Vacanta la New York (1). Pregatiri, rezervari lipsa, zborul si primul contact cu orasul

Final de august. Vine intr-o zi Cristina la mine si zice – ai nevoie de o vacanta, trebuie sa te mai relaxezi si tu, alege o destinatie grande! Ma invidiati!? Am sotia (aproape) perfecta, nu? Cine ar mai veni, cu gemeni de un an si jumatate sa iti zica sa pleci undeva sa te plimbi. Si departe.

Acesta a fost, in mare, trigger-ul acestei vacante. Recunosc ca simteam si eu nevoia sa plec undeva departe, sa vad altceva decat Europa, insa optiunile erau oarecum limitate din cauza acestei nebunii globale.

Mergi la Tokyo, ca si asa iti doresti de multa vreme. Nu pot pentru ca nu ma primesc japonezii. La fel Coreea de Sud. Apoi Argentina si Chile, inchise. Namibia, alta tinta veche, necesita o organizare prealabila amanuntita, in Africa de Sud se termina iarna si incepea primavara, deci cam racoare.

Mai ramane America. Atunci America sa fie! Am si viza, New York-ul este superb toamna, nu zbori pana te uita sfantul, mancarea dulce, grasa si satioasa, s.a.m.d. Veveritele din Central Park! Vine Jurca si va aduce alune, stati pe faza!

 

Cum pregatesti o excursie la New York

Destinatia fiind aleasa, a inceput pregatirea vacantei pe repede inainte. Intru pe site-ul MAE sa vad care sunt conditiile actuale de intrare in SUA. Ma rog, stiam in mare, dar un mic update nu strica niciodata, mai ales in situatia actuala in care granitele se inchid si se deschid exact ca beculetele din pomul de Craciun. Se aprind unele, se sting altele, si tot asa.

In momentul acesta, regula de aur pentru a ti se permite imbarcarea intr-un zbor cu directia Statele Unite, este sa nu fi calcat nici macar o secunda in spatiul Schengen in ultimele 14 zile. Chiar si daca ai o escala de 45 de minute in Madrid, Paris, Amsterdam, Viena sau Munchen, nu poti merge mai departe, in calitate de cetatean roman. Este unul dintre putinele momente in care iti dai seama ca si neacceptarea noastra in zona Schengen de atata amar de vreme poate fi buna la ceva.

Nu ai voie sa calci in spatiul cu pricina, automat va trebui sa zbori prin Istanbul, eventual Doha sau Dubai. Insa zborurile din orient spre NY dureaza de la 14 ore in sus, unde mai pui ca si pana acolo mai faci inca vreo 5 ore din Bucuresti. E ca si cum ai pleca spre Germania cu masina, dar mai intai ai da un ocol Marii Negre prin Turcia si Caucaz. Nu stiu daca sarbii si ucrainenii mai zboara spre SUA, stiu ca o faceau la un moment dat.

Drept urmare, nu trebuie sa fi descoperit America impreuna cu Cristofor Columb ca sa iti dai seama ca optiunea cea mai buna ramane cu Turkish Airlines, prin Istanbul. O ora pana acolo, escala de cateva ceasuri, apoi zbor direct de aproximativ 10 ore si jumatate catre JFK sau EWR (aeroportul din New Jersey), ambele aeroporturi deservind metropola americana.

Statele Unite ale Americii au anuntat ca restrictiile de intrare pentru calatorii care vin din zona Schengen (vaccinati impotriva Covid-19 cu schema completa) vor fi ridicate cel mai probabil in luna noiembrie (link).

Pana la zbor, hai sa va povestesc ceva fain, dar care ne-a dat si ceva emotii. Rasfoind eu paginile Booking.com pentru cazare in NY, am observat un lucru. Un hotel, rezervat peste doua saptamani, costa sa zicem 1500 de euro pe saptamana. Acelasi hotel, daca era luat tot pentru o saptamana, incepand de maine, era chiar si cu 30-40 la suta mai ieftin. Si fac eu cateva simulari si imi dau seama ca este un trend la mai toate hotelurile, plus ca sunt si camere disponibile, deci nu ar trebui sa fie probleme. Fac impreuna cu cumnatul meu un short list cu 4-5 hoteluri la care ne-am dori sa stam in Manhattan, cu ideea ca le mai urmarim cum evolueaza. Vine seara dinaintea plecarii, pana ies afara cu copiii, pana le dam de mancare, pana le facem baie, pana ii culcam, pana imi incarc toate electronicele (o valiza de mana, nu exagerez), pana golesc carduri, pana mai pun una alta in bagaj, se face 12 noaptea si … ma culc. Zic, lasa ca luam cazare dimineata in lounge. E timp suficient inainte de plecarea zborului.

Dimineata, in lounge. Ora 8:30. Avionul pleca la 9:45 catre Istanbul. Hai sa ne facem si asigurari de calatorie, ca cine stie ce ne mai rupem pe acolo si dam 15.000 de dolari sa ne punem o mana in ghips. O luam pe asta sau pe asta, care o fi diferenta intre ele? Acopera riscul ca te covidesti pe acolo sau nu? Si uite asa a trecut vremea. Mai o cafeluta, mai un Toortitzi, mai o napolitana cu urme de ciocolata (stiti minunatul lounge din Otopeni), ne urcam in avion si dusi am fost.

La Istanbul la fel, hai in lounge ca e si pacat sa nu intram, daca tot calatorim la business – niste pide turcesti, un ayran, ceva dulce, un pahar de vin, mai o poza, etc, a trecut vremea. Si nu va spun ca ajungem la poarta de control. Pentru cine nu a zburat catre SUA prin Istanbul, procedura este cam asa. Inainte de a te imbarca treci printr-un control amanuntit. La primul filtru ti se cere biletul, testul de Covid si viza. La al doilea filtru iti este verificata viza si esti intrebat unde stai la SUA, iar la al treilea desk iti este controlat bagajul de mana. Noi trecem de primul filtru, in fata noastra as zice ca doi nigerieni, trecuti de prima varsta, inalti cat mine, sunt intrebati – la ce adresa veti locui in SUA? Pffff … bai baiatule, noi nu am facut rezervare! Norocul nostru ca oamenii au inceput sa dea din colt in colt. Ca stam la hotel, ca de fapt nu stim numele pentru ca nu am facut noi rezervarea, etc …

Nu va zic ca in doi timpi si trei miscari scot telefonul din buzunar, ca un pistolar din Vestul Salbatic, deschid Booking si rezerv pentru primele patru nopti efectiv ce mi-a venit la mana. New York Manhattan Hotel (NYMA) – 4 stele, in cartierul coreean. Era una dintre optiunile initiale, dat fiind faptul ca era foarte bine pozitionat (intersectia 33 cu 5th Avenue), in spate/in fata Empire State Building. Asta sa fie. Pac, pac! Si e si mult mai ieftin decat era in tara. Am facut super afacere. De fapt nu facusem nicio branza, o sa vedeti mai incolo de ce.

Mare atentie cand faceti rezervarea hotelului pentru SUA! Daca o faci de pe teritoriul Romaniei, ti se afiseaza pretul cu toate taxele incluse (in NY erau 14,75% taxele, plus inca vreo 3,5 USD taxa de oras, plus o taxa de 10, 20, am vazut chiar si 40 de dolari pe noapte o asa zisa Resort Fee). In Turcia sau in SUA, pretul afisat este mai mic pentru ca taxele nu sunt incluse, dar sunt specificate cu litere mici, sub tariful de baza.

 

Zborul spre New York. Business, business, dar mai si dormim?

Era trecut de ora 14, ora Turciei si iata-ma in triple seven-ul (Boeing 777) de New York. Prima data cand zbor la business si stau si la fereastra. Teoretic pot face poze faine pentru ca o sa zburam doar ziua, aterizarea fiind planificata la 6 si jumatate ora locala in NY.

Turcoaicele din echipaj, aranjate, zambitoare, gata sa te ajute in orice moment. Numai ca din cauza pandemiei, mastile le acopereau jumatate din fata. Practic incercai sa ghicesti cum arata persoana care te serveste, dupa forma fetei, ochi, trasaturi, etc.

Sa ii dea Dumnezeu sanatate celui care a inventat scaunele care se fac pat, la 180 de grade, carora li se ridica tablia de la picioare si mai fac si un pic de masaj pe deasupra. Este singurul mod in care eu, la 195 cm, nu ajung anchilozat la destinatie. Problema mare este ca orice as face, nu pot sa dorm ziua pe un zbor. Cum ar fi sa ma culc pe la 16, dupa ce se termina masa, si sa dorm pana la 1 noaptea ora Romaniei/Turciei cand aterizam? Total anapoda.

Si am stat, si am ascultat muzica, m-am uitat la niste Youtube-uri salvate pe tableta, am vorbit si cu cei cu care nu mai vorbisem de un an si jumatate pe net (apropo, ai Internet gratuit in avion, 1 GB la Business, 10 Mb la Economy), am scris pe blog, m-am intors de pe o parte pe alta, am baut vin si tot nu am adormit. Iar pe zborurile lungi, daca deschizi parasolarul unui geam si se face lumina in cabina, toti cei treji se uita la tine ca la felul 14, de zici ca i-ai trezit din hibernare. Deci mai rarut ca e mai dragut cu uitatul pe geam. Oricum ai camere pe monitorul din avion si poti vedea ce se intampla afara.

Din cauza pandemiei, in galley (bucatariile avionului) nu mai exista dulciuri, gustari sarate sau bauturi, pesemne pentru a minimiza timpul in care pasagerii stau fara masca. In schimb, orice iti doresti, iti este servit de insotitorii de zbor.

La urcare primesti un kit igienic – cu mai multe masti, dezinfectant – plus obisnuitii papuci de casa cu care sa stai pe durata zborului, kit-ul personal Versace (o borseta care contine periuta si pasta de dinti, dopuri de urechi, masca de ochi cu care sa dormi, sosete flausate, etc), casti daca vrei sa asculti/vizionezi muzica/filme.

Dupa 10 ore si 23 de minute de zbor, timp in care ti se serveste masa de 2 ori (antreu, fel principal si desert), in final aterizam la New York, intr-o baie de lumina calda, la apus, un golden hour de zile mari.

Niciodata nu am intrat in SUA mai rapid ca acum. Cred ca in 15 minute eram si trecut de control si cu bagajul deja luat de pe banda. Salut, salut, pasaport, viza, scanare faciala si aia a fost. De test nu m-a intrebat nimeni nimic in SUA, doar la imbarcare in Istanbul.

 

Primul contact cu New York-ul pe timp de pandemie

Ca sa ajungi in Manhattan din Aeroportul JFK cele mai populare optiuni sunt taxi, UBER (sau alte servicii de ride sharing), ori varianta mai ieftina Air Train + metrou. Daca esti singur, transportul public este optiunea cea mai convenabila (aproximativ 18 dolari). In doi, intre metrou + Air Train (un metrou usor care leaga terminalele intre ele si ajunge si la hub-ul Jamaica Station, de unde se poate lua metroul) si taxi nu e asa mare diferenta. Vreo 36 fata de 52 de dolari (la care se mai adauga cativa dolari pentru bacsis si taxa pentru orele de varf), rata fixa perceputa de taxi-uri pentru a te duce in inima New York-ului.

Si cu toate acestea am ales sa mergem cu metroul. Nu ne grabeam nicaieri, nu aveam bagaje multe, nu aveam ora de ajuns la hotel si voiam sa fac si niste poze in subteran. Fratilor, daca bucurestenii ar avea metroul new yorkez cred ca l-ar face cu ou si cu otet pe primar in fiecare zi. Statii vechi, relativ murdar (tot statiile, vagoanele sunt relativ ok), zgomotos, dar cu o retea foarte bogata si diversificata. Detestat si indragit deopotriva de localnici, metroul din New York este deja un statement, un simbol pe care il vedem intr-o gramada de filme americane. Cara zilnic in stanga si in dreapta atat oameni de afaceri, cat si turisti, muzicieni, studenti, actori in devenire, vanzatori de porumb la colt de strada sau homelessi. Sa cititi cand aveti timp despre istoria sa, este fabuloasa. Cum se intra pe vremuri cu fise metalice, pana cand cineva a descoperit ca fisele folosite pe nu stiu ce autostrada din Connecticut se potriveau in subteran, si erau de 3 ori mai ieftine. Si s-a ajuns la pierderi de zeci de milioane de dolari in cativa ani.

Dupa vreo 45 de minute de mers cu metroul, iata-ne ajunsi la Penn Station, strada 34. Hotelul este pe 37 colt cu 5th Avenue. Trei strazi mai incolo si am ajuns.

Ce vad!? Unul din 3 oameni de pe strada poarta masca, semn ca ceva s-a intamplat si in New York-ul de altadata. Pe coltul opus, o ditamai firma luminoasa semnalizeaza faptul ca acolo se vinde pizza la 99 de centi. Peste drum de pizza, un magazin ambulant amplasat intr-un microbuz tapetat cu planta cu 7 frunze, promite senzatii tari. Daca mergi 3 intersectii, mirosul de fast food si cel de iarba alterneaza cu o precizie de metronom. Suntem in New York, 20 septembrie, ora 20. Iar maine va fi un moment aparte – ziua 21 din anul 2021, secolul XXI, ora 21, minutul 21, secunda 21. Povestea va continua.