Browsing Category

Travel tips

Travel tips

Noah Purifoy, muzeu in aer liber, taman in inima desertului californian

14/04/2019
noah

Daca ma intrebati pe mine, Noah Purifoy Outdoor Desert Art Museum e genial. O gramada de lucruri pe care le intalnim in activitatea cotidiana, si de care ne folosim pana la refuz uneori, adunate laolalta, taman in desertul californian, nu departe de Joshua Three National Park. Sa tot fie vreo 2 ore si un pic de condus din Los Angeles.

Daca o intrebati pe a mea draga sotie, e cel mai idiot loc in care zice ca a fost vreodata. O adunatura de vechituri, aruncate unele peste altele, care nu mai folosesc la nimic, si aduc a groapa de gunoi, usor organizata, machiata si impopotonata. In plus, gasesti asemenea muzee si in Romania, la marginea unor sate sau orase, unde localnicii arunca deopotriva saltele, damigene sparte, pungi de plastic, copaia sparta de plastic in care ii faceau baie lu’ ala mic, roti de caruta si doze de energizant. Asa ceva poate face oricine.

Daca ma intrebati pe mine, nu poate sa faca oricine asa ceva. Ia aduna tu 30 de vase de toaleta, chiar si folosite, du-le in desert, aseaza-le frumos, leaga-le intre ele, si adu turisti sa le si pozeze. 1000 de tantici din alea de le mai vezi cateodata la TV – de se plang vecinii de ele pentru ca ingramadesc in doua camere de apartament toate resturile si gunoaiele pe care le produc/gasesc – si nu aduna atatea exponate. Asa ca mai usor cu pianul pe scari, ca e arta la mijloc.

Daca o intrebati pe Cristina, era cat pe ce sa ne intalnim si cu cativa red necks, in mijlocul desertului, cu camasile d-alea ponosite, in carouri, cu pusca in spate, intrebandu-ne onomatopeic ce cautam acolo si de ce le-am incalcat proprietatea. Daca ma intrebati pe mine, va pot spune ca de la soseaua principala, ajungi, intr-adevar, la un moment dat, si la capatul asfaltului. Insa drumul e bun, prafuit, si … duce la muzeu.

Fratilor, aceasta galerie de hai sa-i spunem arta este un loc de vizitat daca ajungeti prin Los Angeles, mai ales ca e aproape de Joshua Tree National Park, unde va recomand din suflet sa mergeti, langa Palm Springs, Palm Desert, etc. Intrarea e gratuita, insa puteti face o mica donatie intr-o cutie aflata la intrare. Daca va lasa inima. Acest nene, Noah Purifoy, care a murit in 2004, a fost un artist vizual si sculptor afro-american. Si mai toata viata si-a petrecut-o in Los Angeles si in Joshua Tree Park. Printre altele, Purifoy a initiat programul Artists in Social Institutions, prin care a introdus arta in diverse inchisori americane. Iar parcul acesta, care are peste 4 hectare, a fost construit in intregime din junked materials (vase de toaleta, televizioare, casetofoane vechi, sobe, anvelope, frigidere, tabla, tevi, etc) – traduceti voi – in vreo 15 ani. Poze acum.

noah-1
noah-2

noah-3

noah-5
noah-4

noah-6

noah-8
noah-8

noah-9

noah-11
noah-10

noah-12

noah-13
noah-14

noah-15

noah-17
noah-16

noah-18

noah-20
noah-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Mediterana (15). Creta, plaja Elafonissi cu nisip roz

11/04/2019
elafonissi

Daca ai impresia ca odata ajuns pe plaja Elafonissi din sud-vestul Cretei, vei simti ca ai pasit in lumea colorata Barbie, si ca totul este roz in jur, te inseli. Iti spun din start, ca sa nu pleci dezamagit de acolo. Conform zicalei – sa nu ne facem iluzii, ca sa nu avem deziluzii.

Elafonissi este in teorie o plaja cu firicele de nisip roz. De fapt formularea nu cred ca este cea mai corecta. Exista nisip deschis la culoare, amestecat cu foraminifere care traiesc in mici cochilii de culoare roz. Cand microorganisme mor, ramasitele lor se amesteca impreuna cu celelalte fragmente de roci si scoici.

FORAMINIFÉR, foraminifere, s. n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare marine din încrengătura protozoarelor, care au corpul învelit într-o cochilie calcaroasă, alcătuită din una sau din mai multe camere comunicând între ele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, strate, formații geologice etc.) Care conține foraminifere. – Din fr. foraminifère.

Insa repet, este vorba doar despre o tenta rozalie, numai in anumite locuri, si in anumite perioade ale anului. Chiar ne spunea un cretan ca nuantele se accentueaza sau se estompeaza de mai multe ori pe parcursul unui an. Mai conteaza in ce moment al zilei te afli, cum bate lumina, s.a.m.d.

Lasand culoarea nisipului la o parte, chiar mi-a placut la Elafonissi. Din drumul principal te abati cateva sute de metri, printre maslini, tufe de ienupar, alte conifere si vegetatie specifica tinuturilor aride. Plaja iti da senzatia ca esti rupt de lume. Intinsa, cu mici dune de nisip pe ici pe colo, nisip fin, apa limpede cristal si o mica laguna care poate fi traversata la pas catre insula/peninsula Elafonisi. Apa nu cred ca are mai mult de un metru adancime, ceea ce inseamna ca este un loc bun pentru a merge si cu copiii la plaja in vacanta. In sezon, care tine de prin mai pana in octombrie, inteleg ca pe plaja sunt sezlonguri, umbrelute, salvamari, si alte lucruri care iti fac viata mai usoara – barulet, toalete, dusuri si zone unde te poti schimba.

Inainte de poze, trebuie sa va mai spun ceva. Drumul cu masina dinspre nordul insulei (zona Kissamos) este destul de prost si periculos. Este asfaltat, insa are multe serpentine, iar din loc in loc sunt bolovani cazuti pe sosea, pietre care s-au desprins din peretii de stanca aflati pe lateral. Privelistea, jos palaria, nu comentez. Insa siguranta drumului lasa mult de dorit. Si ca sa va faceti o idee, din Elafonissi am luat-o pe un drum catre plaja Falassarna, aflata in NV insulei. Este unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care am mers vreodata. Un fel de Transfagarasan aflat mult deasupra marii, care era insa rupt in doua locuri. Mai multi bolovani cazusera in drum si efectiv blocasera trecerea, de ne-am vazut nevoiti sa ocolim pe un drum cu o suta de ace de par, fara parapeti, pe care incapea o singura masina si si aceea cu multa atentie. Aventuri, nu altceva, totul pe inserat.

elafonissi-11

elafonissi-8
elafonissi-10

elafonissi-3

elafonissi-4
elafonissi-5

elafonissi-12

elafonissi-1
elafonissi-2

elafonissi-6

elafonissi-13
elafonissi-7

elafonissi-6

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Un weekend la Disneyland Paris. Informatii practice, atractii, restaurante, costuri si ponturi

31/03/2019

De multa vreme nu am mai avut un asemenea cadou de ziua mea – un weekend petrecut la Disneyland Paris si Disney Studios. Fara indoiala locul unde toate lucrurile magice se intampla, cum spune si sloganul parcurilor de langa capitala franceza. Sa ma fi vazut cat de emotionat am fost cand, la masa de seara, imediat cum am terminat toti de mancat la unul din restaurantele hotelului Disney’s Newport Bay Club, a aparut un tort in forma de Mickey Mouse, cei care ne serveau s-au asezat pe doua randuri si au inceput sa cante Happy Birthday. Va jur, nu imi dadeam seama carui copil ii canta, desi tortul aterizase in fata mea. Superb.

Revenind la vizita. Vara trecuta am mai scris un articol despre vizita la Disneyland Paris, insa atunci vizitasem parcul doar o zi. Articolul il gasiti aici (link). Acum voi veni cu cateva completari, mai ales ca am fost cazat la unul dintre hotelurile parcului – Disney’s Newport Bay Club, si pot sa va spun mult mai multe lucruri care, sper eu, sa va fie utile atunci cand veti merge cu catel, cu purcel, acolo.

disney-1
disney-2

Disneyland Paris se afla la vreo 3 sferturi de ora de mers cu RER-ul (metrou/tren) din Paris. Tehnic vorbind, sunt doua parcuri – Disneyland si Studiourile Disney. Primul se bazeaza pe povestile Disney si este destinat cu precadere celor mici. La Studiourile Disney lucrurile sunt mai putin ofertante pentru cei mici, pentru ca nu mai e atat de colorat si de poveste, iar accentul cade pe personaje precum Thor, Captain America, Spiderman, etc.

Biletele de acces sunt valabile fie pentru un singur parc, fie se pot achizitiona bilete combo, care permit accesul in ambele parcuri. Dar atentie, nu va planificati sa mergeti in aceeasi zi in ambele parcuri pentru ca sunt slabe sanse sa le puteti vizita pe amandoua. De ce spun asta? Nu pentru ca ar fi din cale afara de intinse. Daca vrei efectiv sa o iei la pas prin amandoua si doar sa casti gura, atunci cred ca si jumatate de zi iti este suficienta daca esti rapid de picior. Dar problema este ca daca vrei sa te si dai in toate masinutele si nebuniile de acolo, va trebui sa stai la coada, asta daca nu ai achizitionat si un fast pass care iti scurteaza simtitor timpul de asteptare.

disney-4
disney-5

 

Disney’s Newport Bay Club

Este numele hotelului in care am stat (link hotel). Un adevarat labirint in care m-am pierdut de mai multe ori, datorita sau din cauza faptului ca este imens, nici nu stiu cum sa formulez. Cu camere decorate in stil costier, cu ancore, timone si alte simboluri marinaresti, hotelul se afla la 10-15 minute de mers pe jos de intrarea principala a parcului, pe langa lac. Camerele hotelului sunt adaptate perfect scopului vizitelor. Acestea au doua paturi single dupa modelul american, care la noi, in Europa, sunt suficient de incapatoare pentru doua persoane. Deci intr-o camera stau lejer doi adulti si doi copii, fara nicio problema.

Dimineata, receptia hotelului devine neincapatoare. Unii se cazeaza, altii parasesc hotelul. Unii merg la micul dejun, iar copiii stau la rand pentru a-si intalni personajul preferat din lumea Disney. Acesta este unul dintre avantajele cazarii intr-un dintre hotelurile Disneyland Paris. In ficare hotel, in fiecare dimineata, vine un personaj la poze. Eu i-am prins pe Pluto si pe Goofy.

In Romania, Happy Tour este touroperator exclusiv Disneyland Paris. De la ei va puteti lua pachete care constau in cazare + bilete de acces in cele doua parcuri. Am facut chiar o simulare pentru un weekend la Disneyland. Sa zicem 3-5 mai 2019. Doi adulti si doi copii, platesc exact in hotelul de 4 stele in care am stat eu (Disney’s Newport Bay Club), 1.487 de euro. In aceasta suma sunt incluse cazarea si biletele de acces in cele doua parcuri pentru 3 zile, 4 persoane.

Luate separat, cazarea de pe Booking, iar biletele de acces de pe site-ul Disneyland, toata povestea ar costa 779 euro cazarea + 768 de euro biletele pe 3 zile = 1.547 euro. Insa veti vedea ca pretul difera in functie de datele calendaristice. Acelasi hotel, acelasi numar de nopti, dar in perioada 12-14 noiembrie 2019, costa 1.072 de euro tot pachetul. Exemplul acesta este pur orientativ. In Disneyland Paris mai sunt alte 5 hoteluri, plus doua resorturi in natura.

Biletele de avion se achizitioneaza separat. Exista si o oferta in acest sens. Un copil cu varsta sub 12 ani care calatoreste la Disneyland Paris insotit de un adult, pe ruta Bucuresti – Paris – Bucuresti, cu compania TAROM, are biletul de avion gratuit (se platesc doar taxele de aeroport), iar al doilea copil insotit de acelasi adult are 25% reducere din tariful fara taxe de aeroport.

Dar cel mai bine va uitati direct pe pagina HappyTour.ro/Disney pentru ca mereu sunt promotii, chiar pana la 35%, si puteti vedea care este cel mai bun pachet, exact pentru perioada in care va doriti sa mergeti. Sunt mai multe hoteluri din care se poate alege, mese principale, alte activitati, in afara de ceea ce va prezint eu in acest articol.

Micul dejun este bine gandit – croissante si alte foietaje frantuzesti, omleta, branzeturi, mezeluri, fructe, legume, clatite delicioase, pancakes, lactate, dulceata, miere, Nutella, etc. Simplu, dar foarte corect executate toate.

Si tot la receptia hotelului, puteti face un lucru care se va dovedi extrem de important in economia vizitei in parcuri. Acolo puteti face si rezervari la restaurantele din parc, pentru ca veti vedea, cozile sunt mari la restaurante, iar fara rezervare, s-ar putea sa pierdeti timp aiurea. Asa daca stii ca la 12:30 trebuie sa fii la masa la un anumit restaurant, te duci cu 5 minute mai devreme si aia e.

Check-out-ul se face simplu, trebuie doar sa lasi cartela pe masa, in camera si nu mai trebuie sa treci pe la receptie. Totul pana in ora 11. De la acest hotel ai optiunea sa mergi pe jos pana in parc, sau sa iei un free shuttle catre intrarea principala. Apropo, exista si piscina la parterul hotelului, dar nu am servit.

disney-10
disney-12

disney-11

disney-13
disney-14

 

Disneyland Paris

Parcul in sine este superb. Este impartit in mai multe zone tematice – Adventureland, Fantasyland, Frontierland, Discoveryland, etc. In mijlocul parcului se afla binecunoscutul castel Disney, da, da, cel care apare in toate genericele productiilor Disney. Il tin minte de mic.

In fiecare zona sunt mai multe masinute si atractii in care te poti da, iar la fiecare este trecut timpul de asteptare, o estimare a cozii pe care o ai in fata ta. De aceea, daca va permiteti, un fast pass v-ar prinde tare bine, pentru ca nu trebuie sa mai stati la cozile care pot trece si de o ora cand este aglomerat. Apropo, legat de aceste fast pass-uri, sper sa nu spun o prostie. Chiar daca ai un bilet normal de intrare, la unele atractii sunt niste masinarii la portile de acces care iti ofera fast pass-uri pentru ziua in curs. De exemplu la Buzz Lightyear Laser Blast, era ora 10, iar masinaria dadea fast pass-uri pentru ora 13, dar cateva, pana se epuiza numarul de fast pass-uri pe ziua respectiva. Deci te mai puteai plimba prin parc si reveneai cand era cazul.

4disneyland-15
disneyland-9

Ca sa va organizati bine, va recomand sa luati o harta gratuita a parcului, inca de la intrare. Sunt disponibile in mai multe limbi de circulatie internationala si va permit sa va organizati mai bine vizita. Si tot acolo veti gasi si programul zilei. Spre exemplu zilnic, la 17:30 este parada personajelor Disney, 20 de minute de incantare, totul organizat cu o coloana sonora superba. Iar toate zilele se incheie cu focul de artificii de la castel. Ora la care are loc acest foc de artificii difera insa de la sezon la sezon. Acum in martie, focul a avut loc la ora 21, ora de inchidere a parcurilor.

Apropo, ca va spuneam ceva mai devreme de avantajele pe care ti le da cazarea intr-unul dintre hotelurile Disney. Exista un Extra Magic Time – un rastimp de o ora (8:30 – 9:30), de regula, in care au acces in parc numai cei care sunt cazati la hotelurile Disney, si te poti misca in voie in parc, unde mai pui ca sunt intalniri cu personajele preferate.

Despre atractii nu o sa va povestesc foarte multe. M-am dat in Buzz Lightyear Laser Blast, un circuit in care trebuie sa impusti diverse tinte, am zburat virtual ca in Star Wars cu o nava intergalactica, un soi de cinema 5D, si am zburat cu Peter Pan pe deasupra Londrei. Eu si copiii, pentru ca nu mai sunt fan al lifturilor care cad controlat de la inaltime si al montagne russe-urilor, dupa ce m-am dat acum doi ani intr-un in San Diego si am zis ca acolo mor.

disney-17

disney-16
disney-15

 

Restaurante

Restaurantele (link) din incinta Disneyland sunt pe toate gusturile. Multe sunt self service, adica platesti o suma fixa si mananci ce vrei si, mai ales, cat vrei. Iti recomand Plaza Garden Restaurant, chiar langa castel, un restaurant care iti ofera de la friptura de vita si somon, la salata de caracatita si niste dulciuri fabuloase. Asa arata un meniu (link), ca sa va faceti o idee. Un adult plateste 35 de euro, iar un copil 18 euro pentru o masa all-inclusive. Bauturile sunt din partea casei, insa pentru alcool se plateste suplimentar.

De asemenea, iti recomand Restaurantul Agrabah Cafe, aflat in zona povestilor orientale, asta daca sunteti fani ai bucatariei arabesti. Mi-au placut in mode deosebit vinetele cu tahina, kebab-ul, humusul si din nou, dulciurile. Au inclusiv curmale (dates) de la mama lor. Meniul il poti consulta aici (link), dar este aproape identic cu celelalte meniuri din alte restaurante.

Exista si restaurante a la carte, unde iti comanzi ce doresti, dar si bufeturi si fast food-uri unde poti manca ceva la repezeala. Plus tonete in parc cu popcorn, vata de zahar, bauturi racoritoare, la care poti plati inclusiv cu cardul bancar.

disney-6
disney-7

disney-8
disney-9

 

Disney Studios

Studiourile Disney sunt pentru copiii mai mari. Numai ca showurile sunt cu Captain America, Groots, Thor, Hulk, Black Widow si alti supereroi, si nu cu Mickey Mouse, Aladin, Pluto, Ariel si Donald Duck. La fel atractiile. Nu mai zbori cu Peter Pan pe deasupra Londrei, ci cazi cu liftul in Turnul Terorii, un hotel bantuit, care te duce cu gandul la cele mai inspaimantatoare trairi.

disneystudios-4

disneystudios-1
disneystudios-2

disneystudios-3

disney-19
disney-18

disneyland-24

disneyland-15
disneyland-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Paris CDG. Experienta Airbus A380 Air France care pleca spre Mexic si lounge-ul business

30/03/2019
mihai-jurca-paris-cdg-1

Am trait saptamana trecuta una dintre cele mai tari experiente ever. Aflandu-ma pe Aeroportul din Paris, am avut ocazia sa vad cum decurg pregatirile pentru decolarea unei curse transatlantice, Paris – Mexico City, operata de Air France.

Aeroportul din Paris, unii dintre voi il stiu. Mare cat o zi de post, cu o arhitectura futurista in unele terminale, si cu un control de securitate foarte bine pus la punct. Pentru a ajunge la portile de imbarcare, gazdele noastre ne-au trecut prin mai multe filtre, plus ca li s-au scanat cartelele si amprentele de mai multe ori. Chiar ma gandeam ca si daca furi o cartela de acces, nu ai cum sa treci prea departe – vezi Doamne in calitate de angajat al aeroportului – pentru ca nu ai si amprenta celui de la care ai subtilizat-o.

E ora 10:00. Trebuie sa ajungem in terminalul 2E, la cursa care pleaca spre San Francisco, la 10:35, un triple sevenBoeing 777. Ba nu, schimbare de plan! Suntem anuntati prin statie ca cel mai bine ar fi sa mergem sa vedem cursa Air France care pleaca la ora 11:00 spre Mexico City. Tot raul spre bine. Trecem de la Boeing 777 la Airbus 380, cel mai mare si mai tare avion de pasageri care exista in acest moment in lume.

mihai-jurca-paris-cdg-2
mihai-jurca-paris-cdg-3

Experienta poate fi cu greu cuprinsa in cuvinte. Treci prin poarta de imbarcare, parcurgi bridge-ul care te duce la avion, cobori cateva scari si esti la 20 de metri de un ditamai avionul. Evident ca ti se face un instructaj. Nu ai voie sa iesi pe pista in afara zonei delimitate de zona rosie, pentru ca poate deveni periculos. Nu ai voie sa te dezbraci niciun moment de vesta reflectorizanta. Probabil ati vazut si la noi, ca inainte de fiecare cursa, unul dintre piloti coboara ca sa inspecteze aeronava, dar nu inainte de a-si lua vesta reflectorizanta pe el, din motive de securitate.

Cat de mare e un avion mare? Raspuns – imens. Ca sa va dati seama de un ordin de marime, imaginati-va ca la cei 1,95 de metri ai mei, un cauciuc de avion imi vine pana mai sus de capul pieptului. O roata de Logan are 185/65R/15. O anvelopa de A380, Michelin Air X, are dimensiunile 1400/530/R23.

mihai-jurca-paris-cdg-4
mihai-jurca-paris-cdg-5

In tot rastimpul ramas pana la decolare, inginerii se asigura ca totul este inspectat in amanunt si este in perfecta stare de functionare. Chiar ma gandeam la cunostintele care au frica de zbor, ca daca ar veadea cum decurg toate aceste proceduri, cu siguranta ca s-ar urca mult mai increzatoare in avion.

Daca vreti sa vedeti si cateva inregistrari cu tot ce se intampla pe aeroport inainte de plecarea in cursa, gasiti niste Stories foarte interesante aici (link), pe contul meu de Instagram, pe care apropo, va invit sa il si urmariti (@jurcca).

View this post on Instagram

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on

Punctul culminant al pregatirilor de plecare in cursa este reprezentat de momentul push-back-ului. Adica momentul in care o masinuta speciala impinge avionul in spate, pentru a-l pune pe pista. Probabil nu stiti, dar va spun eu, avioanele nu au capacitatea de a se deplasa in spate. Ele merg doar in fata. Acesta este motivul pentru care push-ul se face cu ajutorul acestor masinarii speciale. Exista doua feluri de masini – cele care imping avionul cu ajutorul unei bare metalice si aceasta care efectiv ridica avionul de la sol pe puntea din fata, il impinge, dupa care il repune cu rotile pe pista. Operatiunea pare dificila, pentru ca nu e floare la ureche sa impingi un avion care are cel putin 350 de tone la decolare. Soferul acestei masinarii manevreaza volanul intr-un mare fel, desi ar parea ca trebuie doar sa impinga si aia e. Dar nu e asa. Nu va mai spun ca munceste saraca masinuta aia, motorul ei, de zici ca isi da duhul, atat de greu este avionul. Imagini video gasiti tot la mine pe Instagram.

Avionul este impins pe culoarul de plecare catre pista, masinuta de push-back se decupleaza si face cale intoarsa, pilotii ne saluta pe geamul minuscul al aeronavei si daca totul merge bine, si nu are cum sa nu mearga, in 11 ore si 30 de minute va atinge pista aeroportului din Mexico City.

mihai-jurca-paris-cdg-6

mihai-jurca-paris-cdg-8
mihai-jurca-paris-cdg-7

Si cum privitul avioanelor face pofta de mancare, urmatoare oprire a fost in lounge-ul business al aeroportului parizian, unde, de asemenea, ni s-a facut un tur. Am avut onoarea sa fiu primit in separeul VIP al lounge-ului, unde cu o saptamana in urma fusesera niste baieti – Mbappé si Neymar – care cica sunt ceva fotbalisti pe la Paris Saint-Germain. Glumesc, cine nu a auzit de ei!?

Cel mai modern lounge al aeroportului parizian este un loc de 5 stele efectiv. Cu un design de care s-a ocupat designerul francez Mathieu Lehanneur, un bar realizat in colaborare cu Hotelul Lancaster din Paris, in care dupa 7 seara se fac cocktailuri pentru pasagerii aflati in tranzit, lounge-ul este poate cel mai bun loc din aeroport unde sa iti petreci escala sau sa astepti plecarea cursei Sky Team. In lounge au acces pasagerii care calatoresc la clasa business, sau au carduri de fidelitate Flying Blue – de la un anumit nivel in sus.

mihai-jurca-paris-cdg-10
mihai-jurca-paris-cdg-11

Mancarea mi-a placut de fiecare data la Paris. Vita, somon, selectie de branzeturi si niste dulciuri geniale. De exemplu, acum cand am fost, aveau clatite cu zahar, de as fi mancat 20, nu doua. La capitolul bauturi ai la liber cam tot ce iti poate trece prin cap – mai multe feluri de champagne, vinuri albe si rosii, vodka, lichioruri, whiskey, degestiv, gin, etc.

Tot in lounge vei gasi si dusuri, excelente dupa zborurile lungi. In 2016 am facut si eu dus dupa zborul Rio de Janeiro – Paris, in asteptarea cursei de Bucuresti si parca am iesit alt om de acolo. Bine, eram si superobosit. Exista o zona un SPA Clarins, bar detox cu ceaiuri Palais des Thés si apa aromatizata Evian, zona de joaca pentru copii, zona de Playstation, etc. In total 3.200 de metri patrati si o capacitate de vreo 540 de locuri. Loungeul este in holul L, in terminalul 2E. Mai multe detalii gasiti aici (link), iar eu va las sa va delectati cu pozele pe care le-am facut la Paris Charles de Gaulle Airport.

mihai-jurca-paris-cdg-13
mihai-jurca-paris-cdg-12

mihai-jurca-paris-cdg-9

mihai-jurca-paris-cdg-14
mihai-jurca-paris-cdg-14

mihai-jurca-paris-cdg-16

mihai-jurca-paris-cdg-17
mihai-jurca-paris-cdg-18

mihai-jurca-paris-cdg-19

mihai-jurca-paris-cdg-20
mihai-jurca-paris-cdg-21

mihai-jurca-paris-cdg-22

mihai-jurca-paris-cdg-24
mihai-jurca-paris-cdg-23

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Mediterana (14). Laguna Balos, cea mai spectaculoasa plaja din Creta

18/03/2019
cristina-toader-balos

Plajele din Sardinia, Formentera si acum Balos. Poate cele mai spectaculoase locuri pe care le-am vazut de-a lungul vremii in Marea Mediterana. Balos face parte din categoria locurilor perfecte – nisip fin, apa turcoaz, vegetatie. Genul acela de loc in care te duci pentru ca l-ai vazut in fotografii, iar cand ajungi acolo, iti dai seama ca arata in fapt si mai bine.

Dar sa o luam cu inceputul, ca asa este mai sanatos. Pentru a ajunge la Laguna Balos ai la indemana vreo 3 variante. Cea turistica, cu vaporasul din Kissamos. Inteleg de la localnici ca este viabila doar in sezonul estival. Ar mai fi o varianta de mers pe jos, din zona Kaliviani, unde asfaltul dispare si lasa loc unui drum pietruit, cu bolovani bine crescuti din loc in loc. Ar fi vreo 2 ore si jumatate spre 3 de mers pe jos, pe un traseu nu foarte accidentat. Si varianta a treia, pe care a ales-o subsemnatul, pe acelasi traseu, cu masina. Unde ai momente in care iti vine sa plangi, mai ales daca a plouat cu putin timp in urma si este noroi, sau apa a spalat temeinic drumul inainte. Ca sa va faceti o idee, noi am reusit sa ajungem la pe platoul de langa plaja cu un BMW Seria 1, dar mers cu prima si a doua viteza aproape tot drumul. Sunt vreo 10 kilometri in total.

Drumul pana la Balos este superb. Soseaua serpuieste pe deasupra apei. Pe stanga ai muntele, pe dreapta prapastia si apa. Din loc in loc, turme de oi si capre care se opresc din orice activitate cand ajungi cu masina si te inconjoara ca in Narcos, sperand ca poate poate le dai ceva de mancare. Bine, in Narcos, nu era cu mancare.

balos-4

balos-1
balos-2

balos-3

Ajungi sus pe platou, parchezi, si o mai iei la pas vreo 15-20 de minute printr-un peisaj parca desprins din cadrele de pe planeta Marte – pamant rosu, pietre ascutite, vegetatie pitica. Pana jos la plaja, este un drumeag care are si niste scari din piatra, deci n-ar trebui sa fie o problema pentru nimeni nici coborarea, nici ascnesiunea. Insa mare atentie, nu e drum de facut in slapi. E ca pe munte. Deci echipati-va corespunzator. Mai mult, luati-va la voi tot ce va trebuie pentru ca nu gasiti tonomate de apa, cola si napolitane pe plaja. Totul e salbatic, rezervatie naturala.

Laguna nu mai are nevoie de nicio prezentare. Apa turcoaz, nisip fin inclusiv in apa, si o liniste desavarsita. Asta mai putin vara cand vin vaporasele cu turisti. De aceea se zice ca ar fi bine sa ajungi la Balos dis-de-dimineata ca sa te bucuri de cateva ore de liniste, pentru ca mai apoi se aglomereaza. Iar recomandarea mea este ca daca ajungi pe mare, sa urci totusi 15-20 de minute inspre platou (parcare), pentru ca de acolo se vede cel mai frumos laguna. De la nivelul plajei nu este atat de spectaculos.

Si apropo de urcarea si coborarea de la parcare. La coborare faci cam 15-20 de minute, iar la urcare undeva la 20-30 de minute, in functie de autocompasul fiecaruia. Noi am facut mai multe pauza de fotografie si am urcat la loc in 30 de minute. Nu te mai incarc cu foarte multe date, pentru ca imaginile conteaza.

balos-5

balos-6
balos-7

balos-10

balos-11
balos-13

balos-9

balos-12
balos-14

balos-15

balos-16
balos-17

balos-19

balos-21
balos-20

balos-18

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Ce poti face si ce poti vizita cu 100 de euro in Roma, capitala Italiei

05/03/2019

Am ajuns din nou la Roma. Trecusera mai bine de 4 ani de la ultima vizita in capitala Italiei. Si parca nimic nu s-a schimbat. Un oras cu un touch aparte, desi nu e nici pe departe cel mai curat, nu are nici soferi linistiti si dornici sa iti ofere prioritate cand pui piciorul pe zebra , nici cel mai putin aglomerat. Dar e Roma si trebuie sa o iei ca atare. Nu-ti poate fi indiferenta – ori o adori, ori mai bine o ocolesti.

Si am facut un experiment impreuna cu cei de la TransferGo – o companie de transfer international de bani online – in timp real si la costuri mici. Chiar zero in foarte multe cazuri. Am vrut sa vedem ce poti face cu 100 de euro in Roma. Ai aceasta suma la dispozitie, te plimbi de ea, mananci de ea, stai la o terasa, eventual iti si cumperi ceva. Cu alte cuvinte cum te simti perfect cu o suta de euro in capitala Italiei. Dar mare atentie, nu am luat in calcul biletul de avion si cazarea, pentru ca experimentul nu ar fi fost relevant.

Asadar, e o zi insorita de februarie, e ora 9, si ne-am trezit.

banner-tgo

Mic dejun (13 euro). Prima intrebare pe care si-o pune oaspetele Romei dupa ce se trezeste – dove facciamo colazione? Adica unde luam micul dejun. Am descoperit in ultima vreme ca nu-mi mai prea place micul dejun luat la hotel. De regula cafeaua nu e cea mai buna cu putinta, si daca nu am cafea de calitate,  prefer sa iau prima masa a zilei undeva in oras, unde totul arata ca la carte. Il Gianfornaio este un lant bun de, nici nu stiu cum sa le spun – cofetarii, cafenele, patiserii – in Roma. Au niste table de pizza, focacce si focaccine, cu blat crocant si mozzarella, prosciutto, bresaola, spanac, parmezan, etc – din care esti servit la gramaj. Poti sa ceri cate putin din fiecare, plus o cafea buna si un suc de portocale proaspat stors in fata ta. O masa indestulatoare, cu toate cele enumerate anterior, nu sare de 10-13 euro.

roma-113
roma-114

Cupola bazilicii Sf. Petru (8 euro). Dupa micul dejun, Roma si viata in general se vad altfel. Este momentul cel mai bun pentru o plimbare pana la Vatican. Dimineata nu este atat de aglomerat si se poate intra foarte usor in bazilica, si, de asemenea, se poate urca si in cupola ei. Accesul se face pe jos sau cu liftul pana la nivelul teraselor, apoi pe niste scari inguste, unde de abia are loc o persoana. Cam greu pentru claustrofobi. Insa efortul merita, privelistea de sus fiind superba.

roma-104

MAXXI Roma (12 euro). Pana la pranz mai este timp de o mica escapada culturala. Un muzeu pe care ti-l recomand din suflet la Roma este MAXXI – Muzeul de Arta Contemporana. Incinta arata superb, doar a fost desenata de Zaha Hadid. Interiorul muzeului este dominat de peretii masivi de beton si scarile suspendate care serpuiesc intre etaje.

roma-106
roma-105

Gelato (4 euro). Nu ai cum sa mergi la Roma, si in Italia in general, si sa nu mananci inghetata. E dulce, racoritoare, parfumata si iti trezeste cele mai frumoase amintiri. Nocciola (alune de padure) este preferata mea. Prima cupa sa fie de nocciola, a doua la fel, iar ultima … tot nocciola. Dar nici fisticul, caramelul sarat, nutella sau cea cu banane nu te musca.

Pranzul (30 euro). Pe cat de multe optiuni sunt in Roma la capitolul mancare – atat preparate, cat si carciumi – sa alegi un loc care sa te incante nu e chiar floare la ureche eu fiind si mai mofturos din fire. Insa in cartierul Trastevere sunt cateva localuri foarte bune. Unul dintre acestea este Nannarella. Iti recomand ca antreu, asa, de amouse bouche, niste calamari prajiti si o pizza cu anchois. Apoi ca fel principal pastele carbonara, desi acesta e felul intai la italieni. Oricum nu o sa mai poti manca nimic dupa aceea. Prea multa mancare, prea multi carbohidrati, dar gustosi din cale afara. Un vin bun, un digestiv si … la somn direct.

roma-109
roma-110

roma-112
roma-111

Coloseum si Forul Roman (12 euro). In masura in care timpul va permite, desi e greu de cuprins totul intr-un program de o zi, puteti opta si pentru o vizita la Coloseum si la Forul Roman, obiective aflate unul langa altul, si incluse in acelasi bilet.

Giardino degli Aranci (gratuit). Apusul se vede foarte frumos din acest loc, aflat la inaltime, pe malul Tibrului. Este o gradina cu portocali, multi zic ca ar fi cea mai frumoasa din toata Roma.

roma-101
roma-100

Bere la berariile din Trastevere (2 beri / 14 euro). Seara e fain sa revii in cartierul Trastevere, poate cel mai pitoresc din Roma, pentru o plimbare pe stradutele pavate cu piatra cubica. Pe vremuri, cartierul era unul destul de sarac, muncitoresc, insa in anii ’70, tot mai multi artisti au inceput sa se mute in Trastevere, iar acesta a devenit incet-incet un loc de bonton in capitala Italiei. Notati-va Ma Che Siete Venuti a Fà, barul meu preferat de bere craft din Roma, cu atmosfera relaxata si beri de toate neamurile. Peste drum este Bir & Fud, o alta berarie foarte buna.

Abonament de o zi pentru metrou si autobuz (7 euro). Trebuie sa mai adaugam la acest buget si un abonament de o zi pe transportul in comun. In Roma exista metrou, care e cea mai rapida varianta de transport, mai ales la orele de varf. Insa isi fac treaba bine si autobuzele publice, dar au foarte multe opriri.

Bineinteles, traseul acesta poate fi personalizat in functie de preferintele fiecarui om. Eu, care am fost de multe ori la Roma, as fi dat vizita la Coloseum cu o urcare in Altare della Patria, monumentul din Piata Venetia, de unde se vede frumos Roma de sus, mai ales la apus. Am eu o atractie pentru locurile aflate la inaltime.

 

Cum functioneaza TransferGo

Matusa din Germania, cea care isi doreste ca tu sa fii fericit, vrea sa iti trimita o suta de euro ca sa repeti experienta de mai sus. Daca ar trimite banii prin transfer bancar, ar plati comisioane destul de mari. Insa daca ti-i trimite prin TransferGo, banii sosesc la tine in 3 zile cu comsion zero. Are si optiunea sa ii trimita, iar banii sa si ajunga, in doar 30 de minute. Iar comisionul perceput de TransferGo este de 2,99 euro. Sau iti poate trimite suma pana maine seara cu un comision de 0,99 de euro.

Interesant este faptul ca indiferent daca matusa iti trimite 10 euro, 100 sau 1.000 de euro, comsionul este fix. Sau zero, daca nu e graba. Banii se trimit simplu, prin intermediul aplicatiei, sau prin site-ul TransferGo, doar cu cardul. Nu iti trebuie nimic in plus. Iar cursul la care se face transferul – pentru ca din Germania se trimit euro, iar tu in Romania primesti moneda locala, adica lei – este foarte apropiat de cel oficial comunicat de BNR. Exemplu, azi, 26 februarie, cursul TransferGo este 1 EUR = 4.7408 RON, iar cursul oficial BNR este 1 euro = 4.7397 RON.

De aici (link) poti descarca aplicatia TransferGo pentru iOS si Android. Prin intermediul acesteia, este mult mai usor si mai rapid sa trimiti bani oriunde te-ai afla si primesti notificari referitoare la parcursul banilor in timp real. Se pot trimite bani catre statele Uniunii Europene, Canada, Australia, China, Filipine, Hong Kong, India, Israel, Turcia, Africa de Sud, Ucraina, Statele Unite, etc.

* Blogul MihaiJurca.ro participa in campania de comunicare a serviciului de transfer international de bani online, TransferGo.

roma-118
roma-117

roma-103

roma-115
roma-116

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Cum iti omori timpul intr-o escala de 3, 6, 9 ore, sau mai multe

05/02/2019
aeroport-doha

Oricat ai cauta legatura perfecta, s-ar putea ca aceasta sa nu existe, si sa fii nevoit sa petreci mai multe ore in aeroportul de de conexiune. Sau sa platesti pe bilet 2000 de euro in loc de 650, si sa nu fie rentabil sa alegi o legatura mai buna numai din acest motiv.

Indiferent cat ai avea escala, iti recomand sa te documentezi din start. Ce se intampla cu bagajele tale? Se duc direct la destinatie, fara sa mai fii nevoit sa le ridici la zborul de conexiune sau nu? In cazul in care zbori cu companii de linie, transferul bagajului se va face automat de la o cursa la alta. Dar daca ti-ai construit singur traseul si ai facut rezervari diferite, va trebui sa ridici bagajul si sa il predai pentru cursa urmatoare.

In al doilea rand, iti recomand sa te documentezi in legatura cu aeroportul unde ai escala si cu conditiile de intrare in tara respectiva. Sunt state in care ai nevoie de viza de intrare. Ajungi la Moscova, escala de 9 ore va insemna doar stat in aeroport, daca nu ai viza de intrare in Rusia. In plus, ar fi bine sa citesti pe forumuri cam cat dureaza formalitatile de check-in, controlul de frontiera, in cazul in care te hotarasti sa iesi din aeroport si sa mergi pana in centrul orasului.

Paginile de internet si aplicatiile aeroporturilor iti ofera informatii foarte utile cu privire la modul de petrecere a timpilor morti pana la urmatorul zbor. Afli daca in incinta aeroportului respectiv sunt locuri de recreere, eventuale sali de sport, capsule in care poti sa dormi, ce restaurante, ce cafenele iti stau la dispozitie. Acum intre doua zboruri, ce ai putea sa faci? Sa citesti, sa asculti muzica, sa bei o bere, o cafea, sa mananci ceva, sa te mai plimbi, etc. Depinde cat ai de stat.

Sunt persoane care au acces la lounge, datorita faptului ca sunt clienti gold, platinum, premium la diverse companii si aliante aeriene, sau calatoresc la clasa business. Insa acces la multe loungeuri poti avea si tu, chiar daca nu te bucuri de asemenea privilegii. Evident, contracost. Timpul trece mult mai usor intr-un lounge. Scaunele si fotoliile sunt mult mai confortabile decat in restul aeroportului, ai mancare si bautura la discretie, poti face chiar dus in unele loungeuri sau poti trage un pui de somn.

Apropo de somn, in unele aeroporturi se pot inchiria mici capsule echipate cu pat, televizor si strictul necesar pentru dormit. Se pot inchiria pentru cel putin 3-4 ore. Aeroporturile mari au si hoteluri in incinta, in care se poate dormi cateva ceasuri. Dar sunt relativ scumpe, tinand cont de avantajul pe care ti-l da proximitatea. Imagineaza-ti ca ajungi la 4 dimineata intr-un aeroport, dupa un zbor de 13-14 ore din America de Sud, iar cursa ta de legatura este peste fix 8 ore spre casa. Ce faci? Ca nu e nimic deschis prin oras pana pe la 9-10 dimineata. Iar la ora 10 ar trebui sa fii inapoi in aeroport. Daca nu iti permiti sa stai la hotelurile respective, poti utiliza aplicatia Dayuse, despre care am scris aici (link) – un sistem de rezervari prin care poti inchiria o camera de hotel pentru numai 3, 4, 6 ore intr-o zi. Daca nu vrei sa dai bani nici pentru o asemenea cazare, poti incerca sa dormi direct in aeroport, acolo unde se poate. Exista SleepingAirport.net, un ghid al aeroporturilor din lumea intreaga si afli mici trucuri pentru a fura cateva ore de somn.

In mare cam asta poti face in aeroport. Urmeaza locurile aflate in proximitatea lui. Apropo, stiati ca din Aeroportul Charle de Gaulle Paris pana la Disneyland Paris, trenul TGV face doar 10 minute? De ce nu ai impusca doi iepuri deodata? Ajungi pe aeroportul din Bergamo, nu e musai sa mergi pana la Milano ca sa petreci timp de calitate. Poti vizita chiar Bergamo, un orasel superb aflat la doar 15 minute de aeroport. Si asa mai departe, ai inteles rationamentul.

Daca timpul iti permite, poti merge si in oras. Caz in care iti recomand sa stii cu ce te duci si cu ce te intorci, cat dureaza drumul si ce vrei sa vezi. Asta ca sa nu bajbai la fata locului, ca nu e timp. Mare atentie, exista aeroporturi de unde poti pleca intr-un tur de cateva ore al orasului, gratuit. Stiu ca cei de la Singapore Airlines faceau in parteneriat cu Aeroportul Changi Singapore un tur gratuit (link). La fel e un tur in Istanbul (link), in care esti dus prin Piata Eminonu, Turnul Galata, Palatul Dolmabahce, Piata Taksim, samd. Variante exista, informati sa fim.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Austria, schi pe ghetarul Dachstein. Viata la aproape 3000 de metri

30/01/2019
ghetar-dachstein

E o dimineata rece de ianuarie. Suntem in Schladming, landul Stiria (Steiermark in germana) – al doilea ca marime din Austria. Totul este cufundat in ceata. Vreme d-aia de iarna de nu iti vine nici sa tragi draperiile de la fereastra. Ieri a fost soare si frumos, azi e innorat si de abia daca zaresti dealul de peste vale. Destinatia zilei – sus pe ghetar.

Sa o luam inginereste. Schladming este un fost orasel minier, actualmente destinatia principala din zona de schi Schladming-Dachstein, care, la randul ei, face parte din Ski Amade – cel mai mare domeniu schiabil al Austriei. Doar vreo 760 de kilometri de partie, cu vreo 270 de instalatii de transport pe cablu. Asa, de primavara, cat sa nu zici ca nu ai pe unde sa te dai. La Schladming s-au tinut de 2 ori campionatele mondiale de schi, in 1982 si in 2013, deci nu e o zona oarecare. Si apropo, ca informatie de culoare, cum veneam noi cu shuttle-ul de la Munchen catre Schladming, la cativa kilometri de destinatia finala, ne zice soferul – vedeti voi traseul acela cu jaloane portocalii si trase albastre? Este partia privata a lui Marcel Hirscher, un baietas din echipa de schi alpin a Austriei. Cine urmareste competitii de acest gen, stie despre ce vorbesc. E ca si cum te plimbi prin Rosario, Argentina, si iti spune cineva, vezi ca pe aici dadea Messi cu mingea in geamurile vecinilor.

Despre partiile din Schladming-Dachstein o sa va povestesc altadata. Astazi vreau sa va spun cateva lucruri despre un loc care pur si simplu iti taie rasuflarea – Ghetarul Dachstein. De fapt sa va arat, pentru ca pozele sunt elocvente.

Ca sa ajungi sus pe ghetar trebuie sa o iei frumos cu masina personala sau cu shuttle bus-ul care te duce pana la gondola. Pleci din vale, iar la fiecare 2-3 curbe stratul de zapada mai creste cu cativa centimetri. Jos, zapada este pana la genunchi. La statia de telecabina, sunt portiuni unde bate spre doi metri. E o iarna cum de multa vreme nu au mai vazut cei din Alpi. Insa partea cea mai faina e ca la un moment dat iesi din nori, iar in fata ti se deschide o priveliste parca salvata de pe wallpaper-urile calculatoarelor. Mai multe varfuri stancoase, invelite de zapada la baza, pe un bleu superb de iarna.

Accesul cu masina personala pe drumul alpin care duce catre gondola se plateste. Mai multe informatii legate de taxele de acces si urcare cu gondola gasesti aici (link).

Gondola panoramica te duce in mai putin de 10 minute taman la 2.700 de metri altitudine. Varful ghetarului este la 3.000 de metri. De sus, se zice ca in zilele senine se vad pana si varfurile muntoase din Slovenia si Cehia. Munte dupa munte, numai sa stii ce vezi.

Principala atractie este podul suspendat, cel mai inalt de acest gen din Austria, sub care se casca o prapastie de aproape 400 de metri. Un pod care scartaie putin sub greutatea turistilor, dar care, culmea, nu mi s-a parut deloc infricosator, desi eu nu stau deloc bine la capitolul lumea vazuta de la inaltime.

Apoi este Sky Walk, o platforma de unde se vede toata valea si muntii din departare, Palatul de Gheata – o retea de galerii sapate in ghetar, decorate tematic (obiective si simboluri sculptate in gheata din Spania, Franta, Germania, Olanda, etc) si un restaurant unde te poti delecta cu o portie de carnati, un strudel si poti bea o bere rece.

Schiatul pe ghetar, datul cu placa in cazul meu, nu e chiar cea mai tare experienta cu putinta. Si asta pentru ca partiile sunt scurte, iar instalatiile de transport (ski lifturi) pe cablu le poti numara pe degetele de la o mana. Dar privelistea pe care o ai de sus, cu valea acoperita de ceeata si cerul de un albastru incredibil fac toti banii. Imi spuneau gazdele noastre ca sus pe ghetar, la Dachstein, si vara este zapada. Va dati seama cum arata un varf inzapezit, iar ceva mai jos, pajisti inverzite cu flori. Si tu cu ochelari de soare pe ochi, sorbind cu pofta dintr-o bere rece? Vissss. Va las cu pozele si fug sa mai scriu un articol. Apropo, S-urile acelea in zapada, din fotografia din headerul articolului cica sunt facute de baietii cu ratracuri, pentru a semnaliza o zona in care nu e bine sa te aventurezi cu placa sau cu schiurile, din diverse motive – crevase, zona cu pericol de avalansa, etc. Enjoy!

ghetar-dachstein-1
ghetar-dachstein-14

ghetar-dachstein-7
ghetar-dachstein-6

ghetar-dachstein-16
ghetar-dachstein-13

ghetar-dachstein-11
ghetar-dachstein-15

ghetar-dachstein-9
ghetar-dachstein-8

ghetar-dachstein-10
ghetar-dachstein-4

ghetar-dachstein-17
ghetar-dachstein-2

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Ischgl, un mic Monte Carlo al schiorilor in Austria, de unde poti cobori si in Elvetia

17/01/2019
ischgl-1

Daca ar trebui replicat orasul Monte Carlo undeva la munte, atunci ar trebui sa arate cam ca si statiunea Ischgl. Si spun asta pentru ca micuta statiune de pe Valea Paznaun, aflata la 105 kilometri de Innsbruck, emana eleganta, bun gust si este magnet pentru oamenii cu dare de mana din toata Europa. In plus, Ischgl seamana mult cu Monte Carlo si la felul in care este construit. Nu vezi o constructie aruncata la intamplare, totul pare ridicat in trepte, cu tuneluri de acces de la un nivel la altul. Unde mai pui ca satul este foarte compact. Nu cred ca sunt mai mult de 800-1000 de metri liniari, zona in care se concentreaza mai toate hotelurile, magazinele si restaurantele.

Radeam si glumeam intr-o seara cu receptionerul si proprietarul hotelului unde am stat in primele 2 seri. L-am intrebat, cum as putea sa construiesc ceva in Ischgl. Iar raspunsul a fost simplu. Sansele sunt aproape zero. Ar trebui sa te casatoresti cu o localnica, poate, iar ea sa aiba terenul. Si nici atunci nu e deloc simplu. Si mai gandeste-te ca la cei 1000 si un pic de locuitori ai Ischgl-ului, e greu sa iti gasesti si nevasta aici.

Ischgl are o poveste parca desprinsa din manualele motivationale. Acum cateva zeci de ani, era unul dintre cele mai sarace sate austriece. Si ce si-au zis oamenii? Sa ne apucam de treaba. Facem instalatii de transport pe cablu, iar toti banii pe care ii obtinem ii reinvestim. Din profitul de pe doua locuri de cazare, au mai facut alte doua locuri, apoi 4, si tot asa, pana la ceea ce este Ischgl astazi. Una dintre cele mai bune statiuni de schi din Austria.

ischgl-31

ischgl-2
ischgl-3

De jos, din Ischgl, ca sa ajungi pe munte, ai 3 optiuni: Silvrettabahn, Fimbabahn si Pardatschgratbahn. Toate sunt telecabine noi, moderne, care te duc pe munte, in diverse puncte. Unele dintre ele, nu stiu daca nu chiar toate (nu am fost foarte atent la acest aspect), au scaune incalzite. Odata ajuns la statiile intremediare – Idalp Panorama si Pardorama – daca este senin, ai o priveliste de zile mari. Si nu departe este Elvetia. Daca mai iei o singura instalatie de transport pe cablu – Flimjochbahn – in varf este granita intre Austria si Elvetia. Daca te dai in stanga sau in dreapta, ramai in Austria, daca o iei inainte esti in Elvetia. Si poti ajunge in Samnaun. Apropo de coborarea in Elvetia, muntii sunt aceiasi, insa instalatiile de transport pe cablu sunt mult mai moderne in Austria, cel putin in aceasta zona. Se vede ca ai intrat in alta tara dupa telescaun si dupa preturile la mancare si bautura.

ischgl-5
ischgl-4

Dar sa revenim in Austria. Tehnic vorbind, domeniul schiabil Ischgl are 45 de lifturi si 240 de kilometri de partie, iar zapada este garantata de la finalul lui noiembrie pana la inceputul lunii mai. Uite, eu am fost la final de noiembrie si in primele zile de decembrie la Ischgl. Zapada avea doar 18 centimetri la statia meteo. Spre exemplu, versantii expusi la soare erau negri. Insa baietii pun tunurile de zapada la treaba. In toata zona Ischgl- Samnaun cica ar fi vreo 1.100 de instalatii de producere a zapezii. Drept dovada, atunci se putea schia pe 72 de kilometri de partie, pana jos in statiune, desi acolo erau 5-6 grade. Sunt partii bune, de toate nivelurile si ai, ca in multe locuri din Alpi, zeci de optiuni. Urci cu o cabina, apoi te duci la alta si tot asa. Poti sa cobori tot pe alte partii. La Idalp este si statie de elicoptere, de pe heliportul de acolo decoland aparate de zbor pentru orice urgenta de pe vale.

Pagina oficiala a statiunii Ischgl este Ischgl.com. Camere live din Ischgl gasesti aici (link). Preturile la ski pass le gasesti aici (link).

Dupa o zi buna de schi, dupa-amiaza se petrece la un apres ski bar. Ischgl este recunoscut pentru viata de noapte foarte activa. Va dau cuvantul de onoare ca nu am vazut atatea apres ski baruri in viata mea. Unul langa altul, mai ceva ca buticurile din colt de strada de la noi, imediat dupa revolutie. Urmeaza masa de seara, si ai de unde alege restaurante bune, apoi distractia la club sau tot intr-un apres ski bar. Apropo, pentru clubberii inraiti, in Ischgl exista Club Pasha, da, da, cel din Ibiza. Restaurante bune, testate de subsemnatul, sunt Kitzloch Ischgl – un loc care reproduce un grajd vechi austriac, dar foarte bine pus la punct si cu niste fripturi geniale – si Loba, tot in genul traditional austriac, ca doar nu m-am dus acolo sa mananc la restaurante internationale.

Am fost cazat 2 nopti la Wolf’s Aparts + More, un aparthotel intim, nou nout, cu camere mari si mic dejun generos. Este o optiune buna pentru cei care isi doresc un loc mai accesibil din punct de vedere financiar. Apoi am stat 3 nopti la Trofana Royal, hotel de 5 stele, in cealalta parte a statiunii. Insa intre cele doua hoteluri faceai cel mult 15 minute pe jos. Preturile trebuie sa le verificati singuri, pentru ca difera de la o perioada la alta.

In concluzie, Ischgl este superb, dar este un loc scump. Si nu ma refer aici in special la mancare si la bautura, care sunt in general la acelasi pret ca in alte statiuni. Hai, poate cu 20-30% mai scumpe. Problema este cazarea, care in sezon porneste de la cel putin 250 de euro pe noapte, la o pensiune. Si nici macar nu gasesti in Ischgl, ci in alte statiuni de pe vale – Galtur, Kappl, etc. Dar exista ski bus care te poate aduce in Ischgl.

Si ca sa va dati seama de greutatea statiunii, in fiecare an, la inceput si la final de sezon, pe munte, are loc un cate un concert in Ischgl – Top of the Mountain. Anul acesta, spre exemplu, sezonul a fost deschis de Jason Derulo si se va inchide cu Lenny Kravitz. De-a lungul timpului, in Ischgl au cantat – The Corrs, Thirty Seconds to Mars, Bob Dylan, Tina Turner, Elton John, Mariah Carey, Rod Stewart, Jon Bon Jovi, Sugababes, Beyoncé, Melanie C, Rihanna, Enrique Iglesias, Pink, Anastacia, Leona Lewis, Kylie Minogue, Katy Perry sau Alicia Keys. Si lista nu e completa.

*Toate fotografiile din acest articol au fost facute cu telefonul Samsung S9+. 

ischgl-6
ischgl-7

ischgl-9
ischgl-8

ischgl-10
ischgl-12

ischgl-11
ischgl-13

ischgl-15
ischgl-14

ischgl-17
ischgl-19

ischgl-21
ischgl-20

ischgl-24
ischgl-23

ischgl-25
ischgl-30

ischgl-29
ischgl-28

ischgl-27
ischgl-26

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Pioneertown, unul din zecile de ghost town din California

13/01/2019
pioneertown-0

In vestul Americii, in California si nu numai, sunt zeci de orase fantoma. Sunt orase care au fost intemeiate spre finalul anilor 1800 pe vremea Wild Wild West-ului. Gaseau oamenii un zacamant de ceva in zona, faceau un orasel in care se mutau. Exploatau, se taiau, se impuscau, apoi, cand zacamantul se epuiza sau nu mai era rentabil spre exploatare, isi luat talpasita si plecau. Iar orasul ramanea asa cum l-au lasat.

Mergeam intr-o zi cu UBER-ul prin Los Angeles, iar soferita, o tipa pe la 30 de ani, ne povestea despre locurile faine de pe langa LA. Printre ele, un oras fantoma, aflat la 3 ore si jumatate de condus – Bombay Beach, pe malul lacului sarat Salton Sea. Pe scurt, acesta s-a nascut la inceputul anilor 1900, dupa ce raul Colorado a dat pe afara din cauza unor ploi foarte puternice, si a trimis milioane de galoane de apa intr-un lac secat din desertul californian. Oamenii s-au asezat apoi pe malul lacului, prin anii ’50-’60 deja era atractie turistica, cu plaje cu distractie, apoi a inceput decaderea, tot din cauza apei, care a inceput sa miroasa oribil, sa se evapore si sa hraneasca niste alge dezgustatoare care se dezvoltau pe lac. Si uite asa a ajuns aproape ghost town – oras parasit. Cica daca te duci azi in Bombay Beach, poti intra in case parasite, pe peretii carora mai gasesti ziare vechi si obiecte care le-au apartinut celor care au stat acolo.

La doua ore de LA ar fi Calico Town, tot un oras parasit, caruia i s-a dus buhul in timpul exploatarii zacamintelor de argint din zona (anii 1880). Dar dupa ce pretul argintului a inceput sa scada, zona nu a mai fost rentabila si a fost parasita.

Vreau sa va spun insa cateva vorbe despre Pioneertown – un alt tip de ghost town, care insa nu a fost niciodata locuit in adevaratul sens al cuvantului. Acesta a fost construit in 1946 de un grup de investitori de la Hollywood, ca decor de film, taman in mijlocul desertului. Practic se dorea recrearea unor constructii stil 1880, pentru showurile si filmele care s-au filmat acolo in anii ’40-’50. Oraselul nu e deloc mare. Mai multe constructii dispuse de-a lungul unei strazi prafuite, care reconstituie peisajul obstesc de altadata (magazin, potcovarie, puscarie, motel, etc), in unele dintre ele regasindu-se astazi mici pravalii care vand suveniruri, inghetata si mai stiu eu ce. Dar nu multe, cateva la numar.

Si tot in incinta este si un restaurant cu muzica country, care serveste niste coaste de mama, mama. Plus burgeri, cartofi prajiti, salate cu o tona de dresinguri, Santa Maria BBQ si sandwichuri. Asa, American Style, daca ai uitat unde te afli.

pioneertown-1
pioneertown-2

pioneertown-3

pioneertown-4
pioneertown-5

pioneertown-22

pioneertown-8
pioneertown-7

pioneertown-9

pioneertown-10
pioneertown-11

pioneertown-12

pioneertown-13
pioneertown-14

pioneertown-15

pioneertown-16
pioneertown-17

pioneertown-18

pioneertown-19
pioneertown-20

banner-full
banner-mobile
banner-mobile