Browsing Tag

Italia

Travel tips

Mamma mia, 3 in 1. Portofino, Santa Margherita Ligure si Rapallo

05/12/2016
portofino

Auzi, tu cand calatoresti proiectezi in viitor locurile pe care le vizitezi? Ceva de genul aici mi-as dori sa ma mut la batranete – dar nu cu pensia din Romania – aici voi sari din elicopter direct pe partia de ski dupa ce voi fi castigat la loto, dincolo imi voi plimba copiii in serile lungi de vara? Ca eu tot fac planuri, un capitol la care nimeni nu ma intrece. Iar in aceasta toamna am mai trecut un loc pe short list – Santa Margherita Ligure.

Continue Reading

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Porto Venere, un orasel mult mai frumos decat Cinque Terre

06/10/2016
portovenere-5

Intreaba unu’, ce ti-a placut cel mai mult in America? Pai … escala de doua zile de la Paris. Cam asa si noi. Am plecat spre Cinque Terre, dar vaporasul a oprit mai intai in Portovenere. Maaare “greseala”. Dupa ce vezi minunatia asta de orasel, atat de mult se ridica standardul, incat atunci cand ajungi in Cinque Terre ai impresia ca ai gresit destinatia.

Continue Reading

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

O zi in Cinque Terre. Ponturi, poze si alte informatii utile

03/10/2016
cinque-terre-1

Ati observat ca in discutiile cu prietenii apar cateva “clisee” turistice? Iarna (cred ca mai) e la moda Dubaiul, apoi cateva zile in Tenerife, vara e pe baza de Mallorca sau Grecia, parca mai nou si Sardinia, iar toamna si primavara sunt binevenite city breakurile. Printre ele si inevitabila vizita la Cinque Terre. N-o faci, nu existi. Parca e vorba de pelerinajul la Mecca, pe care orice musulman trebuie sa il faca macar o data in viata.

Continue Reading

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

5 zile in Sardinia. Primele impresii si ponturi din aceasta vacanta

23/05/2016
la-pelosa-sardinia-1

Duminica noaptea, dupa miezul noptii, am revenit din vacanta fulger in Sardinia. 5 zile in care am facut un adevarat tur de forta, dar, culmea, am simtit si ca m-am odihnit. Cand am predat masina, mi-era peste masura sa inteleg cum am facut 980 de kilometri intr-un timp atat de scurt. Pe harta, distantele par mici, insa cativa milimetri “virtuali” de pamant sard, echivaleaza in realitate cu cateva zeci de kilometri.

Continue Reading

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Impresii din Matera, poate cel mai spectaculos orasel din sudul Italiei

27/05/2015
matera

Spectaculos e cateodata un cuvant prea putin consistent pentru a transmite trairea pe care ti-o ofera un loc, o persoana, un lucru. Si, nu stiu daca ma credeti, dar cel mai greu e sa povestesc despre locurile cu adevarat senzationale pe care le-am vazut. Pentru ca sunt atatea de spus, mi-e frica sa nu uit nimic, ma intorc de zece ori asupra fiecarui paragraf. Oare am scris bine, oare acolo am folosit epitetele corespunzatoare? Oi fi uitat ceva? Oare … oare …

matera-4

matera-5

matera-6

matera-7

matera-8

Matera este al doilea cel mai vechi oras locuit incontinuu din lume, dupa Petra (Iordania). Istoria spune ca oamenii s-ar fi asezat in aceasta zona cu aproximativ 15.000 de ani i. Hr.

Sassi din Matera (pietrele din Matera) au fost, de asemenea, incluse in patrimoniul UNESCO.

Oameni buni, in Matera esti ca la muzeu. Te uiti ca prostul si nu intelegi cum au fost construite casele acelea, dar, mai ales, in ce ordine. Pentru ca par “rasarite” una dintr-alta. Exact ca niste trepte. Acoperisul uneia este putin din fundatia celei de deasupra. Si tot asa. Numai piatra.

In orasul vechi din Matera nu se poate intra cu masina. Tot traseul se face la picior. Ar fi si pacat sa sufoci un asemenea loc cu gazele de esapament ale masinilor.

Sa nu uiti sa intri in Matera in cele cateva biserici construite in stanca. Frescele din interiorul lor sunt de o mare valoare, insa, din pacate, unele s-au alterat din cauza turistilor care le ating. Sa vada ei ca sunt reale, pai nu?

matera-9

matera-10

matera-11

In aceasta zona a orasului Matera se poate si innopta. Gasesti B&B-uri mai peste tot. Unele sunt atat de elegante, incat ar putea rivaliza usor cu hotelurile de 4-5 stele. Dar si pretul, pe masura.

Nici mancarea nu este ieftina la localurile chic din orasul vechi. O masa pentru doua persoane, sub 50 de euro, mai greu … Privelistea si traditia costa!

matera-12

matera-13

matera-14

matera-15

matera-16

matera-17

matera-18

Cum ajungi de la Bari la Matera

Cel mai probabil, la Matera o sa ajungi cand vei face un city break la Bari. Distanta intre cele doua orase poate fi parcursa cu trenul, cam intr-o ora si jumatate.

Dar mare atentie! Trenurile spre Matera sunt operate de o companie privata – Ferrovie Appulo Lucane. Atat linia, cat si casa de bilete, sunt amplasate intr-o alta cladire a garii centrale din Bari. Cum te uiti la gara, undeva pe mana dreapta.

Trenurile sunt curate si moderne, lucrarile la aceasta linie fiind sustinute din bani europeni.

Cand ajungi in Matera trebuie sa cobori la statia Matera Centrale, nu la Matera Villa Longo, nu la Matera Sud. De la gara o iei pe strada principala care coboara catre orasul vechi. Un bilet de tren costa pana in 5 euro (4,90 euro).

matera-1

matera-2

matera-3

Matera l-a inspirat chiar si pe regizorul videoclipului lui Robin Schulz – Sun Goes Down. Ati auzit piesa de o suta de ori la radio si tv. De la minutul 1:28.

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

10 ponturi pentru un city break reusit la Venetia

18/03/2015
gondole-venetia
[image name=line]

Imi place Venetia. E sexy. E romantica. E sarmanta. Intr-un cuvant, e altfel. Ceea ce erai obisnuit sa intalnesti intr-un oras clasic, intr-un oras de “uscat”, s-ar putea sa nu vezi in Venetia. Si asta pentru ca nu sunt masini. Totul e numai apa, canale si istorie.

Si cum niste amici vor pleca acolo saptamana viitoare, le creionez cateva ponturi de care sa tina cont. M & S, ramaneti datori! 🙂

venetia-b

1. Cazare in Mestre. Ai un buget redus pentru vacanta? Stai in Mestre, la 10-15 minute de mers cu autobuzul de Venetia. Vrei o experienta 100% venetiana, atunci ia-ti cazare chiar in Venetia.

2. Aterizezi pe Aeroportul Marco Polo (cel principal). Poti ajunge in Venetia direct pe apa, cu vaporasul. Numai sa nu fie ceata, ca nu merg. Durata calatoriei e de vreo 35 de minute.

venezia-vapor

3. Transport in Venetia. Traiasca mersul pe jos, ca taxiuri nu vei gasi. Nici autobuze. In schimb poti lua vaporetto, “autobuzul” pe apa. Daca te tine buzunarul, poti apela la taxiul (barca rapida) pe apa.

venetia-rialto-1

4. Murano si Burano. Cat stau in Venetia, eu nu mi-as lua niciun fel de abonament pentru vaporetto. Placerea e sa te pierzi pe stradutele care uneori se termina direct in … apa. As face-o doar in ziua in care merg in cele doua insule. By the way, rezerva-ti o zi intreaga numai pentru Murano si Burano.

venetia-17

5. Urca in Campanila. Turnul din piata San Marco ofera o priveliste splendida. Urca in turn cand e senin afara, altfel vei fi dezamagit, din cauza cetii care se poate lasa deasupra lagunei.

venetia-7

venetia-9

6. Adrese. Daca vrei sa cauti o adresa in Venetia esti pierdut. Sistemul de numerotare al imobilelor este foarte ciudat. Asa ca ia-ti repere din timp (hotelul e langa biserica X).

7. Restaurante. Sa iti spun ca restaurantele din zonele pline de turisti, cu meniuri in 30 de limbi, sunt slabute (majoritatea) si scumpe e ca si cum ti-as atrage atentia ca in zonele aglomerate ti se poate fura portofelul. Adica de la sine inteles. Cele mai mari preturi le-am vazut in piata San Marco, unde o cafea ajungea si la 10 euro. Dar e privelistea!

restaurant-venetia

8. Harta. Exista doua categorii mari de turisti – cei care fac lista cu tot ce trebuie sa vada si cei care se lasa purtati de drum. Daca faci parte din prima categorie, sau daca ai putin timp la dispozitie, nu ar fi rau sa-ti pui niste puncte pe o harta (Google Maps) si sa le urmaresti, intr-o ordine logica. Din cauza faptului ca de pe o parte pe alta a “garlei” nu poti trece la fiecare suta de metri, pentru ca nu sunt poduri, s-ar putea ca doua puncte alaturate pe o harta sa te forteze la un ocol de 20-30 de minute.

venetia-1

9. Suveniruri. Ca in orice oras turistic, la tarabe gasesti vrute si nevrute. Negociezi la sange cu indienii care vand. Nu-ti lua bratari, cercei, suveniruri din sticla de Murano de cum ajungi in Venetia. Vei ajunge in vestita insula si vei vedea ca toate sunt mai ieftine, oferta extrem de variata si mai frumoase.

10. Aglomeratie. Fii atent ca pentru a intra in cele mai importante atractii ale Venetiei, cum ar fi Palatul Dogilor, din cauza aglomeratiei, va trebui sa stau ceva timp la coada. Cel mai bine, iti faci rezervare online si obtii bilet “skip the line”. Cauta tu pe net unde se poate face asta, inainte de a pleca.

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life Uncategorized

Doua berarii de renume mondial la care e musai sa-ti bei berea la Roma

05/01/2015
berarie-roma
[image name=line]

Pentru ca e inceput de an si sunt sigur ca nu ai chef sa citesti ditamai polologhia despre mai stiu eu ce loc in care o sa ajungi de abia la vara, cel mai devreme, iti propun sa ramanem in atmosfera sarbatorilor si sa mai bem o bere. Sau doua. De fapt 3. Pentru ca e greu sa te decizi la una singura.

In cartierul Trastevere din Roma este o berarie de renume mondial – Ma Che Siete Venuti a Fà. Un local care apare in toate “tratatele” de specialitate, destinate turistului aflat in capitala Italiei. Localul este destul de mic, de inghesuit, asemanator pub-urilor britanice. Insa e locul care atrage bautorii de Craft Beer (bere artizanala). Nu “pisoarca” la 0,5, cum gasim multe exemple si la noi.

Majoritatea berilor la draft sunt produse in Italia, de mici intreprinzatori locali. Stand de vorba cu tipul de la bar, imi spunea ca e un paradox in Italia. Exista doua zone importante de desfacere/productie – Roma si Milano. La Roma si in jurul ei sunt multe fabricute, dar putine baruri specializate, in timp ce in nord, la Milano, sunt multe baruri de beri speciale, dar putini producatori. In orice caz, desi pare greu de crezut, Italia este tara care vine cel mai puternic din spate la capitolul bere artizanala, completand oferta britanica si belgiana.

berarie-roma-1

berarie-roma-2

berarie-roma-3

berarie-roma-4

berarie-roma-5

berarie-roma-6

Dupa prima bere o sa ti se faca foame. Iesi frumos afara, faci dreapta, mergi 20-30 de metri, si vei da peste o pizzerie care vine pizza la tava. Geniala. Iti poti lua cateva felii si sa le mananci in bar. Nu se supara nimeni pe tine.

berarie-roma-7

Acest Ma Che Siete Venuti a Fà este pe Via Benedetta 25. Peste drum, la numarul 25, este o alta berarie, cu un design futurist – Bir & Fud, care cred ca apartine de acelasi patron. Mi-am dat seama chiar acum, cand scriam articolul, pentru ca este un cross-promotion intre site-urile celor doua localuri.

Acesta e un local pentru cei care vor sa bea bere intr-o “racheta cosmica”. Daca te apuci sa numeri drafturile de bere care se intind de-a lungul barului, te prinde luni dimineata.

In ambele baruri platesti cam 5-6 euro pentru o bere, ceea ce nu e deloc mult, daca stai sa te gandesti ca la aceeasi bani, in centrul Romei, bei o bere banala.

berarie-roma-9

berarie-roma-8

Si cum sederea la berarie s-a terminat, la iesire am dat peste dansul. Facea yoga. Inainte statuse nemiscat, in lotus, in varful lazilor rosii. Era putin afumat. Si nu numai de bere. 😛

berarie-roma-10

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Good Life milanez – Cartierul Brera. Restaurante, shopping si oameni de calitate

11/06/2014
milano-brera
[image name=line]

Am facut un exercitiu de imaginatie cu tatal meu, care nu a fost niciodata in Italia. L-am intrebat la ce se gandeste cand aude Roma, Napoli, Sicilia, Milano, s.a.m.d.

Roma, evident: columne, Colosseum, multa istorie, Vatican, Papa, capitala Italiei. Cand auzi de Napoli vizualizezi o pizza care se lafaie intr-o imensitate de farfurie si cativa smecherasi care te lasa fara portofel daca nu esti atent, Sicilia inseamna mafie si vulcan, iar Milano … fite! Da, exact ce ai auzit. Pentru taica-miu, la Milano sunt haine si fite. Acum, fie vorba intre noi, prea departe nu e de adevar!

Acum o sa te rog sa te uiti la galeria foto de mai jos. Toate pozele sunt mestesugite in cartierul Brera, din Milano. Mai apoi, iti spun eu ce si cum. OK?

[wpsgallery]

Eh, incearca sa definesti in 3 cuvinte aceasta zona. Eleganta? Sarm? Mancare buna? Oameni dichisiti? Atmosfera boema? Si lista poate continua.

Daca esti in centru, eventual pe langa faimosul Scala din Milano, si e trecut de miezul zilei, ia-o usurel, la pas, spre cartierul Brera. Este locul unde e musai sa mananci la pranz. Si ar fi bine sa pornesti din timp, pentru ca mai mult ca sigur, te vei opri la fiecare 20 de metri ca sa admiri vitrina unei galerii de arta, ca sa intri intr-un magazin cu haine de firma sau pur si simplu pentru a lua lectii de stil de la italieni. Sa stii ca se imbraca al naibii de bine “trecatorii”.

Zona este supranumita si  “Brera Design District” – un cartier cu cladiri impunatoare, in care se gasesc deopotriva magazine de haine, arta, mobila, fel si fel de boutique-uri de design si, evident, trattorii si restaurante care te imbie cu ce are mai de pret bucataria lombarda.

milano-brera-19

Si iata-ma asezat pe terasa unei trattorii (ceva intre restaurant si osterie – vezi linkul). La antreu, in asteptarea mancarii, “gustam” un pahar de vin rosu. Felul principal este compus dintr-o friptura de vita – de dimensiunea unei palme de om vanjos – trantita pe un pat de rucola si din alt pahar de vin. Iar la desert, un tort cu mascarpone si fructe de padure si … ultimul pahar de vin. Licoarea, de un rosu burgund inchis vecin cu intunericul, e menita sa dezlege limbile, sa uneasca oamenii si sa te faca sa te simti parte a vietii boeme milaneze. Distractia totala, aproape de 30 de euro.

Stand la masa, nu ai cum sa nu analizezi oamenii care trec in stanga si in dreapta. Pesemne sunt niste birouri in zona, pentru ca pe la unu si jumatate, vezi domni inalti, pe la 50 de ani, imbracati ca in cataloagele de moda, cum vin sa savureze un pranz delicios. Nu sunt grabiti, nu par stresati, nu sunt smuciti, nu le citesti ingrijorarea pe fete, nu le vezi ochii de ochelarii de soare. Nu si nu! Se vede ca traiesc intr-o alta lume decat suntem noi obisnuiti in Romania. Si, partea cu adevarat buna, pe care am uitat s-o amintesc, stradutele sunt pietonale, asa ca Giovanni al lu’ nu stiu cine, nu poate sa-si parcheze “gipu” in buza terasei. 😛

Omul vine, sta oleaca, se mai satura s-apoi pleaca! Eh, Mihaita, ia-o acum cu burta plina si molesit de vin la pas din nou. Parca nu mai ai chef sa vezi nimic in jur. Mergem, cufundati in discutii filosofice, spre nicaieri. Sa dam in bulevard si de-acolo om mai vedea!

Daca vrei cultura, da o fuga si pana la Pinacoteca di Brera, una dintre cele mai mari colectii de picturi din Italia. Dar fa-o inainte sa stai la masa. Nu vei mai avea chef dupa.

Deja parca m-a luat somnul. Pe tine, nu?

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Udine, Italia. Pentru o seara de vara echilibrata, consumati Aperol Spritz si inghetata

16/05/2014
udine
[image name=line]

2012. Luna august.

Nebunia mea a fost sa bifez cat mai multe tari, in cele 9 zile de vacanta pe care le aveam. Punctul de plecare si finalul traseului, Praga. Apoi, cu o masina inchiriata din aeroport, am batut, rand pe rand: Frankfurt, Strasbourg, Munchen, Tirolul austriac, Udine (nord-vestul Italiei), Ljublijana (capitala Sloveniei) si Viena. Cu alte cuvinte, alta zi, alt oras. Partea funny a aventurii era ca nu stiam niciodata unde voi merge a doua zi. Planul se facea seara, la masa.

 

Iarba verde s-a uscat

Imi aduc aminte si acum satucul austriac in care am stat pentru o noapte – Kirchdorf in Tirol. Un loc desenat parca de natura, dupa planul arhitectului. Punem un rau? Punem. Mai avem nevoie de casute de lemn cu flori la ferestre, o biserica proptita taman in centrul satului, ditamai muntele pe fundal – Kitzbuheler Horn –  ca sa avem la ce sa ne raportam, “gazon” pe jos, papadii imprastiate alandala prin iarba, si un pic de padure.

Eh, Mihaita, mai pleaca tu de aici! Nu stiu daca ai avut sentimentul acela de “prea bine”. Toate iti merg ca pe roate si nu iti dai seama de ce. Doar n-oi fi tu mai cu mot fata de altii! Cam asa eram eu in ziua respectiva. Loc de basm, liniste, mancare buna, dar parca ma astepta ceva. Asa ca planul initial de a sta doua zile in Alpi, fu curmat brutal de ideea de a traversa Alpii. Vorba aia, sa ne trecem si asta in CV. Nu?

Zis si facut. A doua zi, la 9 dimineata, mogaldeata de masina – un Golf 5 de 80 CP, pe benzina – tare lenesa la urcare, ne astepta acoperita de o perdea de roua pe geamuri. Semn ca fusese racoare peste noapte. La … “bulivar” birjar! Directia Udine! Peste Alpi!

Nu voi insista foarte mult asupra drumului din Austria inspre Italia. Soseaua e ca in palma, serpuita, cu hauri ce se casca, cand in stanga, cand in dreapta, cu minituneluri cat sa nu iti cada bolovani in cap sau apa care vine de pe versanti, si cu un tunel de vreo 3 kilometri care face legatura intre Austria si Italia – Plocken Pass.

udine-21

Ideea e ca in Austria, natura e imbracata intr-un verde crud. Dupa ce treci de cealalta parte a muntelui, in Italia, descoperi un peisaj care se aridizeaza cu fiecare 10 kilometri pe care ii parcurgi. Suntem in Friuli – Venezia Giulia, regiunea Italiei aflata la granita cu Slovenia. Un fel de Botosani al nostru, ca pozitionare pe harta.

 

Provola, adica branza afumata. Sau cascaval fumé

Si ajungem in Udine, oras caruia echipa de fotbal a orasului – Udinese – i-a dus mai bine faima in Europa. GPS-ul ne ghideaza linistit pe strazile orasului, catre hotel. Afara, un termometru indica 42 de grade. Masina, “doar” 38. Flerul si radioul, care mergea pe un post local, imi indicau 36 de grade. Exact acea temperatura la care, cand iesi din masina, transpiri instantaneu. Si te topesti.

Lasam masina la hotel, facem check-inul, schimbam randul de haine care se facusera una cu pielea si … la centru! Partea buna in Udine este ca zona centrala a orasului, zona veche, este aidoma unui dreptungi. Stii clar unde este. Il vezi din prima pe harta! Partea proasta in luna august e ca italienii sunt in vacanta si aproape totul era inchis pe la 4 dupa-amiaza. Ca se odihneau, ca nu erau prin oras, ca era prea cald afara, nu stiu ce sa spun. Dreptul lor la o viata boema! 😛

Zona centrala, in sine, nu e mare. Un castel (Castello di Udine), cocotat pe un mic delusor, o catedrala din 1200 si Piazza Liberta – considerata “cea mai frumoasa piata in stil venetian din lume” – sunt punctele de interes ale orasului. Asta la capitolul cultura si monumente.

Pe caldura aceea, si cu oboseala acumulata dupa 5 zile de condus si de schimbat locurile ca pe sosete, singura alinare pe care mi-o putea aduce cineva era un pahar mare cu gheata si lichid, nu conta ce, si ceva de mancare. In fond, nici nu ceream mult. Nu?

Sa te hotarasti unde sa te asezi la masa in Udine e o adevarata provocare. Si nu pentru ca nu ar fi buna mancarea sau nu ar arata bine locul. Ci pentru ca oriunde ai sta, ai ramane cu “regretul” ca te-ai saturat si nu ai apucat sa incerci si alte terase. Sunt restaurante de jur imprejurul pietei centrale, sunt mici osterii si trattorii pe stradute inguste si racoroase. Toate vand acelasi lucru: buna dispozitie si atmosfera tipic italieneasca.

Am ales o trattoria, unde, dupa vreun minut de parlamentari cu doamna care ne servea si nu prea “rupea” engleza, am hotarat, de comun acord, sa vorbim in romana. Gazda noastra era de prin judetul Alba, plecata in Italia de 8 ani.

Probabil ti s-a intamplat si tie. Sunteti doi oameni la masa, fiecare se hotaraste ce vrea sa manance, apoi, cand vine ospatarul, comenzile pornesc in limba lui Shakespeare. Si numai daca mai e ceva de ajustat – gen “hai sa luam si o apa mare” – se vorbeste romana la masa. Asa si cu doamna. Nu intelegeam ce inseamna “provola”. Toate pizzele aveau mozzarella, numai una continea “provola” si se cerea incercata. Si daca nu a reusit ospatarita sa ma faca in engleza sa inteleg ca e o branza afumata (cascaval afumat), iti dai seama ca romana i-a venit ca o manusa. Nu iti mai zic ca la setea care ma sleise de puteri, sticla de 1 litru de apa minerala parea ca se micsoreaza subit. A fost, cred, cea mai buna apa minerala pe care am baut-o vreodata. La sticla de … sticla si 36 de grade afara! Oioioi!

[wpsgallery]

Despre Udine cu dragoste

Pana acum ti-am obligat sa asculti trairile un sarman turist, care a tras de o masina care nu dorea nici in ruptul capului sa mearga cu mai mult de 30 de kilometri pe ora pe povarnisurile Alpilor. Dar despre Udine, chiar nimic?

Iti fac o marturisire. Nicaieri nu m-am simtit mai bine in Italia. Centrul pavat cu piatra cubica, in care – by the way – nu se freaca masinile in stanga si in dreapta ca pe la noi, magazinele cu produse artizanale (paste, ciocolata, gelaterii, masline, sicle de ulei, care mai de care mai abtibilduite), oamenii pozitivi si orientati, culmea :P, catre activitati firesti, te fac sa te simti ca un povestitor, ca un observator. Parca totul e amplasat pentru propria ta scena de teatru.

Pe stradutele inguste ale centrului, vezi, din loc in loc, masute precum cea din fotografia coperta a articolului. Cum sa nu te asezi? Cum sa nu te bucuri de o alta pauza binemeritata?

Si s-a lasat si intunericul. Intamplarea facea ca exact in acea seara era mare meci. Udinese, mandria locala, juca impotriva portughezilor de la Braga, in play-offul Champions League. Motiv perfect ca sa scoti plasmele in afara bodegii, sa imparti cu Aperol Spritz in stanga si in dreapta, si sa oferi chipsuri din partea casei. Doamne si domni, bine imbracati, stateau pe cuburile de lemn, puse drept in mijlocul drumului. Se poate socializa undeva mai bine decat in Italia? Eu zic ca nu.

Pe timp de vara, Aperolul – o combinatie de prosecco, aperitiv de portocale, gheata si un splash generos de apa minerala – este dumnezeiesc! Potoleste setea si dezleaga limba. Atat mi-a trebuit sa intru in vorba cu niste italieni si sa le spun, la insistentele lor, ca echipa mea preferata este Dinamo, clubul de unde venise (si intre timp si plecase) Gabi Torje. Moamaaaa…! “Grande giocatore”, “Udinese za best tim in za Italy …”. Am vrut sa le spun si ca Dinamo e “za best in Europe”, dar ma cam faceam de bacanie. 😛

Si uite asa au curs cele doua reprize ale meciului, terminat 1 la 1. Aveam sa aflu, peste o saptamana, ca in retur, bravii jucatori de la Udine au luat bataie si au gatat-o cu Liga Campionilor.

Una peste alta, Udine e un oras frumos si linistit. Nu trebuie sa faci din dorinta de a-l vizita un scop in sine. Dar daca ajungi prin zona, nu-l evita! Sub nicio forma. Stradutele comerciale le vei descoperi singur. La fel si inghetata!

Pot sa pun si un selfie inainte de final? Ca sa nu ma acuzati ca nu am fost acolo! 😛

udine-20

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile