Browsing Tag

turkish airlines

Promo

Promo Turkish Airlines. Havana 399 euro, Panama 411 euro, Sao Paolo 499 euro

01/03/2019
aripi-turk

In urma cu putin timp, Turkish Airlines a anuntat o promotie excelenta pe alocuri, pentru toamna si iarna care vin. Si va zic sincer, nu credeam sa mai vad prea curand preturi atat de bune spre anumite destinatii. Mai ales ca in ultima vreme am vazut promotii cu preturi de la 600 si de euro in sus spre Thailanda, de la 590 spre State, s.a.m.d.

Asadar, promotia este valabila in perioada 1-15 martie 2019 pe pagina TurkishAirlines.com. Perioada in care pot fi efectuate calatoriile este 1 noiembrie 2019 – 28 februarie 2020. Si trebuie sa mai fac o precizare. O parte dintre tarife am reusit sa le verific, se vede in capturile de mai jos.

Spre Panama City am gasit zboruri din Bucuresti la 411 euro, desi in promotie scrie ca preturile pe aceasta destinatie pornesc de la 429 de euro. Pe de alta parte, spre Zanzibar nu am gasit bilete la 499 de euro, ci o sumednie de date disponibile la 529 de euro. Deci trebuie sa cautati cu atentie si, mai ales, rabdare.

Surprind preturile fabuloase spre Havana, Cuba. Am gasit din Cluj-Napoca bilete la 399 de euro. In lista de mai jos vedeti destinatiile, preturile cu toate taxele incluse si bagaj de cala.

tyl

tyl-4

tyl-3

tyl-2

tyl-1

tyl-5

tyl-6

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Am zburat la Los Angeles la clasa business, cu Turkish Airlines. Experienta pura

30/12/2018
ty-1

Hai ca am facut-o si pe asta. De multa vreme imi doream sa zbor cu Turkish Airlines la Business, si in sfarsit a venit momentul. Un zbor Istanbul – Los Angeles, de 13 ore si un pic, cu Boeing 777-300. Nu de alta, dar auzisem numai vorbe bune de la toti cunoscuti – sa vezi la Turkish, ce servicii, ce mancare, cum te trateaza.

Prima observatie si cea mai importanta – toate stewardesele sunt dragute, aranjate si cochete. A se nota ca nu am spus frumoase, nu ca n-ar fi, dar stric armonia in familie, si nu e cazul. Desi, off the record, am cazut amandoi la pace ca iti e mai mare dragul sa zbori in asemenea conditii.

Cabinele business de la triple seven (Boeing 777) sunt configurate 2-3-2. Cate doua scaune pe randurile laterale, respectiv 3 scaune pe randul central. Fiecare fotoliu se rabateaza la 180 de grade, transformandu-se in pat. Eu, la cei 195 cm ai mei, nu pot dormi drept, dar cred ca o persoana pana in 185 cm nu are nicio problema. Dar eu sunt o exceptie, nu poti face avioanele dupa inaltimea lui Ghita Muresan, iar pantofii dupa calapodul lui Shaquille O’Neal.

Cand esti gata de somn, nu iti ramane decat sa o rogi frumos pe insotitoarea de bord sa iti pregateasca patul. Iti pune un cearsaf curat pe scaun, iti da o perna si ceva ca sa te acoperi. Si de aici, fiecare cum se descurca mai departe. Unii dorm de la inceputul zborului pana la final. Ii urasc. Altii fac 13-14 prin avion si numara orele ramase pana la aterizare. Exemplul cel mai bun, subsemnatul.

La fiecare scaun ai o trusa cu maruntisuri, utile in zbor. Sosete, crema de maini, balsam de buze, pasta si periuta de dinti, dopuri de urechi, masca lui Zorro (stiti voi, ochelarii aceia din carpa neagra, de pus la ochi cand dormi), papuci de unica folosinta ca sa nu stai incaltat pe toata durata zborului, apa, paie si bataie.

Mancarea ti se serveste ca la restaurant. Mai intai un pahar dintr-o bautura la alegere, sa-ti vina pofta de mancare, cu un mix de alune de padure, fistic si migdale trase in sare. Urmeaza antreul, exact ca in restaurantele de fine dining – 3 gustari asezate cu mare atentie pe o farfurie si cu plating de Masterchef. Apropo, in clasa business, nu stiu si daca in restul avionului, exista mai multi chefi. Adica niste persoane care se asigura ca mancarea este servita la cele mai inalte standarde. Stand aproape de bucatarie, am si avut ocazia sa ii vad cum monteaza atent fiecare maslina pe farfurie, de zici ca era ultima piesa din dominoul de record mondial care tocmai se pregateste.

Urmeaza alte antreuri la alegere – humus, sarmalute turcesti, tartar de somon, diverse salate. Insotitorii de zbor vin impreuna cu cheful prin cabina, cu tavile suprapuse, iar tu comanzi exact ce iti face cu ochiul.

In fine, felul principal, la alegere – vita cu sos teriyaki sau somon, optiuni cat sa satisfaca orice pofta. La final, deserturi turcesti, de acelea de 200 de calorii inghititura, sau salata de fructe pentru fotomodelele care prefera apa plata cu lamaie.

Pe toata durata zborului sunt disponibile in galley-uri (bucatarii) diverse gustari – sandwichuri, ciocolatele, napolitane, biscuiti, alune, vin, whiskey, apa, sucuri si cam tot ce se mananca in lipsa de alta preocupare. Apropo, cred ca daca socotesc dupa un zbor cate rontzonele de astea bag in mine, cred ca ma iau cu mainile de cap. Simt mereu nevoia sa rod ceva si asta nu e bine.

Inainte de final vreau sa va mai spun ceva. Alaturi de noi, pe randul de 3 scaune, a stat un domn din Iran. Ma rog, nascut in Iran, dar stabilit de vreo 40 de ani in Statele Unite. Ne spunea ca a plecat la 18 ani ca sa studieze in SUA, i-a placut si a ramas. Acum este profesor de matematica-fizica si preda in Los Angeles. Pana aici, nimic neobisnuit. Altceva m-a marcat insa. Faptul ca acest om nu isi poate misca membrele inferioare si mana dreapta. A suferit mai multe accidente cerebrale in timpul vietii. Va jur, ca de multa vreme nu am mai vazut o persoana atat de pozitiva, un om langa care ai sta ore intregi sa asculti ce iti povesteste. Un om care a trecut prin atatea, si care inca mai are puterea sa zambeasca. Si le transmite aceasta lectie de viata si elevilor sai la clasa, zi de zi. Jos palaria! Se intorcea in LA de la Teheran, si marturisesc ca a fost o reala placere sa cunosc o asemenea persoana. M-am umflat si eu putin in pene ca am fost olimpic la matematica, nu puteam altfel. Si apropo, mi-au ramas in minte spusele lui – daca sufeream accidentul in orice alta tara, nu stiu cum m-as fi descurcat, aluzie la faptul ca in State, daca ai un handicap, nu esti cu nimic inferior celorlalti si esti tratat cum se cuvine. Si imi vin rapid in minte stirile acelea cu soferii de pe transportul in comun de la noi din tara, care cand vad o persoana cu probleme se fac ca ploua si pleaca mai departe. Dar o sa ne facem si noi bine la un moment dat.

In alta ordine de idei, acum, cand scriu acest articol, am ajuns in Canada. Mai sunt vreo 4 ceasuri si jumatate pana la destinatie, iar sub noi totul e inghetat. O mare de gheata si de zapada, no mans land-ul perfect. Pe la bucatarie se agita lucuruile. Se pregateste masa. Din pacate, foarte multe fotografii nu am, pentru ca am dorit sa respect linistea si intimitatea celorlalti pasageri. Toate sunt facute cu telefonul, un Samsung S9+. Incercati macar o data o excursie la business, nu o sa va para rau.

ty-2
ty-4

ty-3
ty-5

ty-6
ty-7

ty-9
ty-8

ty-10

ty-12
ty-11

ty-13

ty-15
ty-15

ty-16

ty-17
ty-18

ty-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile