Later edit. Dupa ce am postat acest articol au existat cateva persoane care au simtit “nevoia” sa aruce cu diverse invective la adresa mea si a sotiei mele. Sclifositi, fitosi – sunt doua caracterizari blande, care pot fi redate. Restul, nu. Ce nu inteleg persoanele acelea e ca pe un blog autorul isi exprima propria parere legata de un anumit lucru, si ca daca nu esti de acord cu acea parere poti comenta si civilizat, fara sa injuri sau sa jignesti.
Stiu si inteleg ca exista foarte multe tipologii de hoteluri de 5 stele. E normal ca intr-un hotel business de 5 stele nu vei gasi niciodata entertainmentul pentru copii de la un hotel dedicat famililor, samd. Dar sa mi se spuna ca ce vrei sa primesti pentru pretul platit, cand in vest un hotel similar e de 5 sau 10 ori mai scump, nu sunt de acord!? Daca la 5.000 de dolari pe noapte esti tratat intr-un fel, inseamna ca la 100-200 de dolari trebuie sa fii multumit ca esti primit in hotel, nu? OK, trecand peste problema cu plaja pe care mi-o asum pentru ca nefiind implicat prea mult in alegerea destinatiei de vacanta, nu am citit reviewuri. Shame on me! Dar raman la parerea ca acest hotel ar putea sa fie excelent cu o atentie sporita la mici detalii si servicii, ca de aratat, cum am mai spus-o, arata foarte bine.
Iar cand imi mai scrieti – cei din categoria celor care sunt mai slobozi la gura – incercati sa nu folositi un limbaj jignitor si chiar imi face placere sa discutam pe o anumita tema. Invat si eu lucruri noi. Chiar daca am un blog, nu le pot cunoaste pe toate. Ganditi-va ca eu am in lista de prieteni aproximativ 150.000 de persoane numai pe Facebook. Daca ajung intr-un loc, stau 3 zile – cat petrec probabil cei mai multi turisti acolo – fac un review legat de ceea ce am vazut acolo, nu am cum sa fi trait aceleasi experiente cu 10, 20, 100, 500 de cititori din lista de 150k care poate au locuit in orasul respectiv, au studiat acolo, isi fac vacanta regulat acolo, etc.
****
Saptamana trecuta am fost 5 zile la mare, in Bulgaria, cu jderii (gemenii) de 5 luni. Practic prima lor excursie in strainatate. In mod normal preferam litoralul romanesc, dar din dorinta de a ne caza intr-un complex mai mare, cu oaresce izolare, plaja privata, si unde sa avem cam toate conditiile necesare unei vacante cu copiii.
Zis si facut. Cautat pe net, Thracian Cliffs unde mergem de obicei era rezervat full, asa ca am ales Lighthouse Golf and Spa, un alt hotel de 5 stele, aflat la vreo 60 de kilometri de Vama Veche.
Ajunsi la hotel, prima impresie buna. Hotel izolat, pe un ditamai domeniul, cu terenuri de golf, o parcare draguta – plina de masini cu numere de Romania – un lobby de hotel de 4-5 stele, mocheta pe jos, tablouri, etc. Ce mai, mirosul acela de vacanta pe care nu l-am mai simtit de mai bine de jumatate de an.
Ne cazam, mergem in camera, toate bune si frumoase. Prima bila alba – caruciorul dublu, de gemeni, intra in lift. Camerele sunt excelente. Spatioase, undeva in jurul a 30 de metri patrati, baia eleganta si foarte curata, o terasa spatioasa, mocheta pe jos asa cum imi place mie si piesa de rezistenta – un pat care cred ca avea 240 cm. Genul de pat pe care il intalnesti de regula in hotelurile americane. Hai ca am dat lovitura, am nimerit bine!
Desfacem bagajele, aranjam copiii si iesim la masa, la restaurantul 19th Hole. Tarzior pentru masa, cam 21:30. Ne sunt aduse meniurile si ni se pune in vedere ca nu putem comanda chiar orice pentru ca cineva was fired la bucatarie. Nevorbind o engleza prea buna, baiatul care ne servea nu s-a facut foarte bine inteles. Radeam cu nasii nostri cu care mai eram la masa ca ia uite ma ce or fi facut oamenii astia la bucatarie, s-au certat, s-au luat la alergat printre tigai si cratite, iar jumatate dintre ei au fost concediati pe loc. Iar ultimul care a ramas face sandwichuri pana ii sare cutitul din prasele. Mai intrebam o data, si aflam ca … booom in bucatarie! Pai spune artistule asa, ca au iesit artificii in bucatarie. Peste aveti? Nu! Paste? Nu! Friptura de vita? Nici de asta. Ce aveti? Sandwich club cu cartofi prajiti. Sa fie 3 portii, o supa pentru nasul mic, midii pentru Cristina, o sticla de vin rosu care nici nu era trecuta in meniu, aproape 100 de euro distractia.
Ziua 2. Sa mergem la plaja. Luati voi voucherele astea cu care puteti merge la Central Beach in Balchik, pentru ca plaja noastra e inchisa because of Covid-19. Cum? Adica eu bat atata amar de drum ca sa stau pe o plaja privata, iar tu ma trimiti la plaja publica din Balchik? Am ramas interzis. Desi stiam cum arata plaja in acest oras, am zis ca sa-i dam totusi o sansa. Am ajuns, am vazut, am plecat si ne-am retras la piscina hotelului.
Cristina deja fierbea. Ne punem la plaja (la piscina hotelului). Intre sezlonguri, 2 sticle goale de bere, doua de Kinley si un pahar. Mai mult ca sigur ca ramasesera de cu o zi inainte, nu cred ca bause cineva doua beri pana la ora 11 si apucase si sa plece si sa lase sezlongurile libere. Se enerveaza doamna mea, careia ii curge client service prin vene inca de pe vremea cand lucra la Emirates si merge sa vorbeasca cu managerul hotelului. Care, evident, era in ziua libera.
Dialog intre Cristina si o domnisoara de la receptie. O sa va contacteze managerul hotelului maine! Unde ma va contacta, ca nici nu stiti cum ma cheama si la ce camera stau?! Asa este! Cum va numiti si la ce camera stati? Rasul, plansul.
In timpul asta eu stateam sa iau prosoape. Vin prosoapele in 2 minute. Ok, nicio problema, astept! Vine doamna care se ocupa de ele … mai dureaza 15! Superrr.
Deja radeam impreuna cu nasii si mai aruncam cate o sageata catre Cristina care gasea toate problemele din hotel. Nu va zic ca a doua zi la micul dejun, gaseste Cristina cartofi prajiti pe sub masa.
O contacteaza managerul pe la ora 12, asa cum a promis, si se duce a mea sa isi verse oful. Ca aia cu masa in prima seara, ca uite cu plaja. Ca uite cu cartofii pe sub masa. Managerul are proasta inspiratie sa ii atraga atentia – pai doamna, e normal ca in timp ce se serveste micul dejun sa nu se dea si cu matura prin local si sa mai gasiti resturi de mancare (cartofi in speta) pe sub masa, de la alti turisti. Stiti, nu serviti cartofi prajiti dimineata, deci cartofii sunt de aseara. Asa e, aveti dreptate! Efectiv radeam cu lacrimi.
Totul a culminat in penultima seara, in care managerul hotelului, dupa ce ne-a trimis sampanie si fructe in camera pentru a repara micile probleme aparute, ne-a invitat la Restaurantul Alexandra sa mancam la bufet (la impinge tava). L-am refuzat politicios pe motiv ca nu am venit in vacanta ca sa mancam cartofi prajiti, mici, frigarui si sa rupem pe genunchi barul de salate de 5 ori. Ca daca ne poate ajuta cu o simpla masa la unul dintre restaurantele hotelului. Rezolv eu, lasati pe mine! Nu a rezolvat nimic, totul era rezervat, am inteles si am plecat.
Ultima zi, la check out, nu puteai plati direct cu telefonul la POS pe motiv ca dumneavoastra va arata ca va pleaca banii din cont, iar noua nu ne intra in contabilitate, desi asta facusem 4 zile la barul de la piscina. M-am dus la masina, am luat cardurile si am mai dat 30 de leva (15 euro) pe 2 frigarui de pui amarate si cartofii prajiti comandati de doamna mea de la room service. Totul cu o extrataxa de livrare de 5 leva (2,5 euro) la camera, pe care nu am mai intalnit-o nicaieri la room service.
Apropo de room service, ca mi-am adus aminte. Intamplarea a fost iar mega funny. Suna Cristina la numarul indicat in camera ca sa comande si nu raspunde nimeni. Se duce jos la receptie, intreaba de room service si primeste raspunsul transant – pai cum sa sune ocupat, probabil nu ati format bine, mai incercati o data sau comandati direct la bar! Se duce e mea la bar, iar pe tipul de acolo aproape ca il bufneste rasul – pai noi nu avem room service, spuneti ce ati dori sa va pregatim!
In concluzie, hotelul arata destul de bine, insa serviciile sunt de slaba calitate. N-are nicio treaba cu un hotel de 5 stele. Ok, bifezi tot ce trebuie ca sa fii categorisit de 5 stele – piscina, pat, sala de forta, etc. Dar cam atat.
Ma gandesc ca nefiind situat langa un oras mare, problema personalului este foarte delicata. Trebuie sa te descurci cu personalul pe care il gasesti prin zona. Personal care azi iti vine, maine probabil nu iti mai vine. A fost si problema cu pandemia, nu judec.
Dar la 5 stele trebuie sa fii atent la fiecare detaliu. Nu te mai joci, asta daca vrei sa joci in liga mare. Micul dejun trebuie restructurat din temelii. Telemea, bacon prajit, omleta, rosii, castraveti si cafea la aparat gasesti la orice hotel de 3 stele. La fel, croissante si pain au chocolat reci. Si poate chiar mai bune.
5 stele inseamna o omleta personalizata, un humus, un jamon din care eventual cineva iti taie cateva feliute, eventual un fagure de miere ca la Platinia la Cluj-Napoca, croissante calde, fructe fara numar de nu le stii nici numele la toate, dulciuri, cafea servita individual, etc.
Ce mi-a placut in Bulgaria – am zis ca patul de la hotel a fost senzational. Copiii parca erau in paradis. Si camera in general. Iar hotelul este friendly pentru familiile cu copii (acces bun pentru carucioare). Masa de pe terasa hotelului Regina Maria din Balchik, gustoasa ca de obicei. El Balcon del Mundo ramane la standarde inalte, locul preferat de luat masa, si Adora Beach din Topola. Si mi-a atrs atentia Kaliakria Resort, complexul in care se afla si restaurantul terasa El Balcon del Mundo. Am zis ca data viitoare ne vom caza acolo. Sa auzim de bine!
Au fost amenajate cateva zone de plaja dincolo de mini-soseaua de pe faleza, asta tocmai din cauza faptului ca pietrele de la intrarea in apa nu permit in acea zona statul la plaja. E drept ca exista si o fasie unde poti sta chiar la apa, dar nu e cine stie ce.
