9 zile in California. Santa Monica si controversata Venice Beach (partea 3)
In Santa Monica sunt unele dintre cele mai scumpe coduri postale din zona Los Angelesului. Chiriile sar bine de 2.000 de dolari pe luna pentru o miniatura de apartament cu 2 camere (dormitor si living), insa vorba aceea, orazul subtire cu cheltuiala se tine. Nu-i de ici de colo sa ai mereu oceanul la picioare, plaja si sentimentul de eterna vacanta, pentru ca asa te simti in Santa Monica.
Ca orice statiune americana la mare care se respecta, Santa Monica are o plaja generoasa (foarte lata) cu nisip fin, din loc in loc fiind plantate celebrele posturi de salvamar, cu care noi, astia mai trecuti prin viata, suntem obisnuiti din serialul Baywatch. Si evident ca nu lipseste pier-ul, acel ponton din lemn, sustinut de stalpi trainici, infipti in nisip, dar si pe fundul marii. Pier-ul nu este neaparat favoritul meu. E ca la balci, o gramada de negustori ambulanti care vand vata de zahar, bomboane, hot dogi, fel si fel de jucarele. Din loc in loc, cate un restaurant unde te poti rasfata in cel mai american stil cu putinta.
E foarte faina pietonala (link harta) care merge din Santa Monica spre Venice Beach. O alee asfaltata pe care te poti plimba la pas, cu rolele sau cu bicicleta. Plimbarea dureaza intre 30 de minute si o ora, in functie de ritmul pe care il impui.
Dar pana sa trec la Venice Beach, haideti sa va mai spun cateva vorbe despre Santa Monica. Daca lasi la o parte pierul si plaja, vei descoperi un oras foarte cochet. Iar de pe Ocean Avenue, soseaua de deasupra autostrazii PCH (Pacific Coast Highway, nu Peluza Catalin Haldan), ai parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. Dovada sta acest filmulet de cateva secunde pe care l-am postat pe contul meu de Instagram (@Jurcca), pe care, apropo, va invit sa il urmariti.
Si tot pe Ocean Avenue sunt mai multe rooftop baruri unde iti poti potoli setea la apus. Privelistea e de nota 20. Garantez! Apoi, a treia strada cum mergi de pe Ocean Avenue catre inima orasului Santa Monica, este impanzita de magazine – 3rd Street Promenade. Practic o strada pe care nu ai cum sa nu gasesti ce te intereseaza. Eu care imi cautam niste perechi faine de adidasi nu stiam ce sa mai aleg din cele 5-6 magazine aparute in cale. Exista inclusiv un Converse unde iti poti personaliza perechea preferata de sneakersi.
Mergem spre sud, directa Venice Beach. O sa ma intrebati de unde numele de Venetia. Raspunsul e simplu, de la canalele care numai cu cele din Venetia nu seamana. Mai degraba cu cele din Brugge sau Olanda, in general. Venice Beach este un mic Hollywood al artistilor de ocazie, iluzionisti, al skaterilor, al celor care isi spun creativi. Cu niste terase si cascarabete ca prin Vama Veche, umplute pana la refuz cu graffiti. Venice Beach nu iti poate fi indiferenta. Ori iti place, ori nu iti place. E altfel. E rebela. E lipsita de prejudecati. Iar la fiecare adiere a vantului iti vine in nas cate un damf de iarba verde. Medicinala, evident, ca doar suntem in California.
Nu o sa mai insist mult pe Venice Beach, pentru ca de asta s-au inventat aparatele foto. Ca sa transmita intr-o fotografie, aproximativ 1000 de cuvinte. Enjoy!
Leave a Reply