pe insula, iar transportul bunurilor se face cu caii si magarii. Faina atmosfera, ca intr-un port uitat de lume, dar cu toate acestea ticsit de taverne si magazine de bun gust.

hydra-2
hydra-9

yachting-grecia-14

yachting-grecia-18

 

Marbella si Gibraltar

De multa vreme aveam si Gibraltarul pe lista. Un loc care m-a impresionat mai mult prin poveste si prin peisajul de sus, din varful stancii Gibraltar. Foarte interesant este faptul ca pentru a intra in Gibraltar, trebuie sa astepti sa decoleze sau sa aterizeze urmatorul avion, pentru ca trebuie sa traversezi pe jos, sau cu masina, pista aeroportului din teritoriul britanic. Odata ce ai facut acest lucru, calea ti-e deschisa spre coloniile de macaci, care nu te slabesc o clipa din privire. Cum te vad cu ceva de macare in mana, cum te ataca. Marbella, incantatoare ca de obicei. Malaga, orasul superb in care m-as retrage la batranete, iar Ronda, un oras cu un farmec dintr-o alta epoca, toate s-au regasit in traseul nostru.

gibraltar-31
gibraltar-12

gibraltar-9

ronda-18
ronda-7

 

Thracian Cliffs, Bulgaria

Thracian Cliffs a devenit o destinatie clasica in ultimii ani. Un resort de golf de 5 stele, aflat la vreo 60 de kilometri sud de Vama Veche, in care te clatesti la cap de zici ca nu e adevarat. Golf nu joc si nu cred ca o sa joc vreodata. Mi se pare un sport din cale afara de plictisitor si static, dar terenurile de golf sunt superbe. la fel plaja si atmosfera din complex.

thracian-cliffs-119

thracian-cliffs-120
thracian-cliffs-132

 

Lefkada si Kefalonia

De cand ma stiu, am urat Grecia. Pana acum 2-3 ani. Nu stiu sa va spun de ce. Poate pentru ca ii auzeam pe toti in jurul meu ca isi petrec vacantele acolo, si mi se parea o destinatie de masa. Dar am vazut ca Grecia poate insemna si locuri retrase, chiar intr-o destinatie comerciala, asa cum este Lefkada. Plaje pe care nu vedeai mai mult de 5-6 oameni, e drept, la care ajungeai dupa ce aproape iti rupeai masina, dar asata e deja alta poveste.

porto-katsiki-7
porto-katsiki-3

myrtos-4

myrtos-3
myrtos-5

 

Formentera / Ibiza

In Ibiza am fost la invitatia celor de la Samsung. Insa fiind foarte scurt programul, nu am avut timp sa ma plimb pe insula. Doar doua traversari ale ei si cam asta a fost, In schimb am reusit sa ajung in Formentera, unul dintre cele mai frumoase 3 locuri din Europa in viziunea mea. O apa cum am mai vazut doar prin Oceanul Indian, mica, in care poti avansa in picioare cateva zeci, paote sute de metri, de o limpezime fantastica. Iar Formentera mi se pare fabuloasa pentru ca nu a cazut deloc prada capitalismului dus la extrem. Pe insula aflata la 30 de minute de mers cu feribotul din Ibiza sunt doar cateva hoteluri, 2-3 magazine si cam aia e. Restul e natura.

formentera-8
formentera-22

formentera-7

 

Paros

Din nou in Grecia, pentru cateva zile petrecute pe insula Paros, in Ciclade. Cicladele sunt insulele acelea din care fac parte si mai cunoscutele Santorini si Mykonos. Insule cu orasele mici, cu case albe de nu poti merge in bataia soarelui fara ochelari de soare. Totul este mult mai stilat decat in alte parti ale Greciei. Se vede ca nu sunt destinatii atat de batute de turisti. Paros nu e o insula mare. O inconjori cu masina intr-o ora si jumatate, cel mult. Naousa este punctul zero al insulei, un orasel cochet, cu stradute inguste, port, taverne elegante si cateva magazine amenajate cu gust. Peste apa de Paros, la 5 minute de mers cu vaporasul, este Antiparos.

paros-14

paros-17
paros-1

paros-30

 

Paris & Disneyland

Ati mai auzit de adulti care sa mearga la Paris special pentru o vizita la Disneyland? Sper ca nu suntem singurii aiuriti care am facut asta. Ma aude doamna, imi rupe picioarele. Ea a vrut sa mergem, nu eu. Si, ca sa vezi, mi-a si placut. Disneyland este o destinatie deopotriva pentru cei mici si cei mari. Niciodata nu esti prea batran ca sa mergi acolo.

Cat despre Paris, mai frumos ca niciodata. Sau poate pentru ca am fost de mai multe ori si am avut in sfarsit timp sa ma relaxez. Sa stau sa beau o bere la terasa, sa umblu prin cartierul meu preferat, Le Marais, sa nu simt mereu un ghiont in coaste – ca trebuie sa vezi si aia, si aia, ca trebuie sa ajungi si acolo.

paris-46
paris-41

disneyland-4

disneyland-9
disneyland-12

 

Malmo & Copenhaga

Iubesc Suedia, imi place Danemarca. De obicei merg vara, cand vremea este excelenta, 23-25 de grade, exact cat sa nu transpiri si sa te poti plimba cat e ziulica de mare. Si e mare ziulica la acea latitudine, in sezonul cald. Se innopteaza pe la 11-12, iar soarele rasare dupa alte 2-3 ore.

De data asta, desi am fost acolo la mijloc de septembrie, ne-a batut vantul de ne-a zapacit. In rest, Copenhaga place ochiului prin deschiderea sa catre tot ce e nou, catre tehnologie de ultima ora, catre arhitectura futurista care se imbina totusi cu istoria, cafenelele si localurile din noul val, si peste toate, miscarea in aer liber. Danezii iubesc mersul pe bicicleta si tot ce tinde de activitati in natura. Malmo este al treilea oras ca marime din Suedia, aflat la 35 de minute de Copenhaga, legatura cu trenul. Din Malmo poti face un tur de o zi: Malmo – Helsingborg (Suedia) – Helsingor (Danemarca) – Copenhaga. Poti citi aici despre acest tur (link).

malmo-4
helsingborg-14

cph-2
helsingor-10

 

Istanbul

Desi pare greu de crezut, in Istanbul am ajuns pentru prima data in acest an. Un oras despre care ar trebui sa ma intrebati peste alte cateva luni. Am zis ca las totul la decantat, si tot nu mi-am format o parere clara despre el. Ceva imi spune ca m-as intoarce oricand pentru mancarea fabuloasa si pentru atmosfera relaxata din oras, insa aglomeratia si stilul acesta agitat al lor nu ma da pe spate. Un lucru e cert, Istanbulul are multe parti friumoase, daca treci peste prima impresie de bazar post-decembrist din Romania, pe care ti-o lasa unele zone ale orasului.

istanbul-39
istanbul-30

istanbul-38
istanbul-31

 

Nordul Ungariei si Budapesta

O surpriza placuta a fost zona de nord a Ungariei, pe care am vizitat-o la mijloc de noiembrie. Desi orase precum Eger sau Miskolc nu va spun mare lucru, sa stii ca e o zona frumoasa. Prin fiecare sat prin care treci este cate un complex termal, mancarea e gustoasa, ca in toata Ungaria, iar castelele Eger si Diosgyor sunt foarte bine puse la punct. Merita vizitate.

eger-4
eger-5

eger-8

budapesta-5
targ-craciun-budapesta-1

 

Viena

Al doilea an la rand am ajuns la Targul de Craciun din capitala Austriei. Anul acesta, accidental. Am fost invitati de Austrian Airlines la un tur al … cafenelelor din Viena, care sunt incluse in patrimoniul UNESCO. Viena isi merita titlul de cel mai locuibil oras din lume. Nu ai ce sa ii reprosezi, de la transport, la felul de a fi al oamenilor.

stephansdom-viena-14
stephansdom-viena-8

cafea-18

cafea-15
cafea-19

 

Ischgl

Dupa Viena, a venit deplasarea la Ischgl, pentru prima tura de snowboard pe anul acesta. Ischgl este una dintre cele mai elegante statiuni de schi ale Austriei. Este, pastrand proportiile, un fel de Monte Carlo. Tot asa, sunt construite foarte multe localuri si hoteluri in trepte, aglomerat, dar ordonat. Partiile sunt de 5 stele, iar tunurile de zapada au facut ca la inceput de decembrie, desi stratul natural de zapada nu masura mai mult de 20 de centimetri, sa se poata schia in conditii foarte bune pe 72 de kilometri de partie. Ceea ce e o performanta, sa recunoastem.

ischgl-93
ischgl-92

ischgl-91
ischgl-90

 

Tel Aviv si Ierusalim

Si tot pentru prima data am ajuns in 2018 in Israel. Tel Aviv este un oras cu o plaja superba si un vibe pe masura. Este orasul deschis 24/7. La 2 noaptea daca iesi pe strada, gasesti un local in care sa intri si sa stai de vorba cu cineva.

Ierusalimul este cladit in jurul cetatii si intamplarilor istorice. In cetatea Ierusalimului veti gasi toate cele 3 religii monoteiste la un loc – evrei, crestini si musulmani. Trebuie neaparat facuta o vizita la Zidul plangerii, la Locurile Sfinte, dar nici partea noua nu trebuie ignorata. Ai ce vedea.

tel-aviv-10
tel-aviv-4

ierusalim-34

ierusalim-26

Iar finalul lui 2018 ma prinde din nou in Los Angeles, despre care o sa va mai povestesc in zilele care urmeaza. Pana atunci sa auzim de bine, sa avem un 2019 cum ne place si sa fie bine, sa nu fie rau, cum spunea Gicuta al nostru. La multi ani!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Am zburat la Los Angeles la clasa business, cu Turkish Airlines. Experienta pura

30/12/2018
ty-1

Hai ca am facut-o si pe asta. De multa vreme imi doream sa zbor cu Turkish Airlines la Business, si in sfarsit a venit momentul. Un zbor Istanbul – Los Angeles, de 13 ore si un pic, cu Boeing 777-300. Nu de alta, dar auzisem numai vorbe bune de la toti cunoscuti – sa vezi la Turkish, ce servicii, ce mancare, cum te trateaza.

Prima observatie si cea mai importanta – toate stewardesele sunt dragute, aranjate si cochete. A se nota ca nu am spus frumoase, nu ca n-ar fi, dar stric armonia in familie, si nu e cazul. Desi, off the record, am cazut amandoi la pace ca iti e mai mare dragul sa zbori in asemenea conditii.

Cabinele business de la triple seven (Boeing 777) sunt configurate 2-3-2. Cate doua scaune pe randurile laterale, respectiv 3 scaune pe randul central. Fiecare fotoliu se rabateaza la 180 de grade, transformandu-se in pat. Eu, la cei 195 cm ai mei, nu pot dormi drept, dar cred ca o persoana pana in 185 cm nu are nicio problema. Dar eu sunt o exceptie, nu poti face avioanele dupa inaltimea lui Ghita Muresan, iar pantofii dupa calapodul lui Shaquille O’Neal.

Cand esti gata de somn, nu iti ramane decat sa o rogi frumos pe insotitoarea de bord sa iti pregateasca patul. Iti pune un cearsaf curat pe scaun, iti da o perna si ceva ca sa te acoperi. Si de aici, fiecare cum se descurca mai departe. Unii dorm de la inceputul zborului pana la final. Ii urasc. Altii fac 13-14 prin avion si numara orele ramase pana la aterizare. Exemplul cel mai bun, subsemnatul.

La fiecare scaun ai o trusa cu maruntisuri, utile in zbor. Sosete, crema de maini, balsam de buze, pasta si periuta de dinti, dopuri de urechi, masca lui Zorro (stiti voi, ochelarii aceia din carpa neagra, de pus la ochi cand dormi), papuci de unica folosinta ca sa nu stai incaltat pe toata durata zborului, apa, paie si bataie.

Mancarea ti se serveste ca la restaurant. Mai intai un pahar dintr-o bautura la alegere, sa-ti vina pofta de mancare, cu un mix de alune de padure, fistic si migdale trase in sare. Urmeaza antreul, exact ca in restaurantele de fine dining – 3 gustari asezate cu mare atentie pe o farfurie si cu plating de Masterchef. Apropo, in clasa business, nu stiu si daca in restul avionului, exista mai multi chefi. Adica niste persoane care se asigura ca mancarea este servita la cele mai inalte standarde. Stand aproape de bucatarie, am si avut ocazia sa ii vad cum monteaza atent fiecare maslina pe farfurie, de zici ca era ultima piesa din dominoul de record mondial care tocmai se pregateste.

Urmeaza alte antreuri la alegere – humus, sarmalute turcesti, tartar de somon, diverse salate. Insotitorii de zbor vin impreuna cu cheful prin cabina, cu tavile suprapuse, iar tu comanzi exact ce iti face cu ochiul.

In fine, felul principal, la alegere – vita cu sos teriyaki sau somon, optiuni cat sa satisfaca orice pofta. La final, deserturi turcesti, de acelea de 200 de calorii inghititura, sau salata de fructe pentru fotomodelele care prefera apa plata cu lamaie.

Pe toata durata zborului sunt disponibile in galley-uri (bucatarii) diverse gustari – sandwichuri, ciocolatele, napolitane, biscuiti, alune, vin, whiskey, apa, sucuri si cam tot ce se mananca in lipsa de alta preocupare. Apropo, cred ca daca socotesc dupa un zbor cate rontzonele de astea bag in mine, cred ca ma iau cu mainile de cap. Simt mereu nevoia sa rod ceva si asta nu e bine.

Inainte de final vreau sa va mai spun ceva. Alaturi de noi, pe randul de 3 scaune, a stat un domn din Iran. Ma rog, nascut in Iran, dar stabilit de vreo 40 de ani in Statele Unite. Ne spunea ca a plecat la 18 ani ca sa studieze in SUA, i-a placut si a ramas. Acum este profesor de matematica-fizica si preda in Los Angeles. Pana aici, nimic neobisnuit. Altceva m-a marcat insa. Faptul ca acest om nu isi poate misca membrele inferioare si mana dreapta. A suferit mai multe accidente cerebrale in timpul vietii. Va jur, ca de multa vreme nu am mai vazut o persoana atat de pozitiva, un om langa care ai sta ore intregi sa asculti ce iti povesteste. Un om care a trecut prin atatea, si care inca mai are puterea sa zambeasca. Si le transmite aceasta lectie de viata si elevilor sai la clasa, zi de zi. Jos palaria! Se intorcea in LA de la Teheran, si marturisesc ca a fost o reala placere sa cunosc o asemenea persoana. M-am umflat si eu putin in pene ca am fost olimpic la matematica, nu puteam altfel. Si apropo, mi-au ramas in minte spusele lui – daca sufeream accidentul in orice alta tara, nu stiu cum m-as fi descurcat, aluzie la faptul ca in State, daca ai un handicap, nu esti cu nimic inferior celorlalti si esti tratat cum se cuvine. Si imi vin rapid in minte stirile acelea cu soferii de pe transportul in comun de la noi din tara, care cand vad o persoana cu probleme se fac ca ploua si pleaca mai departe. Dar o sa ne facem si noi bine la un moment dat.

In alta ordine de idei, acum, cand scriu acest articol, am ajuns in Canada. Mai sunt vreo 4 ceasuri si jumatate pana la destinatie, iar sub noi totul e inghetat. O mare de gheata si de zapada, no mans land-ul perfect. Pe la bucatarie se agita lucuruile. Se pregateste masa. Din pacate, foarte multe fotografii nu am, pentru ca am dorit sa respect linistea si intimitatea celorlalti pasageri. Toate sunt facute cu telefonul, un Samsung S9+. Incercati macar o data o excursie la business, nu o sa va para rau.

ty-2
ty-4

ty-3
ty-5

ty-6
ty-7

ty-9
ty-8

ty-10

ty-12
ty-11

ty-13

ty-15
ty-15

ty-16

ty-17
ty-18

ty-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile