Padurea care vorbeste. E la noi, in judetul Covasna

Ai vazut cat de simpla pare o idee dupa ce o auzi enuntata de altcineva? Cat de simpla, cat de fireasca este. Si, fara sa vrei, te intrebi dar cum de nu ti-a venit tie ideea respectiva, ca pare floare la ureche. Eh, banalul, simplul acesta este de cele mai multe ori greu de atins.

Fiti atenti aici! Idee, care nu mi-a venit nici mie, nici voua.

Te duci intr-o padure din tara noastra si o dotezi cu un sistem de monitorizare si semnalizare in timp real a sunetelor specifice exploatarilor forestiere. Cu alte cuvinte, montezi niste senzori acustici care capteaza o gama variata de sunete din mediul inconjurator. Aceste date pornesc automat, prin internet, catre o platforma aflata in cloud. Cu ajutorul Inteligentei Artificiale, informatiile primite sunt analizate in timp real. Daca sunt detectate zgomote nefiresti intr-o padure – gen drujbe, motoare de autovehicule, etc – o alerta este trimisa real time catre o aplicatie instalata pe telefoanele padurarilor si/sau catre un centru de monitorizare zonal sau national.

Dispozitivele sunt instalate in zona superioara a copacilor, neinvaziv, si sunt dotate cu panouri solare proprii care le asigura alimentarea cu energie. Fiecare gardian digital are o raza de acoperire de 1 kilometru si poate preveni defrisarea a peste 3Km² de padure.

Padurea despre care iti vorbesc se afla in judetul Covasna, iar solutia este implementata de Vodafone, si are la baza un sistem dezvoltat de Rainforest Connection. Este o alta dovada, daca mai era nevoie de exemple, ca tehnologia poate genera un impact pozitiv in societate.

Apropo, legat de paduri. Cand eram mai mici, cam 2 luni, in fiecare vara, mergeam la bunici langa Campulung Muscel, la poalele Muntilor Iezer-Papusa. Ultimul sat inainte de munte. Practic acolo se termina soseaua si incepeau drmurile forestiere. Pietruite, prafuite, pline de noroi si gropi cand ploua. Si cu toate acestea, zilnic treceau pe acolo masini de mare tonaj incarcate cu 10-12 fagi grosi, pe care doi copii nu-i cuprindeau cu bratele lor. Ne uitam si ne minunam cum sunt turate motoarele camioanelor pe drumul inclinat care trece prin fata portii.

Parca vedeam ursul. Cine zarea camionul, il chema si pe celalalt din casa sa vada minunatia. Ni se parea ceva impresionant, nestiind ca zi de zi – fie legal, fie ilegal – padurea se tot rarea.

Dar, cu ochii de la vremea aceea, nu prea aveam cum sa ne dam seama ce se petrece. Poate si pentru ca padurea de la capatul satului, in care mergeam la cules de hribi dupa fiecare ploaie, era intacta. Si primitoare, si misterioasa.

 

Audiobook-ul Vocea Padurii

Cu siguranta ca aveti si voi povesti si amintiri legate de padurile prin care ati cutreierat. Si le puteti face publice, le puteti povesti intregii lumi.

E de ajuns sa imi lasati un comentariu, mai jos, in articol. Din aceste povesti, cele mai interesante vor ajunge intr-un audiobook pe care cei de la Vodafone Romania le vor inregistra intr-un studio.

Pentru ca povestea ta sa fie selectata spre a fi inclusa in audiobook-ul Vocea Padurii, te rog sa tii cont de urmatoarele recomandari de redactare: sa nu fie sub forma de dialog, sa transmita cititorilor ideea de originalitate, autenticitate si sa aiba o lungime de max 10 minute in format audio. Selectia se va face atat de mine in prima faza, cat si de influenceri participanti la campanie, numiti prin prisma experientei lor in ale penelului.

Iata cateva prime exemple si spotul campaniei.

 

* Blogul MihaiJurca.ro participa in campania de comunicare Vocea Padurii, initiata de Vodafone Romania.