Browsing Tag

A380

Travel tips

Paris CDG. Experienta Airbus A380 Air France care pleca spre Mexic si lounge-ul business

30/03/2019
mihai-jurca-paris-cdg-1

Am trait saptamana trecuta una dintre cele mai tari experiente ever. Aflandu-ma pe Aeroportul din Paris, am avut ocazia sa vad cum decurg pregatirile pentru decolarea unei curse transatlantice, Paris – Mexico City, operata de Air France.

Aeroportul din Paris, unii dintre voi il stiu. Mare cat o zi de post, cu o arhitectura futurista in unele terminale, si cu un control de securitate foarte bine pus la punct. Pentru a ajunge la portile de imbarcare, gazdele noastre ne-au trecut prin mai multe filtre, plus ca li s-au scanat cartelele si amprentele de mai multe ori. Chiar ma gandeam ca si daca furi o cartela de acces, nu ai cum sa treci prea departe – vezi Doamne in calitate de angajat al aeroportului – pentru ca nu ai si amprenta celui de la care ai subtilizat-o.

E ora 10:00. Trebuie sa ajungem in terminalul 2E, la cursa care pleaca spre San Francisco, la 10:35, un triple sevenBoeing 777. Ba nu, schimbare de plan! Suntem anuntati prin statie ca cel mai bine ar fi sa mergem sa vedem cursa Air France care pleaca la ora 11:00 spre Mexico City. Tot raul spre bine. Trecem de la Boeing 777 la Airbus 380, cel mai mare si mai tare avion de pasageri care exista in acest moment in lume.

mihai-jurca-paris-cdg-2
mihai-jurca-paris-cdg-3

Experienta poate fi cu greu cuprinsa in cuvinte. Treci prin poarta de imbarcare, parcurgi bridge-ul care te duce la avion, cobori cateva scari si esti la 20 de metri de un ditamai avionul. Evident ca ti se face un instructaj. Nu ai voie sa iesi pe pista in afara zonei delimitate de zona rosie, pentru ca poate deveni periculos. Nu ai voie sa te dezbraci niciun moment de vesta reflectorizanta. Probabil ati vazut si la noi, ca inainte de fiecare cursa, unul dintre piloti coboara ca sa inspecteze aeronava, dar nu inainte de a-si lua vesta reflectorizanta pe el, din motive de securitate.

Cat de mare e un avion mare? Raspuns – imens. Ca sa va dati seama de un ordin de marime, imaginati-va ca la cei 1,95 de metri ai mei, un cauciuc de avion imi vine pana mai sus de capul pieptului. O roata de Logan are 185/65R/15. O anvelopa de A380, Michelin Air X, are dimensiunile 1400/530/R23.

mihai-jurca-paris-cdg-4
mihai-jurca-paris-cdg-5

In tot rastimpul ramas pana la decolare, inginerii se asigura ca totul este inspectat in amanunt si este in perfecta stare de functionare. Chiar ma gandeam la cunostintele care au frica de zbor, ca daca ar veadea cum decurg toate aceste proceduri, cu siguranta ca s-ar urca mult mai increzatoare in avion.

Daca vreti sa vedeti si cateva inregistrari cu tot ce se intampla pe aeroport inainte de plecarea in cursa, gasiti niste Stories foarte interesante aici (link), pe contul meu de Instagram, pe care apropo, va invit sa il si urmariti (@jurcca).

View this post on Instagram

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

Punctul culminant al pregatirilor de plecare in cursa este reprezentat de momentul push-back-ului. Adica momentul in care o masinuta speciala impinge avionul in spate, pentru a-l pune pe pista. Probabil nu stiti, dar va spun eu, avioanele nu au capacitatea de a se deplasa in spate. Ele merg doar in fata. Acesta este motivul pentru care push-ul se face cu ajutorul acestor masinarii speciale. Exista doua feluri de masini – cele care imping avionul cu ajutorul unei bare metalice si aceasta care efectiv ridica avionul de la sol pe puntea din fata, il impinge, dupa care il repune cu rotile pe pista. Operatiunea pare dificila, pentru ca nu e floare la ureche sa impingi un avion care are cel putin 350 de tone la decolare. Soferul acestei masinarii manevreaza volanul intr-un mare fel, desi ar parea ca trebuie doar sa impinga si aia e. Dar nu e asa. Nu va mai spun ca munceste saraca masinuta aia, motorul ei, de zici ca isi da duhul, atat de greu este avionul. Imagini video gasiti tot la mine pe Instagram.

Avionul este impins pe culoarul de plecare catre pista, masinuta de push-back se decupleaza si face cale intoarsa, pilotii ne saluta pe geamul minuscul al aeronavei si daca totul merge bine, si nu are cum sa nu mearga, in 11 ore si 30 de minute va atinge pista aeroportului din Mexico City.

mihai-jurca-paris-cdg-6

mihai-jurca-paris-cdg-8
mihai-jurca-paris-cdg-7

Si cum privitul avioanelor face pofta de mancare, urmatoare oprire a fost in lounge-ul business al aeroportului parizian, unde, de asemenea, ni s-a facut un tur. Am avut onoarea sa fiu primit in separeul VIP al lounge-ului, unde cu o saptamana in urma fusesera niste baieti – Mbappé si Neymar – care cica sunt ceva fotbalisti pe la Paris Saint-Germain. Glumesc, cine nu a auzit de ei!?

Cel mai modern lounge al aeroportului parizian este un loc de 5 stele efectiv. Cu un design de care s-a ocupat designerul francez Mathieu Lehanneur, un bar realizat in colaborare cu Hotelul Lancaster din Paris, in care dupa 7 seara se fac cocktailuri pentru pasagerii aflati in tranzit, lounge-ul este poate cel mai bun loc din aeroport unde sa iti petreci escala sau sa astepti plecarea cursei Sky Team. In lounge au acces pasagerii care calatoresc la clasa business, sau au carduri de fidelitate Flying Blue – de la un anumit nivel in sus.

mihai-jurca-paris-cdg-10
mihai-jurca-paris-cdg-11

Mancarea mi-a placut de fiecare data la Paris. Vita, somon, selectie de branzeturi si niste dulciuri geniale. De exemplu, acum cand am fost, aveau clatite cu zahar, de as fi mancat 20, nu doua. La capitolul bauturi ai la liber cam tot ce iti poate trece prin cap – mai multe feluri de champagne, vinuri albe si rosii, vodka, lichioruri, whiskey, degestiv, gin, etc.

Tot in lounge vei gasi si dusuri, excelente dupa zborurile lungi. In 2016 am facut si eu dus dupa zborul Rio de Janeiro – Paris, in asteptarea cursei de Bucuresti si parca am iesit alt om de acolo. Bine, eram si superobosit. Exista o zona un SPA Clarins, bar detox cu ceaiuri Palais des Thés si apa aromatizata Evian, zona de joaca pentru copii, zona de Playstation, etc. In total 3.200 de metri patrati si o capacitate de vreo 540 de locuri. Loungeul este in holul L, in terminalul 2E. Mai multe detalii gasiti aici (link), iar eu va las sa va delectati cu pozele pe care le-am facut la Paris Charles de Gaulle Airport.

mihai-jurca-paris-cdg-13
mihai-jurca-paris-cdg-12

mihai-jurca-paris-cdg-9

mihai-jurca-paris-cdg-14
mihai-jurca-paris-cdg-14

mihai-jurca-paris-cdg-16

mihai-jurca-paris-cdg-17
mihai-jurca-paris-cdg-18

mihai-jurca-paris-cdg-19

mihai-jurca-paris-cdg-20
mihai-jurca-paris-cdg-21

mihai-jurca-paris-cdg-22

mihai-jurca-paris-cdg-24
mihai-jurca-paris-cdg-23

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Cum se vede rasaritul din avion, deasupra Groenlandei

10/07/2015
groenlanda

[image name=line]

All good things come to an end. Cele doua saptamani de vacanta in SUA s-au terminat. Suntem in A380-ul care ne duce la Paris. 9 ore si jumatate dureaza drumul, cam cu un ceas mai putin decat la dus.

Aceeasi decolare lina. Aeronava Air France se ridica deasupra norilor si incepe sa urmareasca linia punctata imaginara desenata pe monitoarele din spatarele scaunelor. Cele 3 camere amplasate pe coada, burta si nasul avionului, transmit in permanenta imagini LIVE cu tot ce e notabil imprejur.

Traseul este cat se poate de clar. Decolare din Los Angeles, o scurta iesire pe Pacific, turn around catre continent, apoi Salt Lake City, Canada, Hudson Bay, o bucata deasupra Atlanticului, pana in Groenlanda, apoi sudul acestei insule, iar ocean si revenire pe uscat in nordul Scotiei. Urmeaza Glasgow, Manchester, Londra, Canalul Manecii si manevrele finale, in apropiere de Paris.

Fiind un zbor de noapte (plecare la 15:30 din LA si aterizare la 10:45 in Paris) si vara in emisfera nordica, lucrurile par un pic stranii. Avionul merge catre intuneric, iar acesta galopeaza inspre noi. Asta inseamna ca noaptea va dura aproape la jumatate in drumul nostru catre Europa. Dar partea interesanta de abia acum vine. Zburand de la vest catre est, geamurile din dreapta ale avionului sunt catre Ecuator (unde e noapte), iar cele din stanga sunt mereu catre Polul Nord (unde e vara e ziua continua). Asa ca pe dreapta a fost lumina pe toata durata zborului. Nu stiu daca am fost foarte concis, dar cu siguranta ai inteles ce doream sa reliefez.

In avion, notiunea de timp se pierde. Nu mai stii cat e ora. Ceasul de pe mana a ramas pe fusul Californiei, la destinatie sunt 9 ore in plus, iar pe noi ne intereseaza mai degraba ora locala aratata de monitoarele din avion. Poate nici macar asta. De baza e timpul ramas pana la aterizare.

E 2:30, timp local (deasupra zonei in care zburam). Avionul ajunge la cateva zeci de kilometri de tarmul sudic al Groenlandei. Aproape toata lumea doarme in avion. Pe ici, pe colo, cate un insomniac isi face de lucru cu un film, pe care poate ca il vede pentru a doua sau a treia oara. Dar ce sa faci? Timpul trebuie omorat intr-un fel.

Merg in spatele avionului pentru a arunca un ochi pe hubloul obturat de parasolarul coborat de stewarzi. E si asta o tehnica a insotitorilor de bord – inchizi toate sursele de lumina in avion, pentru ca lumea sa poata sa doarma si sa ai mai putina agitatie. 😉 Cand, ce sa vezi afara? O imagine desprinsa parca din istorisirile SF. Un cer de un portocaliu neverosimil si o mare de gheata, invelita la exterior (la tarm) de o crusta de pamant negru. Suntem la o aruncatura de bat de Groenlanda.

Din loc in loc, pe luciul apei, plutesc mici/mari blocuri de gheata. Totul este incremenit. Si amortit de aerul rece al nordului. Undeva, acolo jos, se vede o luminita. Poate fi ceea ce noi, europenii, numim o casa. In fine, cel mai probabil un cort din piei de ren sau foca. Desi pare greu de crezut, pe tarmul acestei insule care apartine de Danemarca, sunt si cateva orasele unde traiesc oameni mici de statura cu un chip mongoloid. I-am vazut acum cativa ani pe aeroportul din Copenhaga, asteptand cuminti imbarcarea in Air Greenland. Pare SF? Nu? Dar adevarat.

Splendida priveliste nu se lasa prea mult dezvaluita, pentru ca o patura groasa de nori se trage ca o cortina in fata scenei. Imediat se va face lumina afara. Mai sunt 5 ore pana la Paris, timp de alte 2 filme si o masa.

groenlanda-1

groenlanda-2

groenlanda-3

groenlanda-4

groenlanda-5

groenlanda-6

groenlanda-7

groenlanda-8

groenlanda-9

groenlanda-11

groenlanda-12

groenlanda-10

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Am zburat Paris – Los Angeles cu Airbus A380, cel mai mare avion din lume

25/06/2015

[image name=line]

Sunt tare fericit! Mi-am mai facut o dambla. Am zburat in sfarsit cu cel mai mare avion comercial din lume, Airbus 380, pe scurt A380.

In momentul in care scriu acest articol, de plictiseala evident, ma aflu intr-o aeronava Air France, undeva deasupra Hudson Bay din Canada, la o inaltime de “numai” 11.887 metri. Pana la destinatie mai mancam cateva paini bune – 4 ore si 10 minute (3520 de kilometri) din totalul de 10 ore si 35 de minute, cat dureaza cursa Paris – Los Angeles. Interesant e faptul ca la aceasta inaltime sunt doar -45 de grade, in conditiile in care deasupra Europei, in mai toate cursele pe care le fac – si au avioanele afisaj – sunt in jurul a -60 de grade, la peste 10 mii de metri altitudine. In fine, date statistice pe care nimeni nu le va mai tine minte.

af-380

Foto: BriYYZ on Wikimedia Commons

Daca m-ai pune la repezeala sa compar A380 cu ceva, fara sa stau prea mult pe ganduri ti-as spune ca aduce cu un ferry boat. Unu la mana ca e imens. Doi, ca e pe “straturi”. 2 etaje pe care se desfasoara cele 4 clase de confort – Economy, Premium Economy, La Premiere si Business. In total 516 scaune. Iar in momentul in care la imbarcare vezi signalistica si acele burdufuri pe care scrie “main deck” (puntea principala) sau “upper deck” (etajul superior), iti dai seama ca e lucratura serioasa, nu gluma.

airbus-a380-1

Clasa Economy, locul in care circula cei care nu sunt trimisi de sefi in delegatie, sau nu au biznisuri aducatoare de belsug, este impartita in mai multe compartimente. Pe mijloc sunt randuri de cate 4 scaune, iar pe laterale sunt randuri cu cate  3. Ca sa iti dai seama de dimensiunea avionului, imagineaza-ti un Airbus 320 sau un Boeing 737 (cum sunt majoritatea celor care zboara in Europa), caruia ii adaugi un sir central de 4 scaune in linie si un copil mic care plange la ore fixe. Deh, dezavantajul mai multor suflete laolalta. Tocmai ce a inceput un nou recital.

Decolarea este incredibil de lina. Dupa ce ruleaza pe pista o bucata buna de timp, avionul se ridica deasupra Parisului fara a-ti lasa acea impresie ca iti vine sangele in cap, ca te sufoci, ca ametesti, pe care o ai in primele 2 minute de la desprinderea de sol. Nici nu te dezmeticesti bine si iata avionul la 3.000 de metri altitudine, indreptandu-se catre altitudinea de croaziera.

Partea faina la avioanele mari e ca ai camere pe avion. A380-ul Air France are 3 – una in fata (vezi ce vad si pilotii), una pe burta avionului (asta ca sa ma enervez ca nu am vazut inghetata Groenlanda din cauza norilor) si alta pe coada avionului (vezi toata aeronava exact ca intr-un joc pe calculator). Sunt disponibile de la imbarcare pana la aterizare.

airbus-a380-4

Odata ajuns la 11.000 de metri, mesele sunt aproape singurele momente care mai sparg monotonia zborului. Pacat ca sunt numai 2 mese. Una imediat dupa decolare, iar cea de-a doua pe finalul calatoriei. Dar a nu se intelege, Doamne fereste, ca intre cele doua ospaturi mori de foame.

Totul incepe cu o mica gustare, un aperitiv (cativa biscuitei sarati si o bautura). Un fel de tuica dinaintea mesei de la romani, cat sa-ti vina pofta de mancare. In cateva minute vine si masa calda, principala. Pui cu curry si cous-cous, salata jamaicana, camembert, unt sarat, o salata de fructe si o briosa cu visine. Suficient cat sa te ia motaiala dupa.

airbus-a380-3

Pe zborurile lungi, cheia succesului este reprezentata de modul in care reusesti, sau nu, sa iti gestionezi timpul. Majoritatea doarme. Ii urasc! Cativa butoneaza vlaguiti displayul din fata lor, si nu stiu ce sa aleaga. Un film de Oscar (apropos, erau foarte multe filme bune si noi), o muzica, un documentar. Batranelul din fata mea joaca table. Si nu e roman! 😛

In tot avionul e intuneric. Parasolarele sunt lasate, si cum ii vine vreunuia ideea proasta de a ridica fie si numai cat un lat de palma acea bucata de plastic, privirile taioase ale vecinilor de compartiment sunt atintite catre el. Dar nu ti-e rusine…!?

airbus-a380-5

Si pentru ca din nascare nu am fost vreun linistit care sa-si gaseasca prea usor locul, ma bag in seama cu seful de cabina de la Economy. Un domn in jurul a 60 de ani, care inspira atata siguranta si buna dispozitie. Zboara de 35 de ani, iar la anul iese la pensie! Pare foarte incantat de tot ce i s-a intamplat de-a lungul vietii la Air France. Spune cu atata satisfactie ca este o companie care are cu adevarat grija de angajati. 75 de ore trebuie sa zboare in fiecare luna, mai putin cica fata de cei de la British sau Lufthansa. Cand a inceput sa zboare, imi povestea acest domn, avea layover (sedere la destinatie) si de 21 de zile la Bangkok, in Thailanda. Ce mai vremuri … Si daca mai punem la socoteala faptul ca in Franta sindicatele lucratorilor in aviatie sunt foarte puternice (ati numarat de cate ori de intrerupe activitatea pe aeroport in fiecare an?), rezolvam ecuatia zambetului sau molipsitor.

airbus-a380-2

A380-ul zboara spre Los Angeles cu un echipaj format din 21 de persoane (piloti si stewarzi). Fiecare insotitor de bord are dreptul la doua ceasuri si jumatate de odihna. Exista un compartiment special in spatele avionului – CRC (crew rest compartment) – dotat cu paturi , perne, paturi, sistem de entertainment precum cel al pasagerilor, echipamente de siguranta, etc.

airbus-a380-6

Sunt doua lucruri care nu-mi plac la aceste zboruri. In primul rand ca e racoare in avion, din cauza aerului conditionat. Pe masura ce se instaleaza si oboseala, senzatia se accentueaza. Va vand un pont! Cereti echipajului o sticla de plastic cu apa calda, iar ziua vi se schimba cu 180 de grade (am invatat si eu de la doamna mea, fosta stewardesa).

Al doilea inconvenient, daca il pot numi asa, e ca pe toata durata zborului, in bucatarie gasesti tot felul de “rontonele” si sucuri. Si rozi la ele de plictiseala. Sunt la liber toate. Ni s-a servit chiar si inghetata.

Ne pregatim de ultima masa si de aterizare. Ultimele cateva zeci de minute se petrec parca deasupra unui peisaj selenar – Las Vegas, Death Valley, etc.

airbus-a380-7

airbus-a380-8

airbus-a380-9

airbus-a380-10

airbus-a380-11

airbus-a380-12

airbus-a380-13

airbus-a380-14

airbus-a380-15

airbus-a380-16

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile