Browsing Tag

california

Travel tips

Noah Purifoy, muzeu in aer liber, taman in inima desertului californian

14/04/2019
noah

Daca ma intrebati pe mine, Noah Purifoy Outdoor Desert Art Museum e genial. O gramada de lucruri pe care le intalnim in activitatea cotidiana, si de care ne folosim pana la refuz uneori, adunate laolalta, taman in desertul californian, nu departe de Joshua Three National Park. Sa tot fie vreo 2 ore si un pic de condus din Los Angeles.

Daca o intrebati pe a mea draga sotie, e cel mai idiot loc in care zice ca a fost vreodata. O adunatura de vechituri, aruncate unele peste altele, care nu mai folosesc la nimic, si aduc a groapa de gunoi, usor organizata, machiata si impopotonata. In plus, gasesti asemenea muzee si in Romania, la marginea unor sate sau orase, unde localnicii arunca deopotriva saltele, damigene sparte, pungi de plastic, copaia sparta de plastic in care ii faceau baie lu’ ala mic, roti de caruta si doze de energizant. Asa ceva poate face oricine.

Daca ma intrebati pe mine, nu poate sa faca oricine asa ceva. Ia aduna tu 30 de vase de toaleta, chiar si folosite, du-le in desert, aseaza-le frumos, leaga-le intre ele, si adu turisti sa le si pozeze. 1000 de tantici din alea de le mai vezi cateodata la TV – de se plang vecinii de ele pentru ca ingramadesc in doua camere de apartament toate resturile si gunoaiele pe care le produc/gasesc – si nu aduna atatea exponate. Asa ca mai usor cu pianul pe scari, ca e arta la mijloc.

Daca o intrebati pe Cristina, era cat pe ce sa ne intalnim si cu cativa red necks, in mijlocul desertului, cu camasile d-alea ponosite, in carouri, cu pusca in spate, intrebandu-ne onomatopeic ce cautam acolo si de ce le-am incalcat proprietatea. Daca ma intrebati pe mine, va pot spune ca de la soseaua principala, ajungi, intr-adevar, la un moment dat, si la capatul asfaltului. Insa drumul e bun, prafuit, si … duce la muzeu.

Fratilor, aceasta galerie de hai sa-i spunem arta este un loc de vizitat daca ajungeti prin Los Angeles, mai ales ca e aproape de Joshua Tree National Park, unde va recomand din suflet sa mergeti, langa Palm Springs, Palm Desert, etc. Intrarea e gratuita, insa puteti face o mica donatie intr-o cutie aflata la intrare. Daca va lasa inima. Acest nene, Noah Purifoy, care a murit in 2004, a fost un artist vizual si sculptor afro-american. Si mai toata viata si-a petrecut-o in Los Angeles si in Joshua Tree Park. Printre altele, Purifoy a initiat programul Artists in Social Institutions, prin care a introdus arta in diverse inchisori americane. Iar parcul acesta, care are peste 4 hectare, a fost construit in intregime din junked materials (vase de toaleta, televizioare, casetofoane vechi, sobe, anvelope, frigidere, tabla, tevi, etc) – traduceti voi – in vreo 15 ani. Poze acum.

noah-1
noah-2

noah-3

noah-5
noah-4

noah-6

noah-8
noah-8

noah-9

noah-11
noah-10

noah-12

noah-13
noah-14

noah-15

noah-17
noah-16

noah-18

noah-20
noah-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Pioneertown, unul din zecile de ghost town din California

13/01/2019
pioneertown-0

In vestul Americii, in California si nu numai, sunt zeci de orase fantoma. Sunt orase care au fost intemeiate spre finalul anilor 1800 pe vremea Wild Wild West-ului. Gaseau oamenii un zacamant de ceva in zona, faceau un orasel in care se mutau. Exploatau, se taiau, se impuscau, apoi, cand zacamantul se epuiza sau nu mai era rentabil spre exploatare, isi luat talpasita si plecau. Iar orasul ramanea asa cum l-au lasat.

Mergeam intr-o zi cu UBER-ul prin Los Angeles, iar soferita, o tipa pe la 30 de ani, ne povestea despre locurile faine de pe langa LA. Printre ele, un oras fantoma, aflat la 3 ore si jumatate de condus – Bombay Beach, pe malul lacului sarat Salton Sea. Pe scurt, acesta s-a nascut la inceputul anilor 1900, dupa ce raul Colorado a dat pe afara din cauza unor ploi foarte puternice, si a trimis milioane de galoane de apa intr-un lac secat din desertul californian. Oamenii s-au asezat apoi pe malul lacului, prin anii ’50-’60 deja era atractie turistica, cu plaje cu distractie, apoi a inceput decaderea, tot din cauza apei, care a inceput sa miroasa oribil, sa se evapore si sa hraneasca niste alge dezgustatoare care se dezvoltau pe lac. Si uite asa a ajuns aproape ghost town – oras parasit. Cica daca te duci azi in Bombay Beach, poti intra in case parasite, pe peretii carora mai gasesti ziare vechi si obiecte care le-au apartinut celor care au stat acolo.

La doua ore de LA ar fi Calico Town, tot un oras parasit, caruia i s-a dus buhul in timpul exploatarii zacamintelor de argint din zona (anii 1880). Dar dupa ce pretul argintului a inceput sa scada, zona nu a mai fost rentabila si a fost parasita.

Vreau sa va spun insa cateva vorbe despre Pioneertown – un alt tip de ghost town, care insa nu a fost niciodata locuit in adevaratul sens al cuvantului. Acesta a fost construit in 1946 de un grup de investitori de la Hollywood, ca decor de film, taman in mijlocul desertului. Practic se dorea recrearea unor constructii stil 1880, pentru showurile si filmele care s-au filmat acolo in anii ’40-’50. Oraselul nu e deloc mare. Mai multe constructii dispuse de-a lungul unei strazi prafuite, care reconstituie peisajul obstesc de altadata (magazin, potcovarie, puscarie, motel, etc), in unele dintre ele regasindu-se astazi mici pravalii care vand suveniruri, inghetata si mai stiu eu ce. Dar nu multe, cateva la numar.

Si tot in incinta este si un restaurant cu muzica country, care serveste niste coaste de mama, mama. Plus burgeri, cartofi prajiti, salate cu o tona de dresinguri, Santa Maria BBQ si sandwichuri. Asa, American Style, daca ai uitat unde te afli.

pioneertown-1
pioneertown-2

pioneertown-3

pioneertown-4
pioneertown-5

pioneertown-22

pioneertown-8
pioneertown-7

pioneertown-9

pioneertown-10
pioneertown-11

pioneertown-12

pioneertown-13
pioneertown-14

pioneertown-15

pioneertown-16
pioneertown-17

pioneertown-18

pioneertown-19
pioneertown-20

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Un poke hawaiian si un apus de poveste in Santa Monica

04/01/2019
mihai-jurca-baywatch

Fratilor, una dintre placerile mele (ne)vinovate cand vin in California consta intr-un bol de poke si apusul din Santa Monica. V-am bagat in ceata cu poke-ul, nu?

Poke este o reteta care provine din Hawaii si se abordeaza in felul urmator. Cauti frumos un bar de poke, intri, te saluti cu baietii. 99 din 100 sunt foarte amabil, iar cel de-al 100-lea tocmai a aflat ca a fost parasit de iubita si nu e in apele lui. Apoi iti alegi baza – orez alb, orez integral, uneori orez negru sau noodles. Urmeaza leguminoasele, taiate marunt – ananas, ceapa verde, avocado, castraveti, fasole verde, alge, mango, eventual salata, samd. Apoi proteina – somon, albacore, caracatita sau ton rosu. Iar la final, liantul, ca la shaorma cu de toate, si anume sosurile, plus alte mici adaosuri. Care pot fi: unagi lime sauce, fresno chili sauce, soia, un tip de maioneza, wasabi aioli, icre tobico, fulgi de ceapa, ghimbir murat, shoyu sriracha aioli si tot asa. Nu cred ca are rost sa va detaliez ce gust au pentru ca nu as reusi sa o fac niciodata. Trebuie gustate, sunt excelente. Dar mai bine va uitati pe acest meniu ca sa vedeti cum functioneaza toata povestea (link menu Mainland Poke Shop – un bar bun de poke din Santa Monica). Si tot bolul creat, se amesteca si se serveste cu zambetul pe buze ca in figura alaturata. Pont, daca nu ai toate acele sosuri, si nu prea ai de unde sa le procuri cum ai zice peste, cu putin ulei de susan si cu sos de soia salvezi situatia onorabil.

poke-6
poke-9

poke-1
poke-2

poke-3
poke-4

poke-7
poke-5

Dupa ce ti-ai delectat cu aceasta hai sa-i spunem salata hawaiiana, trebuie si putina hrana pentru suflet. Asa ca alergi intr-un suflet catre Ocean Avenue din Santa Monica, strada aflata la inaltime, in imediata vecinatate a oceanului, pentru a vedea unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. In stanga se vede pierul (pontonul) din Santa Monica, cu ale sale tiribombe si mici kitschosenii specifice balciurilor provinciale, iar in fata ai superba plaja, lata de mai bine de 100 de metri, cu posturi de salvamar amplasate exact ca in Baywatch, la distanta de aproximativ 200 de metri unele de altele. Enjoy the view!

santa-monica-5
santa-monica-3

santa-monica-2

santa-monica-1

santa-monica-4
santa-monica-6

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Faimoasa statie Union Station din LA si o plimbare cu Amtrak-ul pe malul Pacificului

02/01/2019
union-1

Salutare pentru prima data pe 2019. Am zis ca vreau sa fie anul experientelor noi si uite ca am inceput cu dreptul la acest capitol. De multa vreme ma tot batea gandul sa merg cu Amtrak, da, da, trenul acela inalt pe care il vezi in filme, traversand toata America.

Si cum aveam de mers din Los Angeles in San Diego, aveam doua optiuni mari si late – pe sosea sau cu trenul. Drumul cu masina l-am tot facut in excursiile anterioare, asa ca am ales trenul, mai ales ca o buna bucata din drum este tot pe langa apa, pe malul Pacificului.

La interior, nu e mare diferenta intre conceptul de tren pe care il stim noi din Romania si cel din State. Au si ei caderi de tensiune, au si ei momente in care nu au curent in vagon, deci nu functioneaza POS-urile si implicit nu poti plati cu cardul in vagonul restaurant. In schimb sunt curate si relativ punctuale.

Dar altceva voiam sa va arat in mod deosebit – gara Union Station din Los Angeles. Este o opera de arta in toata puterea cuvantului. Parca esti intr-un film din 1920, intr-o farmacie dichisita, de aceea cu lambriuri pe pereti si geamuri lustruite. De altfel, gara din Los Angeles a aparut de-a lungul timpului in mai multe filme, printre care Pearl Harbour, The Dark Night Rises, Catch Me If You Can, Charlie’s Angels, s.a.m.d. (link cu aceste scene). Va las mai multe poze cu gara si cu trenul si am fugit la somn, ca tare greu mai e cu diferenta asta de fus orar de 10 ore intre Bucuresti si Los Angeles.

union-2
union-3

union-4
union-5

union-6
union-7

union-8
union-9

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Prima data in Los Angeles? Ce trebuie sa stii cand mergi prima oara in California

04/04/2018
mihai-jurca-la

Manat in lupta de multitudinea de mesaje si intrebari pe care le-am primit in privat despre Los Angeles si California, am zis ca trebuie sa vin cu cateva informatii despre modul in care ar trebui sa va organizati o vacanta in acest loc minunat. Incerc sa fiu succint, desi stiu ca nu o sa-mi iasa, pentru ca sunt atatea lucruri de spus.

Inainte sa plecati la drum, trebuie sa va faceti neaparat o lista cu locurile in care doriti sa ajungeti. Si asta pentru ca statul California este o data si jumatate mai mare decat Romania. Ganditi-va ca are vreo 423 de mii de kilometri patrati, fata de cei 238 de mii ai tarii noastre. E drept ca mult din aceasta suprafata este desert, zona stearpa, unde in afara de nisip, piatra si vegetatie specifica, altceva nu veti gasi.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

De departe cea mai populara zona este cea a Los Angeles-ului. Cu tot cu Santa Monica, Santa Barbara, Malibu, etc. Nu este de ratat nici San Diego, un oras superb, aflat la sud de LA, foarte aproape de granita cu Mexicul (Tijuana). Apoi zona de nord – San Francisco, Sacramento – este un alt punct de interes. Urmeaza parcurile naturale, care sunt senzationale. Am vizitat Death Valley si Joshua Tree, iar data viitoare am zis ca nu ratez Yosemite, Sierra sau Sequoia National Forest. Mai tot omul care merge in Los Angeles, da o fuga de cateva zile si in Las Vegas, desi orasul este situat in statul invecinat, Nevada. Faci vreo 4 ore cu masina.

Revenind la Los Angeles. Orasul este urias. Cand spui ca mergi in LA, e ca si cum un american ar spune ca vine sa viziteze Europa, pastrand evident proportiile. Asta inseamna automat ca si distantele parcurse sunt uneori de ordinul zecilor de mile. O povestioara interesanta. Acum cativa ani, inainte sa ajung pentru prima data in Los Angeles, ma uitam pe harta metroului, sa vad cum ma misc rapid, fara sa inchiriez masina. Din Hollywood Boulevard (zona cu stele celebritatilor) pana in Pershing Square, downtown Los Angeles, sunt doar vreo 12 kilometri, adica vreo 20 de minute de mers cu metroul. Desi pe harta pare la doi pasi distanta. Nu va mai spun ca erau toti ciudatii pamantului la metrou si se uitau la mine ca la felul 14. Cand auzi ca un magazin sau un obiectiv turistic e aproape in LA, ia in calcul cateva mile, drum pe care evident il faci cu masina. Si aproape invariabil trebuie sa intri pe autostrada. De aici se desprinde prima concluzie. Pentru mobilitate desavarsita ai nevoie de masina inchiriata. Uita de transportul in comun. Nu e cel pe care il stii tu in Europa.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

Regulile de circulatie sunt asemanatoare cu cele din Romania (mai putin regula prioritatii), cu mentiunea ca acolo pietonul e sfant, cand auzi sirena ai inlemnit, nu conteaza de unde vine si incotro se deplaseaza masina de interventie, si nu parchezi unde te taie capul, pentru ca iei amenda aproape sigur. Sau ti se ridica masina. Un pont de care sa tineti cont – am observat ca preturile sunt mai mici la inchirieri daca intri de pe IP de Statele Unite, deci direct de acolo. Si apropo, mai toate masinile sunt cu cutie automata.

O alta provocare a vacantelor in California, zona LA in particular, este optimizarea bugetului. Daca bilete de avion poti gasi inclusiv la 444 de euro, cu escala undeva in vestul Europei, afla ca la capitolul cazare, situatia este un pic delicata, pentru ca preturile nu sunt mici deloc.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

Preturile la mancare sunt decente, acum conteaza foarte mult si unde alegi sa iei pranzul sau cina. Cu 20 de dolari de persoana, mananci la un restaurant coreean (favoritul meu), mexican sau traditional american. Portile sunt mari spre foarte mari, asa ca nu va aruncati sa comandati multe feluri pentru ca mereu ramane mancare pe masa. Si au o tona de calorii. Daca citesti meniul te ingrozesti.

Mare atentie la taxe! Mai toate preturile afisate in magazine nu contin taxe. Asta inseamna ca se mai adauga vreo 7,25% peste pretul pe care tu il vezi in magazin. In restaurante se lasa tips (bacsis), cel putin 15% din totalul notei de plata. 20% este un tips bun, 25% excelent. Ti se atrage discret atentia la final, pe nota de plata.

Intrarile la obiective sunt mai sumpe decat cele din Europa. Dai 20, 30, 40 de dolari ca popa pe bilete. La fel la evenimente sportive. Un bilet la un meci de baschet costa de pe la 70 de dolari in sus, in functie si de meci. Iar la tenis, la turneul de la Indian Wells, un bilet era cel putin 40 de dolari, dar in banii acestia aveai primeai loc langa pescarusi, pe ultimul rand, cu vedere la cer. Nu ar fi rau sa aruncati un ochi pe site-uri precum Groupon, pentru diverse reduceri.

Plajele sunt superbe in multe locuri. Santa Monica, Zuma Beach, Venice Beach, sunt doar cateva dintre favoritele mele. Sunt foarte largi, au posturi de salvamar, nu au sezlonguri, umbrele, iar apa este rece mai tot timpul anului. Deci un minus la acest capitol. Vara, in plin sezon, daca sunt 20-21 de grade, iar curentii sunt puternici.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

Ce ar trebui sa va mai spun? Sfat prietenesc, nu inghesuiti mai mult de doua obiective pe ordinea de zi. Asta ca sa nu fiti mereu pe fuga si sa nu aveti timp sa va bucurati de atmosfera placuta. Daca intr-o zi alegi sa mergi in Beverly Hills, nu mai incerca sa ajungi si in Downtown si in Santa Monica. Nu e timp suficient.

Daca iti plac avioanele, poti sa le vezi aterizand la cateva zeci de metri distanta de tine, in zona restaurantului Burger In-N-Out, aflat la capatul uneia dintre pistele aeroportului LAX. Locul este incredibil. Parca pui mana pe Airbus 380 la aterizare.

Fiind construit pe mai multe dealuri, Los Angeles-ul este un loc perfect de hiking, plimbari in natura. Runyon Canyon Park este unul dintre cele mai populare trasee si nu e deloc dificil. In 25-30 de minute esti in varf, iar de acolo ai o priveliste superba asupra intregului oras. Bonus, se vede si semnul de Hollywood.

In mare cam aceasta ar fi povestea, daca mai aveti voi intrebari, va raspund cu mare drag. Si apropo, viza se ia rapid si usor. Bafta!

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

9 zile in California. Santa Monica si controversata Venice Beach (partea 3)

01/04/2018
babewatch

In Santa Monica sunt unele dintre cele mai scumpe coduri postale din zona Los Angelesului. Chiriile sar bine de 2.000 de dolari pe luna pentru o miniatura de apartament cu 2 camere (dormitor si living), insa vorba aceea, orazul subtire cu cheltuiala se tine. Nu-i de ici de colo sa ai mereu oceanul la picioare, plaja si sentimentul de eterna vacanta, pentru ca asa te simti in Santa Monica.

Ca orice statiune americana la mare care se respecta, Santa Monica are o plaja generoasa (foarte lata) cu nisip fin, din loc in loc fiind plantate celebrele posturi de salvamar, cu care noi, astia mai trecuti prin viata, suntem obisnuiti din serialul Baywatch. Si evident ca nu lipseste pier-ul, acel ponton din lemn, sustinut de stalpi trainici, infipti in nisip, dar si pe fundul marii. Pier-ul nu este neaparat favoritul meu. E ca la balci, o gramada de negustori ambulanti care vand vata de zahar, bomboane, hot dogi, fel si fel de jucarele. Din loc in loc, cate un restaurant unde te poti rasfata in cel mai american stil cu putinta.

E foarte faina pietonala (link harta) care merge din Santa Monica spre Venice Beach. O alee asfaltata pe care te poti plimba la pas, cu rolele sau cu bicicleta. Plimbarea dureaza intre 30 de minute si o ora, in functie de ritmul pe care il impui.

Dar pana sa trec la Venice Beach, haideti sa va mai spun cateva vorbe despre Santa Monica. Daca lasi la o parte pierul si plaja, vei descoperi un oras foarte cochet. Iar de pe Ocean Avenue, soseaua de deasupra autostrazii PCH (Pacific Coast Highway, nu Peluza Catalin Haldan), ai parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. Dovada sta acest filmulet de cateva secunde pe care l-am postat pe contul meu de Instagram (@Jurcca), pe care, apropo, va invit sa il urmariti.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

 

Si tot pe Ocean Avenue sunt mai multe rooftop baruri unde iti poti potoli setea la apus. Privelistea e de nota 20. Garantez! Apoi, a treia strada cum mergi de pe Ocean Avenue catre inima orasului Santa Monica, este impanzita de magazine – 3rd Street Promenade. Practic o strada pe care nu ai cum sa nu gasesti ce te intereseaza. Eu care imi cautam niste perechi faine de adidasi nu stiam ce sa mai aleg din cele 5-6 magazine aparute in cale. Exista inclusiv un Converse unde iti poti personaliza perechea preferata de sneakersi.

santa-monica-1
santa-monica-2

santa-monica-3

santa-monica-4
santa-monica-5

santa-monica-6

santa-monica-8
santa-monica-7

santa-monica-9

santa-monica-10
santa-monica-11

santa-monica-12

santa-monica-13
santa-monica-14

Mergem spre sud, directa Venice Beach. O sa ma intrebati de unde numele de Venetia. Raspunsul e simplu, de la canalele care numai cu cele din Venetia nu seamana. Mai degraba cu cele din Brugge sau Olanda, in general. Venice Beach este un mic Hollywood al artistilor de ocazie, iluzionisti, al skaterilor, al celor care isi spun creativi. Cu niste terase si cascarabete ca prin Vama Veche, umplute pana la refuz cu graffiti. Venice Beach nu iti poate fi indiferenta. Ori iti place, ori nu iti place. E altfel. E rebela. E lipsita de prejudecati. Iar la fiecare adiere a vantului iti vine in nas cate un damf de iarba verde. Medicinala, evident, ca doar suntem in California.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

 

Nu o sa mai insist mult pe Venice Beach, pentru ca de asta s-au inventat aparatele foto. Ca sa transmita intr-o fotografie, aproximativ 1000 de cuvinte. Enjoy!

venice-beach-2
venice-beach-1

venice-beach-3

venice-beach-4
venice-beach-5

venice-beach-6

venice-beach-7
venice-beach-8

venice-beach-9

venice-beach-10
venice-beach-11

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

9 zile in California. Hollywood, Beverly Hills si baschet la LA Lakers (partea 2)

25/03/2018
beverly-hills

Ieri va povesteam (link) cum a fost in La Jolla, San Diego si in desert. Astazi ajungem in Los Angeles. In locurile incarcate de simbolism ale metropolei americane – Hollywood Boulevard, Beverly Hills si in Staples Centre la meciul din NBA, LA Lakers – Denver Nugets.

Nu stiu cum se face ca de fiecare data ajung pe Hollywood Boulevard pe la 11 dimineata si e un soare atat de puternic, de zici ca isi baga gherutele sa iti scoata ochii prin lentila ochelarilor. In stanga si in dreapta, turisti gura-casca, in cautarea stelei preferate. Ii vezi pe toti cum merg pe trotuar, unii dau din greseala si peste tine, si se mira zgomotos de ce au descoperit. Uite-l aici pe x-ulescu, hai aici ca e y-ulescu! Fa-mi o poza! Coada cea mai mare, evident, la steaua lui Michael Jackson. Prima stea a aparut pe Walk of Fame in 1958, iar de atunci, s-au adunat vreo 2.600 de exemplare. Haideti sa va spun si parerea mea personala despre bulevard. Mare branza nu e. E un loc incarcat de simbolism pe care trebuie sa-l vezi o data. Te duci, vezi un pic stelele, poate vizitezi Dolby Theater (link tururi), sala in care se decerneaza Premiile Oscar, eventual Chinese Theatre, iti supraveghezi doamna sa nu iasa cu o sacosa de bikinei si sutienase de la magazinul Victoria’s Secret aflat la mall-ul de langa cele doua teatre si … mai departe.

Apropo de mall-ul din incinta. Arata fain, e construit in aer liber, insa partea cea mai interesanta, dupa mine, e ca se vede in departare semnul Hollywood. Istoria semnului este foarte interesanta. Acesta a fost ridicat in 1923 pentru a promova un proiect imobiliar – Hollywoodland. Dupa ce nu a mai avut niciun scop publicitar, scrisul a inceput sa se deterioreze. A cazut H-ul, apoi a fost restaurat si s-au indepartat ultimele 4 litere – LAND – si asa a aramas Hollywood. A mai fost vandalizat, au mai cazut literele din cauza vremii nefavorabile si a alunecarilor de teren, iar din 1978 exista o fundatie care se ocupa de semnul care a fost distrus inclusiv in mai multe filme americane.

hollywood-1

hollywood-2
hollywood-6

hollywood-7

hollywood-3
hollywood-5

hollywood-4

Cand o sa ajungi in California, daca nu ai facut-o inca, o sa vezi ca notiunile de aproape, departe, mic, mare, cu care suntem noi obisnuiti in Europa, se schimba. A mea doamna obisnuieste sa isi mai cumpere din vacante pahare de la Starbucks. Ca sa le aiba in masina. In SUA, surpriza! Nu cred ca exista vreun pahar sub 600-700 de mililitri. Deci juma’ de litru de cafea la americani pare a fi echivalentul unui espresso mai lung la noi. Asa si cu distantele. Beverly Hills cica nu e departe de Hollywood Boulevard, vreo 5 mile, adica vreo 8 kilometri. O nimica toata. Cam cat de la Piata Sudului pana in Piata Romana, traseu pe care dimineata iti dai duhul, prins in trafic.

Beverly Hills este un fel de Monte Carlo-ul Los Angeles-ului. Stradute elegante, intesate de magazine, restaurante si peste tot doamne, domni, bine imbracati care mai plimba cate un caine sau intra grabiti intr-un magazin. Te uiti, poate-poate l-oi mai fi vazut pe undeva. Acum 2 ani, spre exemplu, imi aduc aminte ca am zarit-o la semafor pe Gwen Stefani, intr-un Porsche Panamera electric, eu care si recunosc cel mult 10 cantareti si actori americani. Asta e, norocul incepatorului.

Dar altundeva vreau sa ajung. Stiti ce era la inceput in Beverly Hills? O ferma spaniola (un ranch) unde se cultiva fasole de Lima (lima beans). Jur ca nu fac misto! Prin 1914, un grup de investitori care cauta petrol in zona, si pe care nu l-au gasit nici pana in zilele noastre, au decis sa faca un mic orasel, incurajati de apa pe care o gasisera in adancurile Beverly Hills-ului de pe vremea aceea. Si uite asa s-a nascut codul 90210, pe care daca-l ai pe buletin, faci partea din liga mare a Californiei.

beverly-hills-4
beverly-hills-1

In fine, ziua s-a incheiat pentru copilul mic din mine, la baschet. Imi aduc si acum aminte de cate ori m-am trezit cand eram mic la 3 sau 4 dimineata, ca sa ma uit la cate un meci din NBA. Ce viata, ce vremuri. Apoi nu mai adormeam si ajungeam la 6:30 – 7 dimineata in curtea liceului si incingeam un 3 la 3 pana la prima ora.

Dragilor, atmosfera la Staples Centre, sala celor de la Lakers este colosala. Show pur american. In fiecare pauza a partidei se intampla ceva. Majoretele danseaza, e cate un concurs pe parchetul salii – cineva extras din public are la dispozitie o aruncare de la centrul terenului pentru nu stiu cate zeci de mii de dolari. Totul e viu, luminat, colorat, cu blink blink. Si publicitate mamica … Chiar radeam cu ai mei, si ziceam ca aici, cel mai bine, iti lasi datele de card la intrare, iar cand ajungi acasa gasesti un Iphone gratuit pentru ca ti-ai facut abonament de nu stiu cati dolari, 20 de litri de ulei de masina, 2 autoturisme, 10 tipuri de ciocolata si 3 asigurari. Una de viata, una care o asigura pe prima, si tot asa. Marketing agresiv, dar care se pare ca functioneaza. Distractia? Pai vreo 90 de dolari biletul de intrare (de fiecare), 12 dolari o bere, inca pe atat o tavita de nachos, 30 de dolari parcarea si … hai Lakers! Meciul in sine, mediocru, Denver mai avea sanse la ultimul loc de play-off, iar Lakers era ca si iesita din cursa. In zilele viitoare va povestesc despre Santa Monica, Venice Beach si Downtown.

mihai-jurca-nba

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

9 zile in California. Ce am vazut, ce am facut, pe cine am enervat (partea 1)

24/03/2018
joshua-tree

California este pentru mine absolutul in materie de vacanta. E Dumnezeu si atat! Nu mai fusesem de 2 ani si jumatate si tare imi ardea buza dupa atmosfera aceea pe care nu o poti gasi in nicio parte a globului. A nu se intelege ca nu imi place si prin alte zari, dar Cali is the best!

Daca scapi intreg (la cap) dupa cele 11 ore de zbor din Europa, alte doua ore de stat la coada la intrarea in SUA, un sfert de ora de cearta pentru ca nu ti-a venit bagajul, alta ora la rental cars pentru ca una ai rezervat si alta saracie de masina ai primit, o ora la In-N-Out pentru ca sunt burgerii preferati ai doamnei si ca nu i-a mai incercat de multa vreme, plus inca doua ore de condus pe o ploaie torentiala pana in Oceanside, inseamna ca te califici pentru un somn de 12 ore, neintors. Stati asa, ca la 4 dimineata a batut la usa curierul, cum ca mi-a ajuns bagajul din Europa. 4 dimineata!!! Viata, nu?

Zona Los Angeles-ului trebuie inteleasa. Si nu vreau sa ma dau destept aici sub nicio forma. Imi aduc aminte ca atunci cand am fost prima data, nu intelegeam cum Doamne iarta-ma poate sa valoreze atat de mult terenul acela aflat prin toate rapele pamantului, nu intelegeam de ce ti-ai face casa cu privire la ditamai haul. Doar ca ai pe adresa cod de Beverly Hills sau de Hollywood? Pai dealurile de la bunica-mea de la Campulung, la poalele Fagarasului, sunt de 10 ori mai aspectuoase, iar pe la Fundata deja ajungi in rai. Nu intelegeam de ce ai sta zeci de minute, uneori peste o ora pe o autostrada cu 8 benzi pe sens, numai ca sa faci 15 mile amarate. Acum, totul a inceput sa se aseze si sa se si limpezeasca in creierasul meu avid de informatie. E California, si o luam ca atare.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

Prima zi a fost dedicata aclimatizarii. Mereu cand calatoresc spre vest am probleme din cauza fusului orar, iar la 10 ore diferenta, deja nu mai inteleg nimic. Partea buna e ca slabesc mereu cand merg in State. Daca mananc o data pe zi, imi este mai mult decat suficient. Nu cred ca am simtit vreodata in aceste 9 zile ce inseamna sa-ti fie foame.

Revenind la vacanta, prima zi spuneam ca a fost una de voie, prin faimoasa La Jolla (se citeste Lahoya), o statiune aflata spre San Diego, pe coasta Pacificului, cu un tarm accidentat, unde isi fac veacul o sumedenie de lei de mare. Sa vezi ce fain stau ei tolaniti acolo pe pietre sau pe plaja, in bataia soarelui. Apoi San Diego, zice-se ca unul dintre cele mai frumoase orase americane, si cel mai mare dintre orasele mici ale SUA. San Diego este un oras cu un usor aer european, cu un skyline superb, vazut de pe Coronado. Si imi pare rau ca mereu sunt pe fuga, si nu am timp sa fac tot ce vreau in San Diego.

lajolla-3

lajolla-2
lajolla-1

lajolla-4

lajolla-5
lajolla-6

san-diego

A urmat experienta desertului, care este fabulos. Cred ca intr-o alta viata am trait printr-un loc cu mult nisip, altfel nu imi explic atractia asta nebuna pe care o am fata de locurile aride si aproape lipsite de viata. Palm Springs si Palm Desert sunt doua oresele, dupa cum le spune si numele, aflate in desert, cu o multime de plamieri de-o parte si de alta a drumului, cu case pentru oamenii bogati pasionati de golf, cluburi exclusiviste si in general, viata linistita. Daca mergi la pranz prin Palm Desert sau Palm Springs, zici ca ai nimerit in doua orase parasite. Toata lumea se deplaseaza cu masina, unde te opresti sa mananci ceva sau sa cumperi ceva, esti numai tu si vanzatorul.

Apropo, foarte aproape de Palm Desert se afla si locul de desfasurare a turneului de tenis de la Indian Wells, loc in care aveam sa mergem peste cateva zile, ca s-o vedem pe Simona Halep. Dar si locul unde se desfasoara festivalul Coachela, la care incerc sa ajung de cativa ani buni si nu-mi iese.

desert-1
desert-2

desert-3

desert-5
desert-4

Insa cele doua orase despre care v-am vorbit nu au fost tinta principala a excursiei noastre, ci un mic stop inainte de a ajunge in Joshua Tree, un vestit parc natural american, in care vezi numai piatra, cactusi si vegetatie desertica. Numele de Joshua Tree ii vine de de la copacul cu acelasi nume (Yucca brevifolia) pe care il vezi in fotografia header a articolului. De cum intri in Joshua Tree, parca ai pasit pe luna. Peisajul se schimba la fiecare 5-10 kilometri pe care ii parcurgi cu masina. Esti intre doua deserturi – Mojave si Colorado. Rad si acum cand imi aduc aminte de Cristina mea, cum statea si se uita pe geam, uimita fiind de forma si marimea bolovanilor gigantici din parc. La un moment dat, ma intreaba ceva de genul, dar pe astia cum i-or fi adus aici? Cu niste macarale mari, cred, ca sunt destul de grei. Am bufnit amandoi in ras. Atat de fain e peisajul si te fura, incat ai impresia ca te afli intr-un decor de film. In Joshua Tree cred ca e fain sa vii ca americanii si sa campezi. Sunt multe trasee de hiking, se pot face catarari, poti admira stelele, sau te poti uita dupa pasari. Uite, imi pare rau ca nu am vazut niciun roadrunner – pasarea aceea alergata mereu de coiot prin desert in desenele animate (link desene animate). Si care-l face pe coiot de rasul copiilor. Traieste in Joshua Tree.

Daca vreti sa cititi mai multe despre acest parc, pe Wikipedia (link) gasiti o sumedenie de informatii interesante.

joshua-tree-1
joshua-tree-2

joshua-tree-3

joshua-tree-4
joshua-tree-5

joshua-tree-6

De maine, ajungem in Los Angeles – pe Hollywood Boulevard, mergem la meci la LA Lakers si dam o fuga pana in Beverly Hills. Hasta la Vista!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Ca asa-i in America! Masa de 2500 kcal, dupa care nu am mai mancat nimic 32 de ore

16/07/2015
mancare-beverlly

[image name=line]

Inainte sa plec in California, imi faceam planurile in legatura cu ce voi manca acolo: burgeri de 5-6 ori, trebuie sa incerc combinatia pizza – aripioare picante cu care ma tot innebuneste varul meu plecat de multa vreme in Ohio, taco, nachos si quesadilla (influenta mexicana), o friptura de vita ca la mama ei acasa, salata coleslaw si colaaaaa cu multa gheata. Cheesecake si alte prostioare dulci, plus nelipsita cafea de la Starbucks. 3 kilograme in plus, intr-o vacanta de 2 saptamani, pareau un obiectiv indraznet in raport cu “bombele” enumerate mai sus.

Si ajung in SUA. Prima zi, prima masa, in zona Hollywood Boulevard. Ora 13:00, o sa vedeti mai incolo de ce am retinut acest aspect. Restaurantul Johnny Rockets (o burgarie pe cinste).

Comanda mea:

  • Smoke House Double (un double burger cu carne de vita si ceva bacon afumat inauntru)
  • O portie de cartofi prajiti (mare cat o zi de post)
  • Cola

johnny

O jumatate de ora am “tras” de acest meniu, in care cartofii nu au mai incaput in poza. 😛 Eu, care de obicei mananc asemenea unui pelican. Rapid si nemestecat. Muscam din burgerul acela parca si nu se mai termina. Despre gustul mancarii ce sa zic? Savuroasa, da-o incolo! Dar grea.

A doua zi … mai mananca Jurca ceva, daca mai poti. Nu-mi venea sa pun mana nici macar pe un covrigel. Zic, e de la fusul orar. Intre Bucuresti si Los Angeles fiind o diferenta de 10 ore, sigur stomacul are propriile obiceiuri. Cand sunt treaz in SUA de fapt e noapte in Romania si nu sunt obisnuit sa mananc si invers. Dar de unde? Combinatia burger+cartofi+cola mi-a tinut de foame de joi de la 13.00 pana vineri seara la 21.00.

Hai sa explic si fenomenul. Intru pe site-ul Johnny Rockets la sectiunea “nutrition calculator” si introduc cele consumate. Rezultat final 2360 kcal. M-am crucit!

Cum adica, am mancat la o masa mai mult decat ar fi fost normal intr-o zi intreaga si inca un mic dejun din ziua urmatoare? Se pare ca da.

johnny-calorii

 

Dedicatie cu calorii. Fara numar!

Mancarea in SUA este extrem de bogata in calorii. Este obligatoriu ca in orice meniu, pe langa numele preparatului si pret, sa apara si numarul acestora.

Numai ca la stilul in care se hranesc multi acolo, limita de 2000 de kcal pe care un om normal ar trebui sa le serveasca zilnic, este un reper inlaturat dupa masa de pranz.

Portiile sunt foarte mari, iar sosurile, maionezele, ketchupurile, sunt distribuite cu multa generozitate.

Iata un alt meniu de restaurant.

paste-meniu

Niciun fel de paste nu are sub 1200 Kcal. Sunt feluri care sar lejer de 2400 kcal. Pana si pestele si fructele de mare sar lejer de 1500 kcal pe portie.

Hai sa vedem la salate! :)) E “bine”, nu?

paste-meniu-2

Afisarea numarului de calorii in meniuri a ajuns, dupa umila-mi parere, exact ca mesajele de pe pachetele de tigari. Cine e setat sa consume/fumeze, nu stiu daca le mai vede.

Noi, europenii, obisnuiti cu mancare mai putina si mai de calitate (desi si noi romanii mancam un pic mai mult decat francezii sau spaniolii), ne facem cruce cand vedem portiile de peste ocean. Am ajuns la concluzia impreuna cu Cristina mea ca cel mai bine este sa comandam un antreu si un fel principal, si tot era multa mancare la mijloc.

In alta ordine de idei, preturile la mancare sunt decente in California. Meniul cu burger de mai sus costa cam 12 dolari burgerul, si alti cate 2,5-3 dolari bautura si cartofii. Bauturile gazoase sunt de obicei cu refill. Platesti paharul si bei cat poti! Daca nu vrei sucuri, apa cu gheata este gratuita.

Un cuplu mananca bine cu 30 de dolari (mancaruri si bauturi racoritoare). Bacsis se lasa cam 15%. America baby!

Bilantul dupa doua saptamani de SUA:

  • cred ca numar pe degetele de la 2 maini cate mese am servit
  • am slabit 2-3 kilograme
  • nu as da ciorba cu bors de acasa pe nimic din lumea asta.

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile