Travel tips

Euro trip cu masina. 8 zile, 2500 de kilometri, 7 orase si un satuc

12/06/2017
above-street

Este o excursie pe care am facut-o in august 2012. Din cauza sau datorita faptului ca in vara acelui an a trebuit sa zugravesc acasa, iar ritmul alert cu care au inceput lucrarile se domolea cu fiecare transa de bani platita mesterilor, a trebuit sa improvizez o vacanta.

Ai vazut ca vara, si mai ales in luna august, e destul de greu sa gasesti un bilet de avion la un pret decent. Si asta pentru ca e luna de concedii, foarte multi romani care muncesc in strainatate se intorc in tara, deci e tot un du-te, vino.

Norocul a fost sa prindem o promotie din scurt la Czech Airlines. Doua bilete la 199 de euro pe ruta Bucuresti – Praga, cu bagaj de cala inclus. N-am stat mult pe ganduri, am cumparat si intr-o saptamana am si plecat.

Ca sa stai in Praga 10 zile, nu aveai ce sa faci, ca sa mai iei un zbor de acolo, te costa in plus, iar banutii se cam dusesera pe lavabile, parchet triplu stratificat, obiecte sanitare si enspe mii de saci de glet, ciment, coltare si negrese, de ajunsesem sa numar sacii goi la final de zi ca sa ma conving ca nu dispar ca prin vis.

Asa ca a trebuit sa inchiriem o masina din Praga si sa pornim la drum. Ideea era sa innoptam tot intr-un alt oras. Nu ma gandeam ca o sa facem 2.500 de kilometri in 7 zile, ca o sa trecem prin 6 tari si ca la 2,2 kilometri de Aeroportul din Praga, cand mergeam sa predam masina, avea sa ne loveasca din spate, pornind de la semafor, o doamna care isi luase nepotica de la scoala si care o tinea una si buna in ceha ca era verde (traducerea politistului)!

In prima zi am batut 500 de kilometri, de la Praga la Frankfurt. A fost obositor, dar nu mai rau decat sa faci 3 drumuri pe zi pana la Hornbach si Bricostore si sa te umpli de nervi ca nu gasesti ce iti trebuie.

Din Frankfurt am zis sa intram putin si in Franta, la Strasbourg, ca cine stie cand mai ajungem prin zona. A urmat Munchen-ul, nu inainte de o oprire in satucul outlet Metzingen. De acolo mai departe inspre Tirol, unde imi aduc aminte si acum cu drag ca am innoptat intr-o pensiune eco-bio in Kirchdorf in Tirol, la 20 de minute de Kitzbuhel. Eu care nu beau lapte de vaca proaspat si nu imi plac ouale de tara.

Si stii cum e romanul, daca tot am ajuns in Tirol, ar fi si pacat sa nu trecem Alpii in Italia. Si sa il vedeti pe Jurcuta cu Golful lui inchiriat cu motor de 1,2 litri, pe benzina, cum ii tinea (involuntar) pe toti in spate pe urcusul catre Plöcken Pass. O minunatie, nu altceva. Sa tot faci Alpii cu motor de 75 CP, sau cat o fi avut.

Centrul orasului Udine este senzational. Vechi, cu aer veritabil italienesc, 37 de grade in aer, Aperol Spritz si bruschete servite in picioare, in vitrina exterioara a localului. Nu o sa inteleg niciodata de ce noua romanilor nu ne place sa socializam in picioare, cu un pahar de prosecco in mana si multi prieteni in jur. Probabil e chestiune de (ne)obisnuinta.

De la Udine am apucat-o spre Ljubljana, capitala Sloveniei. Pentru ca i-am spus GPS-ului sa evite drumurile cu taxa, am nimerit prin niste dealuri impadurite, pe drumuri forestiere, de ziceai ca ai ajuns la capatul pamantului. Alambicat, dar foarte frumos. A urmat segmentul Ljubljana – Viena si, in fine, Viena – Praga si 3 zile binemeritate de odihna in capitala Cehiei.

Ideea acestui articol a pornit de la un mesaj primit pe pagina de Facebook. Cineva imi cerea cateva sfaturi pentru o excursie cu masina, la vara, prin Ungaria, Slovenia, etc. Si i le dau, cu mare drag.

Daca mergi in orb, cum am facut noi, adica fara un traseu prestabilit, e fain sa nu o iei pe autostrazi. Scutesti bani si mai vezi una alta. E drept ca sunt tari in care calitatea drumurilor nationale nu e cea mai buna. Si pot fi un pic mai periculoase decat autostrazile.

Intotdeauna, planul pentru a doua zi, se facea seara, la o bere. Mergem acolo? Pai hai sa vedem cati kilometri sunt si cat costa cazarea. Si cautam pe Booking.com hoteluri cu parcare gratuita. Chiar daca nu erau centrale, scuteai 15-20 de euro pe noapte (taxa de parcare). E drept ca in unele zone poti parca pe strada, dar nu cunosti regulile locale si stai cu frica sa nu iei amenda.

Nu era foarte important sa avem mic dejun la hotel, pentru ca nimic nu se compara cu o cafea bauta la soare, intr-un loc fain, pe care era imposibil sa nu il intalnim in 20-30 de kilometri de la plecare. In concluzie, a fost o vacanta interesanta dar extrem de obositoare. Dar trebuie sa faci macar o data in viata o mica nebunie. Data viitoare vezi daca o mai repeti sau nu. Apropo, poze nu pun aici pentru ca nu le faceam de calitate pe acea vreme.

*Fii la curent cu postarile mele. Nu pierde urmatoarele ponturi!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile

2 Comments

  • Reply david 13/06/2017 at 15:29

    Detaliaza te rog ce ai facut si in opririle de o zi. Merci

  • Reply demo 16/06/2017 at 18:51

    Cum sa n-ai ce face in Praga 10 zile? Kit ca ti se apleaca de sunca :))

  • Leave a Reply