Good life

De prin vacante adunate. Cum am uitat geanta cu 800 de euro in Stockholm

11/04/2020
mihai-2008

Daca tot nu mai plecam deocamdata prin vacante, m-am gandit sa va mai povestesc si lucruri nevazute, nespuse, din plecarile mele prin lume de-a lungul timpului. Ca slava Domnului am ce povesti.

Se intampla prin 2008. Stockholm, Suedia. Ultima zi de vacanta, eram impreuna cu sora-mea. Zbor spre Amsterdam pe la 6 seara cu KLM, zic hai sa mancam de pranz, apoi mai mergem la hotel, mai bem un suc acolo, ne luam bagajele si o luam usurel spre aeroport.

Imi aduc aminte ca nu prea faceam multe plati cu cardul. Cash-ul era sfant. Plecam cu 2.000 de euro dupa mine, ca Gigi, prin aeroport. Si, ca tot romanul, cand ramaneam fara coroane, mai schimbam cate 100 de euro.

Fiind ultima zi, cred ca mai aveam pana in 180 de coroane – vreo 20 de euro la vremea aceea – si nu voiam sa mai schimb nimic. Zic hai sa mancam la Jensens, ca ne incadram perfect pentru doua fripturi la happy hour, eu o bere, tu un suc. Zis si facut.

Mergem, mancam, ne servesc oamenii ireprosabil, platesc si mai raman fix doua coroane de bacsis. Ma ia asa un inceput de rusine, dar zic eh, asta e. E ultima zi, nu are rost sa mai schimbam alti bani, plecam si aia a fost. Nu va zic ca merg 3 statii cu metroul, si suprizaaaa. Unde Doamne iarta-ma e geanta? Mi-au furat-o de pe umar! Dar cine, ca nu era mai nimeni in metrou. S-o fi desprins cureaua si mi-o fi cazut fara sa simt. Sanse reduse. Bai sa vezi ca am uitat-o la restaurant.

Si se intoarce fratele vostru cu coada intre picioare la restaurant, intra si adopta pozitia strutului – noroc ca nu era nisip acolo – si ii spune fetei de la receptie cele intamplate. Da, am gasit o geanta! Un moment, o sa v-o aduca cineva. Si intr-adevar vine un domn cu geanta mea de umar, trasa intr-o punga de plastic, sigilata, cu stampila restaurantului si pesemne semnatura celui care o izolase in plastic. Domnule, geanta dumneavoastra! Era si pacat sa nu va intoarceti dupa ea la cat de bine arata.

Nu cred ca m-am simtit de multe ori o mai rusinat ca atunci. Aveam 8 hartii de 100 de euro in geanta. Rezerva strategica. Nu stiam cum sa procedez. Sa dau 100 de euro gasitorului? E prea mult si mai mult ca sigur nu va accepta. Am multumit si am plecat.

Dar atunci am invatat sa nu ma mai zgarcesc. Cand las prea putin la carciuma – pentru ca fie nu am marunt, fie asa s-a potrivit rotunjirea – doamna mea ma intreaba, sigur ti-ai luat tot? Nu ai uitat nimic?

P.S. Poza din Stockholm de atunci nu mai am. Insa am gasit o poza facuta in aceeasi vacanta in Trelleborg, un orasel din sudul Suediei. Tinerete, haine crete!

*Fii la curent cu postarile mele. Nu pierde urmatoarele ponturi!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile

No Comments

Leave a Reply