Browsing Tag

business

Travel tips

Am zburat la business, cu Turkish Airlines, la Miami. Cum arata noul aeroport din Istanbul + Business Loungeul

19/05/2019
mihai-jurca-turkish

De abia ne-am intors din mica vacanta la Miami, si suntem in momentul acela in care incercam sa ne recalibram pentru saptamana ce sta sa inceapa. Nu mai e la fel de rau cu diferenta de fus orar, ca dupa vacanta din iarna de la Los Angeles. Acolo erau 10 ore diferenta, acum doar 7.

Si am avut parte de unul dintre cele mai bune mixuri disponibile in acest moment pe piata, la capitolul zboruri. Una dintre cele mai bune clase business (Turkish Airlines), unul dintre cele mai mari si mai noi aeroporturi din lume – Istanbul (se estimeaza ca va fi in scurt timp cel mai mare din lume, ca trafic de pasageri, cam 200 de milioane anual) si un lounge business, tot in Istanbul, divin. O sa revin ceva mai incolo la povestea cu lounge-ul, pentru ca este ceva intr-adevar deosebit.

Asadar si prin urmare, iata-ne in avionul care ne va duce mai intai la Istanbul, un Airbus 330, cu care in general se opereaza curse lung curier (transatlantice, intercontinentale), si mai rar zboruri de o ora si 10 minute. Ospitalitatea turceasca se vede inca de la urcarea in avion. Ti se spune pe nume la business, esti servit cu un welcome drink, ai tot confortul de care ai nevoie. Totul decurge pe repede inainte, pentru ca zborul este foarte scurt, iar echipajul trebuie sa termine la timp service-ul si sa pregateasca cabina pentru aterizare.

turkish-business-10
turkish-business-11

turkish-business-5

Si ajungem in noul aeroport din Istanbul. Fratilor, e imens. Taxi-ul poate sa dureze si o jumatate de ora. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenii de specialitate, taxi-ul este drumul parcurs de aeronava de la aterizare pana la pozitia finala de parcare, la poarta. Sau invers, de la poarta pana la decolare. Cand au construit aeroportul, arhitectii cred ca au avut in minte cuvintele – spatios, impunator si aerisit. Sunt culoare extrem de largi, niste geamuri care nu se mai termina, duty-free-uri de cred ca nici cei de acolo nu le mai stiu numarul. Si, foarte fain, din loc in loc, sunt tineri care poarta niste tricouri mov pe care scrie intreaba-ma, daca nu te descurci. Este un personal care te poate indruma prin aeroportul bine semnalizat, de altfel, dar incredibil de mare. La retur, spre exemplu, cred ca am mers pe jos vreo 25 de minute, de la lounge pana la poarta B17, ultima de pe culoarul respectiv.

La dus nu am avut mult timp la dispozitie pentru a casca gura prin aeroport, asta pentru ca mereu pe cursele de SUA are loc un control special. Vii tu de la Bucuresti si ai mai fost controlat o data, nu-i nicio problema, ca te mai controlam noi de inca doua ori. O data prin poarta normala, ca la Otopeni, iar a doua oara, chiar la poarta de imbarcare. Ti se controleaza pasaportul cu viza de State. Apoi ti se pun intrebari de genul – de ce mergeti in SUA, unde stati, aveti sume mari de bani la dvs., v-ati impachetat singur bagajul, etc. Si iar sunt controlate bagajele de mana.

Boeing-ul 777 (triple seven) cu care Turkish Airlines zboara la Miami este unul dintre cele mai bune avioane lung curier. Configurat 2-3-2 la clasa business, respectiv 3-3-3 la clasa economy. Adica 2 sau 3 locuri la geamuri, pe fiecare parte, plus alte 3 locuri pe culoarul central. Iar ritualul este acelasi. Te urci, membrii echipajului iti iau haina si ti-o pun pe umeras, daca este cazul, apoi esti servit cu bautura de bun venit (la alegere intre apa, suc de portocale, doua tipuri de limonada). La scaun ai o trusa cu cele necesare pe durata zborului – pasta de dinti si periuta, dopuri de urechi, banda de aceea de pus pe ochi ca sa poti sa dormi, papuci de casa, etc). Si, evident, sistemul de entertaining, care face ca timpul sa treaca mai repede pe durata zborului. Pana la Miami sunt totusi 12 ore la dus, si vreo 11 la retur. Pe TV ai muzica, filme si noi si mai vechi, cateva posturi TV live. Si, cel mai important, ai internet gratuit, la care te poti conecta pe baza numelui de familie si al locului unde stai. Bagi Jurca si 5D, si aia e! Si merge decent pentru conversatii pe messenger, ca sa trimiti un mail, sa incarci cateva pagini. Nu va asteptati sa faceti streaming audio sau video, pentru ca nu veti vedea asa ceva. Suntem totusi la 11 mii de metri altitudine.

turkish-business-9
turkish-business-8

Imediat dupa decolare incepe pregatirea mesei. Esti ca un pasa, iti rabatezi scaunul, ti-l faci aproape pat, te uiti la TV si iti astepti mancare. Nu o sa intru foarte mult in detalii, pentru ca am mai facut-o cu alte ocazii. Meniul este compus din bautura la alegere (vin, gin, whiskey, vodca, bere, sucuri, ape, etc) si un castronel cu un mix de alune de padure, fistic si migdale. Asa de amuse bouche. Vine apoi un mic antreu – 3 gustari pe o farfuriuta. Apoi antreul adevarat, la alegere de pe cartul cu mancare, apoi felul principal (tot la alegere) si desertul. Cereti cand plecati din Istanbul inghetata turceasca – dondurma. Este divina! La retur nu o mai au, pentru ca avionul nu are voie sa vina cu mancare din Europa, iar cateringul se face din SUA, deci veti primi inghetata cu cacao, normala.

Apropo, legat de mancare, cei de la Turkish servesc mancarea impreuna cu un bucatar, echipat cu bonetica, halat alb, etc. De zici ca esti la restaurantul unui hotel de lux. Si inca un amanunt, inteleg ca antreul se serveste de pe acest cart/carucior (niste tavi suprapuse, din care iti poti alege ce doresti) pe toate cursele mai lungi de 7 ore.

turkish-business-18

Odata service-ul incheiat, un membru al echipajului vine si iti face patul – iti intinde un cearsaf/cuvertura pe scaun, iti imbraca pernuta si ti se da o paturica, te schimbi si te-ai culcat. De aici fiecare cum ii e norocul. Unii dorm dusi pana aproape la aterizare, altii dorm un pic, apoi incep sa se frece, precum subsemnatul. Mereu, pe durata zborului, la bucatarie, ai cateva gustari si diverse bauturi la alegere. Inainte de aterizare se mai serveste o masa, insa aici meniul este fix.

Ca elemente inedite – si la dus si la retur au fost cazuri de urgenta medicala la bord. Se intreaba prin interfon, de catre membrii echipajului, daca exista medici la bord. Si de fiecare data se gasesc cativa dispusi sa acorde o consultatie celor aflati in dificultate. Din fericire, ambele cazuri s-au solutionat si nu a fost nevoie de aterizare de urgenta.

 

Business Lounge-ul aeroportului din Istanbul

Revenind la aeroportul din Istanbul. Datele statistice sunt impresionante. Aeroportul se zice ca va putea primi aeronavele a peste 250 de companii aeriene din toata lumea, care vor zbura in 350 de destinatii. De pe aeroport ar urma sa zboare zilnic peste 2000 de aeronave. Iar in anii urmatori, aeroportul va putea deservi aproximativ 200 de milioane de pasageri anual. Cu alte cuvinte, toata populatia Romaniei va zbura de 10 ori pe an catre si dinspre Istanbul. E ceva, nu?

Business Lounge-ul este mandria aeroportului. Se vede ca a fost facut pentru a fi cel mai cel. Si mi-a placut faptul ca desi este foarte elegant, nu are aerul acela de kitschosenie specific unor hoteluri de 5 stele din lume. Nu dam nume, pentru ca nu este frumos.

aeroport-istanbul-10
aeroport-istanbul-12

La intrare este un pian care canta … singur. Da, clapele pianului se misca singure. Sau o fi vreo mana invizibila care canta acolo, cine stie. Urmeaza zona de mese si insulele unde bucatarii gatesc pe loc, in fata ta. Exista un colt unde se prepara kebab si alte carnuri gatite la gratar, cu tot ce trebuie langa – orez turcesc, rosii si ardei pe gratar. In alt loc se face pide – o pizza turceasca, subtire. Exista zona de paste, unde un bucatar, de asemenea, iti face pastele asa cum iti doreste inimioara. Intr-o alta zona se fac ravioli turcesti – paste umplute. Exista un bar se salate, in forma de patrat, cu laturi de 2-3 metri, unde gasesti aproape tot ce iti trece prin cap. Zona de deserturi (baclavale si alte dulcegarii turcesti), bauturi, zona de sucuri, s.a.m.d.

Nici nu stiu ce sa va mai spun pentru ca sunt o gramada de facilitati. Exista inclusiv un simulator de golf, cu crose reale si un instructor care te poate invata primii pasi, sau primele lovituri, in acest sport. Sau jocuri pe consola. Si cred ca cele mai confortabile zone sunt salonul de ceaiuri, unde parca esti in Bali – auzi cum curge apa si ciripesc pasarelele, bei ceai si traiesti 200 de ani. Eu, care beau vin si bere, doar 100. Si salonul gen biblioteca britanica, unde stai cu un whiskey ca baietii si faci business. Sau editezi poze, ca mine.

aeroport-istanbul-26

In Lounge au loc 765 de oaspeti, simultan, intr-o suprafata de 5.600 de metri patrati, adica vreo 90 de apartamente comuniste cu 3 camere. Exista loc de joaca pentru copii, sala cu calculatoare, imprimanta si ce iti mai trebuie intr-un birou, sala de rugaciuni, aaaa, si sa nu uit, 13 dusuri si 13 paturi in care poti sa dormi. Astea sunt combinatie maxima, mai ales daca ai escala mare. Fiecare pat este intr-o incinta cu draperie. O tragi si te-ai culcat.

Cam atat am avut de raportat, daca aveti posibilitatea, calatoriti la business, pentru ca e bine de tot. Mai ales cand ai un zbor de 12 ore in fata. Si acum poze. Sa auzim de bine!

turkish-business-6
turkish-business-2

turkish-business-19
turkish-business-20

turkish-business-17
turkish-business-16

turkish-business-15

turkish-business-14
turkish-business-3

turkish-business-1
turkish-business-7

turkish-business-12

turkish-business-13
turkish-business-4

aeroport-istanbul-0

aeroport-istanbul-1

aeroport-istanbul-2
aeroport-istanbul-3

aeroport-istanbul-4

aeroport-istanbul-5
aeroport-istanbul-6

aeroport-istanbul-7

aeroport-istanbul-8

aeroport-istanbul-9
aeroport-istanbul-28

aeroport-istanbul-11

aeroport-istanbul-14

aeroport-istanbul-15
aeroport-istanbul-24

aeroport-istanbul-17

aeroport-istanbul-18

aeroport-istanbul-20
aeroport-istanbul-23

aeroport-istanbul-22

aeroport-istanbul-21

aeroport-istanbul-19
aeroport-istanbul-13

aeroport-istanbul-25

aeroport-istanbul-29

aeroport-istanbul-38
aeroport-istanbul-37

aeroport-istanbul-30

aeroport-istanbul-31
aeroport-istanbul-32

aeroport-istanbul-33

aeroport-istanbul-34
aeroport-istanbul-35

aeroport-istanbul-36

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Am zburat la Los Angeles la clasa business, cu Turkish Airlines. Experienta pura

30/12/2018
ty-1

Hai ca am facut-o si pe asta. De multa vreme imi doream sa zbor cu Turkish Airlines la Business, si in sfarsit a venit momentul. Un zbor Istanbul – Los Angeles, de 13 ore si un pic, cu Boeing 777-300. Nu de alta, dar auzisem numai vorbe bune de la toti cunoscuti – sa vezi la Turkish, ce servicii, ce mancare, cum te trateaza.

Prima observatie si cea mai importanta – toate stewardesele sunt dragute, aranjate si cochete. A se nota ca nu am spus frumoase, nu ca n-ar fi, dar stric armonia in familie, si nu e cazul. Desi, off the record, am cazut amandoi la pace ca iti e mai mare dragul sa zbori in asemenea conditii.

Cabinele business de la triple seven (Boeing 777) sunt configurate 2-3-2. Cate doua scaune pe randurile laterale, respectiv 3 scaune pe randul central. Fiecare fotoliu se rabateaza la 180 de grade, transformandu-se in pat. Eu, la cei 195 cm ai mei, nu pot dormi drept, dar cred ca o persoana pana in 185 cm nu are nicio problema. Dar eu sunt o exceptie, nu poti face avioanele dupa inaltimea lui Ghita Muresan, iar pantofii dupa calapodul lui Shaquille O’Neal.

Cand esti gata de somn, nu iti ramane decat sa o rogi frumos pe insotitoarea de bord sa iti pregateasca patul. Iti pune un cearsaf curat pe scaun, iti da o perna si ceva ca sa te acoperi. Si de aici, fiecare cum se descurca mai departe. Unii dorm de la inceputul zborului pana la final. Ii urasc. Altii fac 13-14 prin avion si numara orele ramase pana la aterizare. Exemplul cel mai bun, subsemnatul.

La fiecare scaun ai o trusa cu maruntisuri, utile in zbor. Sosete, crema de maini, balsam de buze, pasta si periuta de dinti, dopuri de urechi, masca lui Zorro (stiti voi, ochelarii aceia din carpa neagra, de pus la ochi cand dormi), papuci de unica folosinta ca sa nu stai incaltat pe toata durata zborului, apa, paie si bataie.

Mancarea ti se serveste ca la restaurant. Mai intai un pahar dintr-o bautura la alegere, sa-ti vina pofta de mancare, cu un mix de alune de padure, fistic si migdale trase in sare. Urmeaza antreul, exact ca in restaurantele de fine dining – 3 gustari asezate cu mare atentie pe o farfurie si cu plating de Masterchef. Apropo, in clasa business, nu stiu si daca in restul avionului, exista mai multi chefi. Adica niste persoane care se asigura ca mancarea este servita la cele mai inalte standarde. Stand aproape de bucatarie, am si avut ocazia sa ii vad cum monteaza atent fiecare maslina pe farfurie, de zici ca era ultima piesa din dominoul de record mondial care tocmai se pregateste.

Urmeaza alte antreuri la alegere – humus, sarmalute turcesti, tartar de somon, diverse salate. Insotitorii de zbor vin impreuna cu cheful prin cabina, cu tavile suprapuse, iar tu comanzi exact ce iti face cu ochiul.

In fine, felul principal, la alegere – vita cu sos teriyaki sau somon, optiuni cat sa satisfaca orice pofta. La final, deserturi turcesti, de acelea de 200 de calorii inghititura, sau salata de fructe pentru fotomodelele care prefera apa plata cu lamaie.

Pe toata durata zborului sunt disponibile in galley-uri (bucatarii) diverse gustari – sandwichuri, ciocolatele, napolitane, biscuiti, alune, vin, whiskey, apa, sucuri si cam tot ce se mananca in lipsa de alta preocupare. Apropo, cred ca daca socotesc dupa un zbor cate rontzonele de astea bag in mine, cred ca ma iau cu mainile de cap. Simt mereu nevoia sa rod ceva si asta nu e bine.

Inainte de final vreau sa va mai spun ceva. Alaturi de noi, pe randul de 3 scaune, a stat un domn din Iran. Ma rog, nascut in Iran, dar stabilit de vreo 40 de ani in Statele Unite. Ne spunea ca a plecat la 18 ani ca sa studieze in SUA, i-a placut si a ramas. Acum este profesor de matematica-fizica si preda in Los Angeles. Pana aici, nimic neobisnuit. Altceva m-a marcat insa. Faptul ca acest om nu isi poate misca membrele inferioare si mana dreapta. A suferit mai multe accidente cerebrale in timpul vietii. Va jur, ca de multa vreme nu am mai vazut o persoana atat de pozitiva, un om langa care ai sta ore intregi sa asculti ce iti povesteste. Un om care a trecut prin atatea, si care inca mai are puterea sa zambeasca. Si le transmite aceasta lectie de viata si elevilor sai la clasa, zi de zi. Jos palaria! Se intorcea in LA de la Teheran, si marturisesc ca a fost o reala placere sa cunosc o asemenea persoana. M-am umflat si eu putin in pene ca am fost olimpic la matematica, nu puteam altfel. Si apropo, mi-au ramas in minte spusele lui – daca sufeream accidentul in orice alta tara, nu stiu cum m-as fi descurcat, aluzie la faptul ca in State, daca ai un handicap, nu esti cu nimic inferior celorlalti si esti tratat cum se cuvine. Si imi vin rapid in minte stirile acelea cu soferii de pe transportul in comun de la noi din tara, care cand vad o persoana cu probleme se fac ca ploua si pleaca mai departe. Dar o sa ne facem si noi bine la un moment dat.

In alta ordine de idei, acum, cand scriu acest articol, am ajuns in Canada. Mai sunt vreo 4 ceasuri si jumatate pana la destinatie, iar sub noi totul e inghetat. O mare de gheata si de zapada, no mans land-ul perfect. Pe la bucatarie se agita lucuruile. Se pregateste masa. Din pacate, foarte multe fotografii nu am, pentru ca am dorit sa respect linistea si intimitatea celorlalti pasageri. Toate sunt facute cu telefonul, un Samsung S9+. Incercati macar o data o excursie la business, nu o sa va para rau.

ty-2
ty-4

ty-3
ty-5

ty-6
ty-7

ty-9
ty-8

ty-10

ty-12
ty-11

ty-13

ty-15
ty-15

ty-16

ty-17
ty-18

ty-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Am zburat la clasa business cu Qatar Airways. Impresii si poze multe

19/11/2016

Nu am facut niciodata un secret din faptul ca in unele deplasari merg la invitatia unei companii aeriene sau a unui oficiu de turism – al unei regiuni, fie al unei tari. Ai mei nu au avut, dupa ultimele informatii, o punga de petrol sub blocul din Colentina, din care sa-mi finanteze toate deplasarile. E drept, nici nu au sapat ca sa vada daca nu strau cumva pe o comoara.

Continue Reading

banner-full
banner-mobile
banner-mobile