Browsing Category

Good life

Good life

Mihai Jurca, nominalizat la The Artist Awards 2019, categoria Travel Award

06/10/2019

Aproape ca a mai trecut un an, si va anunt cu bucurie ca din nou am fost nominalizat la niste premii. De aceasta data este vorba despre evenimentul The Artist Awards, aflat la prima editie, care onoreaza cei mai talentati influenceri din tara (detest termenul), si cei mai buni artisti. Eu si blogul meu suntem la categoria Travel Award. Iar daca ai fix 10 secunde la dispozitie, nici mai mult, nici mai putin, ma poti vota la aceasta categorie. Trebuie doar sa mergi la Vote for your favourite content creators, iar categoria mea este prima. Eu, ultimul in lista.

Multumesc frumos pentru sustinere! Dau o bere!  Si apropo, mai sunt 80 de zile pana la Craciun! Ma inclin!

voteaza-mihai-jurca

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Lectia de civilizatie. Saptamana in strainatate pentru toti

22/09/2019
jurca-stanca

Am un prieten care este aproape rupt de lumea in care traieste. Nu stie cine e sef la Senat, nu stie cine ii este primar de sector, iar pleiada de nume de ministri, persoane publice care mai apar pe la TV – din diverse medii – s-ar astepta mai degraba sa ii vada in echipa de start a Concordiei Chiajna, sau pe la Calarasi, ori pe la CSM pe la handbal. Asta daca s-ar uita cumva la sport, dar nu o face. Omul nostru se mai informeaza de pe internet. Mai citeste de o masura fiscala care i-ar putea influenta intr-o mica sau mai mare masura business-ul, asculta muzica, isi cumpara muschi de vita de la Mega pe care da 50 de RON ca sa si-l gateasca acasa, caci de regula mananca in oras, nu consuma carbohidrati, merge la sala, dar nu e vreun addicted, calatoreste cand cu masina, cand cu vreo companie de car sharing si este … zen.

Stiu o alta persoana care incearca sa fie la curent cu tot ce misca, se uita la filme cand are timp, chiar si la TV, asculta muzica, mananca variat, calatoreste des, ii pasa de cei din jur, nu parcheaza niciodata pe trecerea de pietoni sau in statia de autobuz, ori pe vreun trotuar pe care circula carucioare de copii. Si da si buna ziua mereu, si ajuta si o babuta sa treaca strada daca are nevoie, si incearca sa fie bun cu cei din jur, si pastreaza si cartela de metrou in buzunar pana la primul cos de gunoi care ii iese in cale, doar doar n-o arunca-o pe jos! Si persoana asta de care va spun, mai merge cu masina cateodata prin oras. Nu mult, pentru ca oricum sta aproape de serviciu, si ori de cate ori poate sa mearga undeva pe jos sau sa ia un mijloc de transport in comun, o face. Zice el ca nu-i cade rangul si nu mai supraaglomereaza si el strazile si asa imbibate de masini.

Si acum problema. Prima persoana, care traieste in bula sa, si care cu nu foarte multa sfortzare si-a creat un mediu aseptic si antifonat in jurul sau, nefiind foarte interesata de ceea ce se petrece in jur, nu se enerveaza aproape niciodata. Ce daca UBER-ul in care se afla merge regulamentar, iar altii depasesc pe linia de tramvai si i se baga in fata la semafor? Nu-i nimic, mai asculta o melodie in plus pe Spotify. Nu-i o tragedie. Ce daca tableta de ciocolata cumparata de o persoana certata cu bunul simt face striptease taman in fata magazinului si se leapada de vesmantul de plastic? Ce, parca ar fi singurul ambalaj aruncat la voia intamplarii.

A doua persoana imi spunea ca se enerveaza in trafic. Ca nu e normal ca altii sa se comporte ca niste animale in trafic si sa nu mai puna pret pe nicio regula de circulatie sau a bunului simt. Ca cica i-ar fi atras atentia intr-o zi unui nene care tocmai aruncase o doza de bere ieftina, pe jos, ca face mizerie si ca nu e frumos. Iar acela ar fi incercat sa il loveasca. Sincer aici nu prea cred, dar nah, nu am fost acolo. Asa ceva nu cred ca se intamppla intr-o tara civilizata ca a noastra.

Pornind de la ideea ca asemanarea cu personaje reale e pur intamplatoare, cum e mai bine? Sa fii relaxat in bucatica ta de Rai, sau sa iti creasca tensiunea in incercarea de a schimba ceva? Ca zau ca nu mai inteleg. Si stii la ce ma mai gandeam. Ca niste vouchere pentru niste vacante in locuri civilizate, nu ar strica. Stiu, nu consumi in Romania, nu creste economia locala, dar macar te intorci binedispus – razi cand ii vezi pe fraierii aia de danezi cum parcheaza doar pe locuri special amenajate, pe englezii aia care habar nu au ca daca esti rapid in executie, de pe banda de stanga faci dreapta fara probleme. Si am mai auzit ca la norvegieni la supermarket, sunt niste locuri marcate cu albastru, pe jos, cu un carucior cu rotile. Si ca mai mereu sunt libere. Si ceva ce nu pot sa cred, cica atractia gravitationala e mai mult aici, la noi, in Balcani. Cu cat te indrepti mai catre  vest cica ea scade, iar ambalajele goale nu mai sunt atrase de pamant. Se duc in sus, si dupa un timp dispar.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Online sau Offline. Depinde doar de tine ce si unde alegi sa traiesti

23/07/2019
jumi-juma

Ma uit cand am timp la Black Mirror pe Netflix. Un serial care te trimite intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Un viitor in care viata de zi cu zi ni se inregistreaza pe retina, iar la nevoie, putem derula imaginile pentru a analiza diverse aspecte ale existentei noastre cotidiene. Un viitor in care oamenii sunt dependenti de internet, reclame, show-uri televizate. Un viitor in care like-urile pe care le primesc pe retelele sociale ii valideaza in societate si ii plaseaza pe o treapta sociala. Un viitor sumbru pe alocuri, in care notiunea de robot umanoid se contopeste cu cea de individ robotizat. Un serial greu de digerat, dar probabil destul de apropiat de adevarul de peste 10, 20, 30 sau 50 de ani. Vi-l recomand, dar cu moderatie. E un film greu.

Mergem la concert. Incepe piesa prefarata. Primul gest – scoatem telefonul ca sa filmam, ca sa vada si coana Gica din Fundu Moldovei ca suntem la concert. Ca ne permitem, ca suntem in epicentrul distractiei. Acum faceti un exercitiu. Luati instastories-urile postate de cineva, pe net. Ce se intelege din valmasagul de imagini si video postate? Ca X-ulescu sau X-uleasca s-a machiat de concert (in cazul barbatiilor mai rar), ca e frumi, ca acum e in masina spre concert si ca sagetile si ventuzele cu iubire ii inunda spatiul aerian, ca la concert primeste bratara de acces, ca s-a intalnit cu Y-ulescu sau Y-uleasca, apoi ca artistul canta 15 secunde din piesa Z, apoi din piesa Z prim, Z secund, s.am.d. Iar la final serveste o portie generoasa de cartofi prajiti cu maioneza si merge la culcare, ca mai e si maine o zi. E bine. mai vedem si noi ce mai fac si altii. Putem alege sa ii urmarim sau nu. In fond, nicio forta externa nu te obliga – deocamdata – sa apesi ecranul smartphone-ului din dotare. Sau cel putin n-am ajuns eu la acest episod din Black Mirror. Glumesc, evident!

Fratilor, viata marfa e in offline, nu in online! Ca daca se ia curentul sau iti cade internetul … Misto e atunci cand vezi focurile de artificii de la Disneyland cu ochiul liber, nu prin ecranul telefonului mobil. Cand te afumi la gratar, nu cand pozezi din 6 in 6 minute micii care se perpelesc la foc iute deasupra grilajului metalic. Cand faci baie in piscina, nu cand tragi 62 de cadre pana alegi poza perfecta si nici aia nu iti place ca nu-ti statea parul nu stiu cum. Cand bei berea aia rece din pahar care iti face cu ochiul mai ceva ca noua colega de liceu, nu cand o pozezi pana se incalzeste si nu mai e buna de nimic. Apropo, ati observat ca unii avem prostul obicei ca imediat dupa ce vine mancarea, mai ales cand masa geme de preparate care de care mai fistichii, sa spunem Stati! – mai ceva ca un ofiter din armata germana – intai pozam, dup’aia mancam!? Inca (inca) un exemplu ca de multe ori online-ul bate offline-ul.

Nu ridicati piatra! Recunosc, am trecut si eu prin tot ceea ce descriu. Si inca mai fac o parte din aceste lucruri. Poate si pentru ca avand un blog de asa natura, incerc sa prezint cat mai detaliat cu putinta tot ceea ce vad, tot ceea ce traiesc, aproape tot ce mi se intampla. Dar am invatat ca sunt o gramada de sentimente si trairi pe care trebuie sa le experimentezi acolo. Tu, cu tine, si cu cei cu care esti. Vantul care te ia pe sus in cel mai vestic punct al Europei continentale, la Cabo da Roca. Stii cum se aude pe filmare? Roaga-l data viitoare cand pe mergi la vulcanizare, pe baiatul care iti umfla rotile, sa-ti dea putin furtunul compresorului. Si fa un … instastory pe telefon. Strange-i mana Simonei si felicit-o, daca ai ocazia, la aeroport, ca cine stie cand mai ai ocazia sa o vezi in carne si oase la juma’ de metru de tine. Bucura-te de zgomotul asurzitor al masinilor de Formula 1 pe circuit, ca televiziunile transmit (un pic) mai bine ca tine cursa pe TV, pentru cei intersati. Si cand simti ca nu mai poti, scoate telefonul, fa doua poze si trei filmulete, si apoi fa-l pierdut.

Nu fac pe lupul moralist. Fiecare alege sa traiasca ce vrea si cum vrea. Dar promite-mi ca te gandesti 30 de secunde la ce ti-am spus. Nu mai mult. Si apoi revii la ale tale. Atat mai spun – cand am cunoscut-o pe doamna mea, in 2013, faceam 3-4.000 de poze intr-o vacanta. Am scazut dupa aceea la vreo 2.000. Apoi la 1.000. Stii cate fac acum? Vreo 500. Si as zice ca bunicele. Si stii cate folosesc in articole/postari despre o destinatie? 50 cu indulgenta. Restul le am pe retina. Ca sa le derulez la batranete. Sa auzim de bine!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Neversea 2019. Oare as mai merge si anul viitor, sau nu?

08/07/2019
sardinia-1

Whop, whop, tare mult ne-a mai placut! Bine, bine, la Neversea. Un cocktail de trairi, experiente, lumini, culoare si … neprevazut. E scandal pe net ca de ce a pus Ganacci o manea la final. Insa reactia publicului a fost ca atunci cand dadea Puscas gol la europeanul U21. Eram in backstage (in spatele scenei principale), pentru un meet and greet cu Steve Aoki, cand, deodata, nu intelegeam ce se aude pe scena. Erau primele acorduri cu Adi da Unaderful, suna a ceva oriental, dar parca nu rasarea. Iar cand s-a ajuns si la cuvinte, delir fratilor. Manutele in aer ca la aerobic, nu altceva. Chiar citeam o gluma pe Facebook (din pacate nu-mi mai aduc aminte autorul, ca l-as fi citat cu drag), cum ca publicul a fost luat prin surprindere, ca nu a apucat sa dea mai impresia ca nu ii plac manelele. In alta ordine de idei, uitati-va ce face Ganacci (contul lui de Instagram) la alte concerte, sau cum face sarituri de pe pervazul ferestrei pe canapeaua din hotel. Omul e pe show si punct. Nu e pe sanatos la cap, in sensul bun. KSHMR a pus Noi suntem romani, tot asa, in uralele celor prezenti. Aoki venea pentru al treilea set in 24 de ore (tocmai aterizase din Suedia) si a facut spectacol, cu torturi in multime la final. Jessie J, o prestatie cam slabuta, dupa parerea mea. Si, ma rog, lista ar putea continua, dar nu sunt aici ca sa fac o cronica a cantarilor de la Neversea 2019. Nu stiu ce s-a mai intamplat in ultima seara pentru ca nu am mai stat.

Altfel, atmosfera, de zile mari. Foarte, dar foarte multi tineri. Si cand spun tineri, ma refer la segmentul 15-21 de ani. Imi place sa ii vad imbracati exact ca la festivaluri in afara. Au alura aceea de strain. Deschisi, zambareti, pusi pe distractie la modul bun. Sa ma uit la pozele cu mine cand aveam 18 ani si sa le compar cu ale lor. Suntem din galaxii diferite. Bravo lor! E drept ca sunt si unii care alearga ca bezmeticii din stanga in dreapta, dar sa nu generalizam.

Super tare, ca de obicei, activarea alor mei de la Samsung – construita in jurul conceptului #SeeTheImpossible. Au facut o incinta, un tunel, o cutie, luati-o cum vreti, cu realitate augmentata si diverse iluzii optice si jocuri de lumini. Spre exemplu, podeaua de sticla iluminata, dansa in ritmul muzicii din playlistul Neversea. Iti alegeai o melodie, iar luminitele pulsau in functie de beat-ul ales. Peretii erau tapetati cu oglinzi, astfel incat oriunde te uitai, puteai sa te vezi. Iar piesa de rezistenta, camera de mai jos, tapetata cu linii albe si negre, care iti dadea impresia ca este mare cat o zi de post, desi nu avea mai mult de 2 metri si jumatate latime, spre 3 metri. Iar afara, niste seifuri de plexiglas, cu cabluri de reincarcare pentru toate telefoanele pamantului.

sardinia-2
sardinia-3

sardinia-4

Mi-a atras atentia showul cu drone sicronizate, realizat timp de cateva minute deasupra marii. Magistrala executie, coloana sonora la fel, ce mai, un moment epic. Altfel? Mai multe scene, variatii de stiluri de muzica electronica, dar, peste toate, scena Nostalgia care a rupt tot. Slagare, multe romanesti, din ’90 pana in 2000 si ceva. Cam tot ce ascultam prin generala si liceu – de la Andre, la Genius, 3 SE, Haddaway, s.a.m.d. Lesne de inteles ca la scena Nostalgia, media de varsta crestea fata de celelalte scene.

Mancarea, multa si variata, numai ca era aglomeratie mare la van-urile de food, mai ales pe la 1-2 noaptea, cand stomacul cerea combustibil. Puteai sa stai si 15-25 de minute la unele standuri, dar nah, e festival, multe guri de hranit. De la burgeri, la calamari, shaorma, tacos, platouri cu mezeluri si branzeturi si chiar … mancare de benzinarie. Da, a fost un lant de benzinarii cu propriul magazin.

In concluzie, e un festival de vazut macar o data in viata. Atmosfera e faina. Muzica, daca iti place genul (nu ma dau in vant dupa toti DJ-ii din lineup, dar unii chiar imi plac). Apoi, trebuie sa te mai tina si balamalele pentru 4 zile de festival. Eu am cedat dupa primele 3. Si conteaza mult gasca, echipa cu care mergi la festival. Cred ca ne vedem si la anul. Sa ne fie de bine!

sardinia-5
sardinia-6

sardinia-7
sardinia-12

sardinia-11
sardinia-10

sardinia-9
sardinia-8

neversea-8
neversea-9

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Cum scapi de frica de zbor. Curs intensiv de weekend

12/06/2019
frica-zbor

Statistica spune ca riscul de accident rutier cu victime este de 10 ori mai mare decat in cazul unei calatorii cu avionul. Si tot statistica mentioneaza ca un accident aviatic mortal s-a petrecut anul trecut, o data la 2,54 milioane de zboruri, acest lucru facand din 2018 al treilea cel mai sigur an in privinta numarului de accidente mortale (din 1946 si pana astazi). In teorie, totul suna bine. Dar ce te faci cand numai la gandul ca urmeaza sa pleci spre aeroport, te trec toate transpiratiile si iti apar pete rosii pe corp. Atunci rationalul nu mai functioneaza si punct! Si aici trebuie lucrat, asta daca nu doresti ca orizontul tau de cunoastere sa se rezume la calatorii cu masina prin Europa, cel mult in nordul Africii, sau prin Orientul Apropiat.

Mai tineti minte cand v-am povestit despre zborul la simulator (link aici)? E, cei de la Jetav Flight Academy au pus bazele unui seminar de weekend, care isi propune sa trateze frica de zbor. Mai intai au loc discutiile cu un psiholog, pentru a afla de unde pornesc aceste temeri. Apropo, sunt persoane, iar eu cunosc cateva, care au zburat de multe ori cu avionul, apoi li s-a declansat frica de zbor, si nu le mai poti urca in avion.

Apoi se trece la tratarea fricii, prin expunerea treptata la stimuli. Oameni cu mii de ore de zbor (piloti si cabin crew) iti dau detalii despre tot ce presupune un zbor – multe lucruri pe care tu nu prea ai cum sa le vezi sau sa le stii, in calitate de pasager. Vei afla si ce se intampla daca prin absurd toate motoarele unui avion ar ceda simultan, care sunt fazele critice ale unui zbor (perioadele care predispun la accidente), cum se iese din situatii limita, etc.

Si poate pasul cel mai important, ultima parte a seminarului este combaterea efectiva a fricii de zbor, prin exercitii practice in simulatorul de zbor Boeing 737, in care treci prin diverse scenarii (probleme meteo severe, probleme tehnice) alaturi de un instructor de zbor (30 minute briefing + 1 ora si jumate de zbor cap-coada & 1 sau 2 proceduri de urgenta).

Mai multe detalii despre acest seminar de weekend gasiti pe pagina Jetav Flight Academy (link curs).

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Mihai Jurca, nominalizat la Elle New Media Awards 2019

16/05/2019
jurca-elle-2019

Inca un an, inca o editie ELLE New Media Awards, inca o nominalizare. Ma bucur sa va anunt ca blogul meu este din nou intre cele mai bune, in sectiunea Travel a ELLE New Media Awards 2019.

Cu ajutorul vostru am castigat atat anul trecut, cat si acum doi ani, datorita voua am ajuns din nou aici, voua trebuie sa va solicit votul pentru a-mi apara titlurile castigate pana acum. Asadar, daca ai un minut la dispozitie, ma poti vota la categoria Travel.

voteaza-mihai-jurca

Dupa ce ai validat votul, apesi butonul Inscrie-te, completezi formularul de concurs, care te trimite automat in cursa pentru 10 dispozitive de curatare a tenului FOREO LUNA play smart si 5 invitatii duble la ELLE New Media Awards 2019. Regulamentul concursului este disponibil aici (link). Multumesc frumos pentru sustinere! Ma inclin!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Ce mult au ajuns sa coste simplitatea si normalitatea

05/05/2019
jurca-ghiozdan

Pe la sfarsitul anilor ’90, atunci cand am inceput si noi sa ne mai dezmeticim dupa perioada comunista, si a inceput avalansa de produse, servicii si mesaje capitaliste, absoream aproape ca un burete tot ce ni se oferea. Bani si bunavointa sa fie. Aproape orice venea din vezi Doamne lumea buna, era primit cu bratele deschise. Eram ca aia de la Cercul Polar, care vedeau primele raze de soare dupa 4 luni de iarna rece si neagra. Si, incet incet, ziua a crescut, a venit vara, iar soarele nu mai apunea, taman ca la latitudinile nordice. Viata la extreme.

Ai mei ne duceau in fiecare vara, timp de 3 luni, la bunicii de langa Campulung Muscel. Un sat linistit, marginit de doua rauri, la poalele muntelui. Ce mai, apa rece si curata, totul bio, eco, direct din curte, aer curat de mu gaseai nici in tundra siberiana, stiti cum e. Vorba cantecului, viata la tara. Si cu toate astea, ii uram cateva zile ca ne duc acolo. Spuneam ca sunt ultimul taran, ca trebuie sa stau cu taranii, ca trebuie sa mananc cu/ca taranii, asta in timp ce ai mei colegi stau si bat mingea toata vara pe asfaltul incins la 40 de grade. Si pentru ca ai mei colegi nu aveau acel loc numit la tara.

Luna trecuta am fost la Brasov, cu trenul. Este drumul pe care am jurat ca nu-l mai fac cu masina, decat in situatii extreme. La un moment dat, pe dreapta, niste vaci, intr-o zona ingradita, pe langa calea ferata. O bunica ii spune nepotului (cred ca nepot ii era). Uita-te Georgele, sau cum l-o fi chemat pe copil, vacile! Uita-te, ca cine stie cand le mai vezi! Copilul nu a schitat niciun gest. Nimic nu-l putea perturba din joaca sa pe tableta.

Si tot atunci, pe la finalul anilor ’90, odata cu avalasa de magazine nou deschise, a inceput si emanciparea cumparatorului. Merele trebuie sa aiba toate aceeasi forma, aceeasi culoare, acelasi gramaj, codita orientata la 45 de grade nord-est, zero pete, coaja stralucitoare aidoma parchetului proaspat lacuit. Laptele sa fie nu stiu cum, cerealele nu stiu cum, s.a.m.d. Merele alea pe care mi le trimitea toamna bunica-mea, ca sa le iau la scoala, unele mai lovite, altele patate, unele cu vierme in ele, nu dadeau bine in fata colegilor. Imi punea maica-mea un mar mai urat in geanta, fie il aruncam direct, fie il mancam pe ascuns.

Ce sa vezi? Roata s-a intors. Se cauta merele eco, bio, cu forma neregulata. Pai astea sunt bune, nu alea din supermaketuri date cu toate pesticidele. Toti mancam sanatos, sau facem din asta un deziderat. Dimineata niste cereale cu lapte de migdale, apoi un piept de pui cu salata stropita cu otet balsamic, iar seara peste. Evident, inainte de ora 6, ca apoi se depune si nu am facut nicio branza.

Mi se pare ca am ajuns sa fim oamenii extremelor. Ca am detestat atata vreme niste lucruri normale, asa cum ni le-a lasat natura, in detrimentul altora, mai abtibilduite si imbunatatite. Si din pacate, acel normal pe care incepem sa il cautam din ce in ce mai mult – o noapte petrecuta intr-o casa traditionala la tara, o masa luata direct la taran in curte, un mar, o gutuie, o pruna eco-bio – ajung sa coste din ce in ce mai mult. Pentru ca atunci cand erau ieftine si la indemana tuturor, mai nimeni nu si le dorea, iar cei care le consumau o faceau tocmai pentru ca din varii motive nu avea alternative.

Simt ca a venit momentul sa mai lasam si masinile acasa, pentru ca, ce sa vezi, mersul (si) pe jos nu a omorat pe nimeni. O sa vina si momentul in care o sa uitam cand iesim cu prietenii la o cafea ca avem telefon mobil si o sa redescoperim comunicarea, si v-as putea da exemple pana maine. Dar toate cu un pret. E scump sa revii la normalitate.

P.S. Vine Cristina mea acum 10 minute de la unghii. O manichiura french, clasica, costa mai mult decat niste gherute colorate de Archaeopteryx. 

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Nu pot, ba poti! Cateva idei ca sa fii mai bun in viata

13/01/2019
jurca-los-angeles

Acum aproape 6 ani am dat drumul la acest blog. Nu stiam mai nimic despre online. Butonam si atat. Nu stiam cum iti poti promova munca pe internet, nu stiam cum se face un ad de Facebook, nu auzisem de WordPress, platforma pe care este construit site-ul. Mai mult, Celestin, bunul meu prieten cu care am lucrat la atatea proiecte impreuna, si colaboram inca, habar nu avea nici el de programare sau bloguri pe WordPress. Era o seara rece de iarna, stateam amandoi cu o tableta in fat,a la Starbucks, si butonam pe o tema. Vedeam ce face fiecare parametru pe care il schimbam. A, uite, asta e dimensiunea fontului, asta e culoarea butonului, asta e grosimea separatorului dintre articole.

Mi-l aduc aminte si acum pe Clestin – lasa Gionica, ca ma ocup eu! Invat eu sa iti fac site-ul. Si s-a pus omul pe treaba. In nici doua zile stia tot ce misca prin CSS-ul unui site. Fara profesor, fara manuale sau cursuri de sute de euro, doar cu internet si vointa. Se uita la tutoriale pe Youtube, citea diverse articole pe aceasta tema, facea modificari si vedea ce functie are fiecare buton, samd. Autodidact. In 2 luni site-ul era sus si, culmea, mergea brici. Au urmat imbunatatiri, updateuri, nopti intregi de munca. Si la mine si la el.

Timp de aproape doi ani blogul nu a produs mai nimic. Clientii de publicitate nu ma stiau, sau auzisera de mine tangential, agentiile de PR sau publicitate nici atat. Erau momente in care as fi putut linistit sa renunt. Scriam 2-3 ore pe zi la un articol, ma documentam pentru calatoriile urmatoare, castigam zero cu blogul si cam aia era. Iar din cand in cand mai primeam cate o vorba buna din partea cunoscutilor. Ti-am citit articolul, foarte tare, o sa mergem si noi!

Dar dincolo de toate erau pasiunea, dar si obiectivele pe care mi le stabilisem. Voiam sa ajung numarul 1 cu blogul pe aceasta nisa, iar 3 ani mai tarziu, in 2016 a venit si primul premiu la eTravel Awards. Au urmat alte distinctii Best Travel Blog, practic in fiecare an. Obiectiv indeplinit. Iar Celestin, ca tot v-am spus despre el, are acum propriul studio de creatie unde da viata site-urilor si blogurilor multor persoane pe care probabil le indragiti si le cititi.

Nu exista nu pot! Cand aud persoane cu facultate, care lucreaza in multinationale ca nu sunt in stare sa rezerve un bilet de avion, mor. Ce nu stii sa faci prietene? Sa completezi orasul de unde pleci si cel unde vrei sa zbori? Sa pui datele calatoriei? Sa dai next? Nu-ti cunosti numele? Nici prenumele? Sau seria pasaportului? Hai sa iesim din sfera de confort, sa i-l lasam pe NU in brate fetitei care l-a luat si il tine strans si sa ne facem viata ma usoara. Nu e operatie pe creier.

Eu nu stiu sa fac poze asa bune! Dar ai pus mana vreodata pe Youtube si sa cauti how to take perfect pictures? Sunt o gramada de tutoriale, doar sa alegi ce iti place. Doua lucruri daca inveti la o vizionare, esti un om castigat. Daca stii ca linia orizontului trebuie sa fie dreapta intr-o poza, ca doar pamantul nu sta intr-o rana, si ca e mai greu sa faci poze cand ai soarele in spate, deja esti cu 10 pasi in fata celorlalti. Lasa-i pe ei sa iasa intunecati din cauza soarelui care ranjeste inspre aparatul tau mai ceva ca papusile Muppets. Tu fii old school si lasa soarele sa iti lumineze fata.

Eu am o regula. In fiecare zi vreau sa invat ceva. 30 de minute sunt pentru studiu individual. Indiferent ca sunt in avion, pe tren, ca merg sa joc fotbal, ca stau doar si butonez telefonul, mereu caut sa invat ceva. Ca sa fiu mai bun in ceea ce fac, desi suna a cliseu.

Apropo, sunt multe persoane care ma intreaba – cum pot face sa ajung ca tine, sa am un blog de travel si sa vad toata lumea. Raspunsul e greu de dat. Pentru ca nu exista retete universale. Ca atunci as lua si eu reteta care sa devin miliardar sau jucator de baschet in NBA si dus as fi. In primul rand stabileste-ti niste obiective. In 3 ani vreau sa fiu cel mai bun la crosetat pe strada mea. Bun. Cunoaste-ti concurenta, ce fac ei, cum croseteaza, cat timp fac asta? Ce poti aduce tu in plus procesului denumit crosetat? Nu ai putea croseta cu fir de aur? Zic si eu. Fa planul de bataie si tine-te de el.

Daca vrei sa ajungi sus, nu exista nu am chef azi sau lasa ca fac de maine. Stiti cum sunt aia care nu au vointa sa slabeasca? Zic, mai mananc acum doua saptamani pana trec sarbatorile, apoi merg la sala. Nu ar fi mai bine sa incerci sa te abtii acum si apoi sa mergi pe aceeasi linie? Cu stomacul plin, toti suntem eroi. Eu as putea promite ca nu mai mananc 10 zile, iar in 4 ore sigur o sa ma vezi dand tarcoale frigiderului.

Nu te lua dupa hateri  binevoitori. Acele persoane care stiu sa iti taie elanul cand ai mai mare incredere in tine si sa iti explice ca e foarte greu sa faci ceva, pentru ca, nu, nici lor nu le-a iesit!? Iar cum ei se cred etalonul pentru aceasta lume, atunci nici tu nu o sa valorezi nici cat o ceapa degerata. Mergi pe linia ta, nu te lasa influentat si o sa fie bine. Asculta-ma pe mine. Si apropo, scrie cu markerul pe frigider – munca va fi mereu rasplatita.

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life

Lasa, ca este timp! Da, da, ca sa ne pacalim si mai mult!

06/11/2018
jurca-avion

Azi nu e neaparat despre calatorii. Despre strazi cu case colorate, pizzerii vechi de sute de ani, bilete de avion cu loc extra la picioare, safari-uri sau cani de cafea in fata carora te hlizesti minute in sir pana iese poza perfecta de Instagram. Azi e despre noi si despre expresia tampita, pe care o aud din ce in ce mai des, si care imi rindeluieste cu precizie elvetiana creierul – lasa, ca e timp! 

E timp sa ce? Sa impingi la nesfarsit intr-un viitor ideal lucruri pe care ar trebui sa le faci azi? Sa nu pleci nici anul acesta in vacanta, cu gandul ca la anul vei pleca 3 saptamani si vei uita de tot stresul cotidian? Ca va mai creste ala micu’ si ca va intelege si el mai multe? Pai atunci asteapta sa termine masteratul ca sa fie in deplinatatea fortelor intelectuale. Pana atunci tine-l in casa, ca … e mic si nu intelege.

Nu stiu cum or fi alte popoare, ca nu am trait indeajuns in sanul lor, ca sa pot emite o judecata de valoare. Dar la noi, proverbul acela cum ca nu lasa pe maine ce poti face azi, pare ca a fost rostit de un om la betie, care cauta justificare pentru a putea goli si sticlele care i-au mai ramas. In fine. Noi nu lasam pe maine ce putem face azi, ci pe poimaine! Si de aia totul se blocheaza si se rostogoleste la nesfarsit intr-o mare de maine, poate, s-ar putea sa, te sun eu, daca e, si lista poate continua. Piatra sus cine nu si-a mai sunat amicul desi ii promisese, cine a uitat sa-si mai viziteze mama singura pentru ca s-a intins la vorba cu prietenii si s-a facut prea tarziu, cine nu a platit macar o factura dupa data scadenta!

In viata, totul trebuie facut la timpul lui. Mi-o spunea tatal meu, care din pacate nu mai e, si caruia i-am ramas dator cu cateva vacante. Am zis ca il duc sa vada Parisul, sa ii arat Portugalia, ca il duc in State la finii nostri. N-am mai apucat. Tocmai pentru ca mai e timp. Mai e o … Ne mintim intotdeauna ca viitorul e perfect. Ca totul se va aseza asa cum vrem noi. Ca nu ni se poate intampla nimic rau, ca ingerul nostru pazitor va lucra 24/7 in folosul nostru. Si, ce sa vezi? Unii ingeri isi mai iau si vacanta. Pentru totdeauna. Ca doar o tot amana si ei de atata vreme.

Poate e dur textul, dar trebuie sa invatam sa ne bucuram mai mult de ce avem si sa actionam. Sa nu mai invocam scuze care mai de care mai impaciuitoare pentru lipsa de actiune. S-a scumpit cu 30 de euro biletul de avion fata de saptamana trecuta si de aceea nu mai pleci in deplasare? Nu-i nimic. Stai cu o zi mai putin in vacanta si tot acolo iesi! Ai o idee de business? Da-i drumul, o mai reglezi pe parcurs! Te intreaba mama ta daca treci diseara un pic pe la ea? Fa-o inainte de spritzul cu amicii, nu dureaza mult! Iar daca intr-un final tragi linie si esti multumit de ceea ce ai realizat pana in prezent, inseamna ca esti pe drumul cel bun. Daca nu, schimba harta, nu-i a buna!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile