Browsing Tag

Austria

Travel tips

Postcard from Innsbruck

25/11/2020
innsbruck-zapada

Doua zile in a nins din abundenta si a batut viscolul. Norii s-au imprastiat si e soare acum in Stubai, pe ghetar. Pesemne e un ger acolo sus la 3.000 de metri de-ti ingheata si gandurile nu numai nasul. Ratracurile si-au facut datoria. Au lucrat aproape toata noaptea, si chiar si asa, cel putin in prima parte a zilei sigur nu se va putea schia. Zapada are si 3 metri in locurile unde a fost troienita si in orice moment o bucata se poate desprinde si o poate lua la vale, maturand tot, pana jos pe vale.

Poate ca n-ar fi o idee rea sa dam o fuga pana in Innsbruck, e la juma’ de ceas de mers cu masina. Si cine stie, daca situatia se imbunatateste putem face oricand cale intoarsa.

Austriecii astia parca fac orase din piese Lego. Au cate o cetate, un castel, o fortareata de acum cateva sute bune de ani, o biserica, o catedrala a carei varsta s-a pierdut prin scrierile vremurilor demult apuse, iar in jurul acestora se apuca de brodat. Aici pun primaria, colo-sa e orasul vechi. Fac o sala de concerte, toata numai din sticla, lemn si otel. Cateva centre comerciale aidoma unor galerii de arta, cu magazine de ciocolata fina elvetiana, si mici cafenele si locante in care oamenii par ca si-au lasat la usa toate grijile, temerile si graba. E un oras suficient de mare incat sa nu te plictisesti si sa treci doua zile la rand pe aceeasi strada, dar suficient de mic si intim cat sa fie facut la pas intr-o dupa-amiaza insorita de decembrie.

Cand ai suficiente piese de Lego, si mai ales variate – ca forma si textura – odata pusi pilonii principali, treci la fineturi. Arunci niste linii serpuite de tramvai prin oras. Nu multe, cat sa le numeri pe degetele de la o mana, dar sufiente cat sa mute cateva strazi mai incolo un niste perechi de pantofi pe care nu vei zari vreodata noroi si murdarie. Ca mai toti austriecii, si oamenii care traiesc in Innsbruck sunt atenti la detalii. Sunt ordonati, rigurosi, dar cu o doza considerabil mai mare de relaxare fata de vecinii lor nemti. Cand ii vad pe austrieci, parca il vad pe unchiu-miu din Sibiu, fost lector la Litere la Lucian Blaga, care isi calca zilnic camasa doar ca sa se duca sa cumpere paine de la franzelaria din coltul strazii.

Mai faci o telecabina care duce sus in munte, sau un funicular, ale carui statii terasate te lasa sa descoperi panorama orasul de la altitudini diferite. Diametral opus de versantul pe care urca funicularul este trambulina de sarituri cu schiurile, doar istoria nu a consemnat degeaba doua editii ale Jocurilor Olimpice de Iarna (1964 si 1976) care s-au tinut la Podul de pe raul Inn, traducerea mot a mot a denumirii Innsbruck.

Ultima decada a lunii noiembrie creste prin traditie forfota in oras. Casutele cu globulete, vin fiert, carnati, carne si ceapa prajita, turta dulce si alte dulciuri aromate, chiar si ciorapi tricotati in tricolorul Craciunului (rosu, alb si verde) isi fac aparitia si insufletesc mai multe locuri din oras. Anul acesta e diferit. Sigur nu mai e ca anul trecut. Parca nici nu vreau sa stiu ce s-a schimbat, ce s-a anulat, ce s-a restrictionat. E o perioada si o sa treaca si asta, ca multe altele. Eu am in suflet Innsbruck-ul meu, ordonat, curat, parfumat. Locul in care pana si o cafea la pahar de carton si un strudel luat in fuga de la pravalia din colt, au gust de sarbatoare pe o bancuta din centrul orasului.

Intre timp, pe munte lucrurile arata mai bine. Sunt semne ca maine se va putea schia. Daca nu, mai stam o tura si tot asa. Intr-un final vom reveni la normal. Life is life!

Cu drag,

Jurca

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Innsbruck, Austria. Mic ghid de vizitare + pietele de Craciun

08/12/2019
innsbruck-100

In penultima deplasare, cea din Tirol (Austria), norocul aproape proverbial pe care il aveam in materie de vreme, m-a cam parasit. Nu stiu ce am facut, pe cine am suparat, cert e ca in 5 zile am facut o singura coborare cu placa. Atat, si nimic mai mult. Dar sa o iau cu inceputul. Destinatia aleasa, Stubai – cel mai mare ghetar al Austriei, si cea mai mare regiune a sporturilor de iarna din Austria, deschisa pe tot parcursul anului. Este locul in care zapada este prezenta din luna octombrie pana vara, in iulie.

Ca sa ajungi la Ghetarul Stubai, cel mai comod este sa zbori la Munchen sau la Innsbruck, apoi sa iei masina. Zborurile spre Munchen sunt mult mai ieftine, existand curse directe operate atat de compania nationala romana, cat si de cea germana. Drumul de la Aeroportul din Munchen pana pe valea ghetarului dureaza in jurul a 2 ceasuri si jumatate, si este aproape in totalitate pe autostrazi.

Baza, stabilita in Neustift im Stubaital, un satuc cochet, construit foarte atent, ca orice satuc tirolez, in jurul unei biserici cu un turn inalt cat o zi de post. Este unul dintre cele mai bune locuri pe care le poti alege pentru a sta cand mergi sa schiezi pe Stubai Gletscher, tinand cont de faptul ca seara parca ai mai iesi si tu si la un restaurant, poate ai vrea sa te plimbi putin, etc. Din Neustift in Stubaital, daca o iei pe vale in sus, pana la capatul ei, spre Mutterbergalm (de unde urca telecabina in munte), treci prin mai multe … hai sa le spunem sate, insa catune ar fi termenul cel mai indicat. Un pumn de pensiuni/case la un loc, apoi padure, si tot asa. Deplasarea pe vale se poate face fie cu masina personala, fie cu autobuzele gratuite pentru schiori. Daca esti imbracat in echipament de schi sau snowboard, calatoresti gratuit inspre si dinspre Mutterbergalm.

In ziua in care am ajuns era un soare superb si un cer de un albastru puternic, curat, ca de iarna. Ceea ce vedeti in poza de mai jos, pe varful muntelui, nu sunt nori, ci zapada spulberata de vantul care batea cu 120-150 de kilometri pe ora. Va dati seama, totusi 3.000 de metri altitudine, nu te joci cu natura. Ghetarul inchis din aceasta pricina. Zapada sus, undeva la 2,20 metri in zonele unde era troienita. Si de aici marea distractie – o zi era vreme buna, insa batea vantul, iar administratorii ghetarului incercau sa stabilizeze zapada si sa o curete, inclusiv cu ajutorul elicopterelor, cu care provocau avalanse controlate, apoi iar ningea si viscolea. Si din nou o luau baietii de la capat, si apoi iar se inchidea totul peste o zi. Evident, ca turist, incepi sa indrugi verzi si uscate, ca doar te-ai dus acolo ca sa te dai pe partie, nu sa stai (numai) la SPA. Insa mi s-a explicat ca safety first – deviza dupa care se desfasoara toata activitatea.

innsbruck-16
innsbruck-15

Care e treaba? Pe masura ce tot inaintezi pe vale, catre statia de telecabina, drumul se tot ingusteaza. Esti ca intr-o caldare, expusa avalanselor. Acesta este motivul pentru care cei din zona, cand au infornmatii ca exista cel mai mic pericol, prefera sa inchida ghetarul pentru ca nimeni sa nu fie expus unor pericole inutile. Doar mergi acolo ca sa te simti bine si sa te intorci pe picioarele tale. De abia in penultima zi am reusit sa urcam pe ghetar, desi vremea era foarte foarte proasta. Ningea, batea vantul, si de abia daca vedeai la 30-40 de metri in fata. Am coborat de la 2900 de metri la 2500, apoi ne-am oprit la un ceai cald, in speranta ca viscolul se va potoli. Una cate una s-au inchis toate instalatiile si am fost nevoiti sa coboram. Nu va mai zic ca totul foarte organizat. Eu cu placa inchiriata de sus, de la 2.900 de metri, am lasat-o la baza, intr-un centru similar.

Asta a fost partea mai putin placuta a excursiei. Acum partea buna. Daca nu e vreme buna de mers pe partie si esti cazat intr-un super hotel de 4 stele (Stubaierhof Neustift im Stubaital) cu piscina, SPA, enspe mii de tipuri de sauna, camera de relaxare, ce faci? Refuzi toate astea sau te … sacrifici? Sincer sa va spun, fiind o persoana foarte activa, si mereu agitat sa fac ceva, cand merg in vacanta nu prea am timp de toate astea. Mi se pare ca pierd timpul, ca doar am saune, SPA-uri si piscine si la Bucuresti. Insa a fost prima data dupa mult timp cand am vazut cum este sa te relaxezi total, si sa faci efectiv … nimic. Cum zice italianul – dolce far niente. Si sa bei o tona de apa plata cu lamaie si ceaiuri, de zici ca eram la detoxifiere. Not (so) bad!

innsbruck-2
innsbruck-4

La 30-35 de minute de acest sat este Innsbruck, un oras adorabil. E mic, compact, exact cat sa il parcurgi la pas, dar suficient de mare cat sa nu te cunosti cu fiecare om care trece pe langa tine pe strada. Innsbruck-ul este situat intr-o vale, la poalele muntelui, deci sa nu fii surprins cand dupa colt, la capatul strazii, se vede in capat ditamai muntele inzapezit.

Innsbruck este al 5-lea oras ca marime din Austria, capitala landului Tirol. Are o populatie de aproximativ 132.000 de persoane. A gazduit de 2 ori Jocurile Olimpice de Iarna – 1964 si 1976. In traducere, Innsbruck inseamna Podul peste (raul) Inn.

Atractia numarul unu a orasului Innsbruck este centrul istoric, un cartier cu stradute inguste, case medievale si arcade. Lesne de inteles ca este incredibil de bine ingrijit. Aici este locul unde se organizeaza an de an unul dintre targurile de Craciun din acest oras. Un alt targ este pe strada Maria Tereza, iar un altul sus, la Hungerburg, unde se poate ajunge cu funicularul. Vin fiert, carnati, covrigi bavarezi, decoratiuni de Craciun, fel si fel de obiecte artizanale, de piele, cosmetice, etc, sunt vandute in casutele de la targ. Insa foarte multe detalii despre aceste targuri de Craciun nu o sa va dau, pentru ca fotografiile vorbesc de la sine. Pentru info suplimentare puteti intra aici (link).

innsbruck-13
innsbruck-7

innsbruck-22
innsbruck-21

Pe langa centrul istoric sunt mai multe stradute si galerii comerciale de unde poti face un shopping de calitate. Am vazut multe in magazine cateva branduri pe care eu le cumpar de obicei din online, ceea ce spune multe despre Innsbruck. Nu e orasul acela de provincie in care si eu, sincer sa fiu, ma asteptam sa ajung. Iti recomand Galeria Kaufhaus – un mall pe mai multe etaje, cu market si food court la subsol, dar si Rathaus Galerien, un pasaj cu multe cafenele si bistrouri interesante.

Daca vrei sa vezi Innsbruck-ul de la inaltime, atunci ia funicularul si du-te la Hungerburg (pret 10 euro dus-intors). E o terasa – nu de aceea in care se bea bere – situata pe un deal deasupra orasului, de unde ai o vedere de ansamblu asupra intregii asezari. Statia de funicular a fost desenata de faimoasa arhitecta Zaha Hadid. Probabil vei recunoaste formele pe care aceasta le imprima cladirilor pe care le construieste. Pana sus, cu funicularul faci cel mult 10 minute, apoi, daca traversezi Piata Hermann-Buhl poti ajunge latelecabina (link) care te urca pe Seegrube, la 1905 metri altitudine, de unde orizontul de observare se mareste considerabil.

Ce mai poti face in Innsbruck? Gradina Zoo, daca iti plac animalele. Biletele (link) de acces pornesc de la 11 euro pentru un adult, respectiv 2 euro pentru copii de 4-5 ani. Poti merge sa vezi trambulina Bergsiel, unde se tin probele de sarituri cu schiurile, sau poti vizita Swarovski Crystal Worlds (bilete), un muzeu/galerie dedicat cristalelor cu acelasi nume.

*Toate fotografiile din acest articol au fost realizate cu telefonul Samsung Galaxy S10 +.

innsbruck-34
innsbruck-33

innsbruck-35
innsbruck-32

innsbruck-10
innsbruck-9

innsbruck-14
innsbruck-12

innsbruck-5
innsbruck-6

innsbruck-37
innsbruck-36

innsbruck-8
innsbruck-11

innsbruck-18
innsbruck-17

innsbruck-20
innsbruck-19

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Ski amadé, Austria. Daca vrei value for money si o mancare fantastic de gustoasa

13/11/2019
ski-amade-cover

In fiecare an merg in Austria cel putin o data ca sa ma dau cu snowboardul. Nu pot spune ca sunt cel mai avizat critic in domeniu, pentru ca mai am cateva domenii de incercat. Insa locul in care am fost in ianuarie, anul acesta, mi-a atras atentia in mod deosebit. Cred ca este cel mai value for money domeniu schiabil pe care l-am vizitat in Austria, dar si zona cu cea mai gustoasa mancare, de departe. Ce sa fie, ce sa fie? Ski amadé, o regiune aflata la 100 de kilometri sud de Salzburg. 

Hai sa o luam cu inceputul. Schladming-Dachstein face parte alaturi de Salzburger Sportwelt, Gastein, Hochkönig si Grossarltal din Ski amadé, unul dintre cele mai mari domenii schiabile din Austria. In total sunt 760 de kilometri de partii, 270 de lifturi si aproximativ 260 de restaurante si cabane montane unde poti lua masa sau doar o gustare, ori te poti incalzi cu o cafea sau un ceai fierbinte. Iar ca sa te dai pe toti cei 760 de kilometri de partie, ai nevoie de un singur ski pass, valabil peste tot. Aviz celor care spun ca se plictisesc sa se dea zilnic pe aceleasi 10 partii. 

Imi amintesc ca am ajuns in Schladming intr-o zi senina de ianuarie, cu o zapada care iti venea aproape pana la brau. Zbor la Munchen, apoi transfer privat spre hotel. Si cum mergeam noi cu microbuzul, nu stiu daca mai aveam 20-30 de kilometri pana la destinatie, vad pe un versant o partie bine delimitata, marcata cu cerneala albastra si niste stegulete de un portocaliu neon de ti se strepezeau dintii. Ce mai, arata intr-un mare fel. Avea sa ne lumineze domn sofer – e partia privata a lui Marcel Hirscher, un baietas din echipa nationala de ski a Austriei, care a castigat si el la viata lui doar vreo 35 de etape de Cupa Mondiala. Si desi ma dau destul de bine cu placa (mi-au murit laudatorii), recunosc ca partia respectiva era inclinata aproape ca un perete, iti trebuia ceva fler ca sa o cobori in viteza maxima. De aia nu suntem toti campioni mondiali.

harta-ski-amade

Insa in Ski amadé gasesti absolut toate tipurile de partii. Cu adevarat e un domeniu complet. Unii prefera partiile negre, abrupte si foarte accidentate. Eu, spre exemplu, prefer partiile rosii, foarte late, pe care poti prinde viteza mare. Sunt si partii pentru incepatori, important fiind sa iti stii nivelul si sa o iei gradat, mai ales daca esti la inceput. Nu are sens sa te aventurezi pe unde nu iti este locul si sa iti mai rupi, stiu eu, vreo mana sau vreun picior, si sa iti strici toata vacanta.

Daca esti incepator, in Ski amadé exista pachetul Learn 2 Ski in 3 Days (link). Cu alte cuvinte, instructorii garanteaza ca in 3 zile te invata sa schiezi, iar daca metoda nu functioneaza, primesti garantat banii inapoi pentru cursurile de schi, skipass si pentru inchirierea schiurilor. Pachetul este conceput pentru incepători cu varsta peste 18 ani.

ski-amade-1
ski-amade-2

Insa pentru mine, atractia numarul unu in Ski amadé sunt tururile culinare. Cu alte cuvinte schiezi sau te dai cu snowboardul, iar din cand in cand te opresti la cate o cabana pentru o gustare. Sunt cuprinse in acest program 26 de Ski & Wine Enjoyment Huts, iar mancarea, fratilor, ca in landul Styria, nu e nicaieri in Austria. Intr-o dimineata, spre exemplu, am fost primii la gondola, am urcat in varf de munte, ne-am dat de 2-3 ori, apoi, pe la 9 dimineata, ne-am oprit sa luam micul dejun intr-o cabana moderna numai din lemn, cu semineu, sezlonguri de unde vedeai toata valea si pereti mari de sticla. Practic esti ca acasa, la tine in bucatarie. Iti poti alege ce vrei, de la oua de toate felurile, gemuri si dulceturi locale, branzeturi, mezeluri, ceai, cafea, miere, cate si mai cate. Absolut senzationala atmosfera. Nici nu are rost sa compar cu conditiile de la noi, pentru ca ma ia plansul. Ca sa iti dai seama ca locatia pe care ai ales-o ca sa iei masa in ea face parte din cele 26 de restaurante/cabane acreditate in program, trebuie sa fii atent la intrare daca au sau nu certificatul de acreditare afisat. Insa si daca locatia nu face parte din acest program, mancarea tot este divina. Supa clara de pui cu noodles, sau supa de usturoi, tafelspitz (vita fiarta, cu cartofi, sos de arpagic si spanac cu smantana dulce), Wiener Schnitzel, ciolan de porc, Käsespätzle, Germknodel (galuste de aluat, umplute cu gem de prune, servite cu unt topit si un amestec de seminte de mac si zahar pudra) si extraterestul Kaiserschmarrn. Daca nu stii ce e, google it pentru ca pierzi ce e mai important in viata. 

Ski Pass-urile se pot cumpara inclusiv online (link), sau de pe smartphone, fara a fi nevoit sa mai stai la coada. Un ski pass pentru un adult, valabil 6 zile, costa intre 256 si 275,5 euro, in functie de perioada aleasa (link). Mai multe detalii pe pagina Ski amadé (link).

ski-amade-35

Daca esti profesor in ale schiatului, poti merge intr-unul dintre cele 10 parcuri amenajate special pentru cei care au sarituri de incercat, tibii de zgariat si funduri de dat de pamant. Chiar sunt funny, mai ales daca esti amator de sporturi extreme. Nivelul fiecarui parc, il vezi si il estimezi la fata locului. Si inca o chestie faina, care anul trecut nu era, dar vad ca apare din acest sezon, in aplicatia mobila Ski amadé Guide (link) exista optiunea Friend-Tracker. Si tu si prietenii va instalati aplicatia, si puteti vedea in timp real unde este fiecare, pe partie. Mi se pare super smart, mai ales ca sunt momente in care te pierzi de grup si incepi sa dai detalii la telefon de genul – sunt aici langa o cabana de lemn, e un telescaun langa si un brad mare. Bine mah, de zici ca nu ori fi 10 de locuri asemanatoare descrierii tale in vecinatate. Mai punem si vreo 400 de puncte de acces Free WiFi in toata zona (poti fi peste tot online), instalatii supermoderne de transport pe cablu si ti-am cam facut chef de schi, recunoaste! Ah, si sa nu uit, Hohenhaus Tenne – unul dintre cele mai mari apres ski baruri din Austria, construit pe nu stiu cate etaje. Dumnezeu le stie, ca era o atmosfera acolo, de zici ca erai pe stadion. Nu as mai fi plecat de acolo.

Si daca tot ajungeti in Schladming, e si pacat sa nu urcati intr-o zi pe ghetar, cu telecabina, la aproape 3000 de metri altitudine. Am scris un articol (link aici) despre acest loc care iti taie rasuflarea. Iar pasarela suspendata peste rapa, te face sa te simti ca o pisica urcata in varful Turnului Eiffel.

ski-amade-4
ski-amade-5

ski-amade-6
ski-amade-7

ski-amade-8
ski-amade-9

ski-amade-38

ski-amade-12
ski-amade-11

ski-amade-10
ski-amade-13

ski-amade-14
ski-amade-15

ski-amade-16

ski-amade-18
ski-amade-20

ski-amade-19
ski-amade-17

ski-amade-21
ski-amade-24

ski-amade-23
ski-amade-22

ski-amade-25
ski-amade-34

ski-amade-36

ski-amade-33
ski-amade-32

ski-amade-31
ski-amade-30

ski-amade-29
ski-amade-28

ski-amade-27
ski-amade-26

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Austria, schi pe ghetarul Dachstein. Viata la aproape 3000 de metri

30/01/2019
ghetar-dachstein

E o dimineata rece de ianuarie. Suntem in Schladming, landul Stiria (Steiermark in germana) – al doilea ca marime din Austria. Totul este cufundat in ceata. Vreme d-aia de iarna de nu iti vine nici sa tragi draperiile de la fereastra. Ieri a fost soare si frumos, azi e innorat si de abia daca zaresti dealul de peste vale. Destinatia zilei – sus pe ghetar.

Sa o luam inginereste. Schladming este un fost orasel minier, actualmente destinatia principala din zona de schi Schladming-Dachstein, care, la randul ei, face parte din Ski Amade – cel mai mare domeniu schiabil al Austriei. Doar vreo 760 de kilometri de partie, cu vreo 270 de instalatii de transport pe cablu. Asa, de primavara, cat sa nu zici ca nu ai pe unde sa te dai. La Schladming s-au tinut de 2 ori campionatele mondiale de schi, in 1982 si in 2013, deci nu e o zona oarecare. Si apropo, ca informatie de culoare, cum veneam noi cu shuttle-ul de la Munchen catre Schladming, la cativa kilometri de destinatia finala, ne zice soferul – vedeti voi traseul acela cu jaloane portocalii si trase albastre? Este partia privata a lui Marcel Hirscher, un baietas din echipa de schi alpin a Austriei. Cine urmareste competitii de acest gen, stie despre ce vorbesc. E ca si cum te plimbi prin Rosario, Argentina, si iti spune cineva, vezi ca pe aici dadea Messi cu mingea in geamurile vecinilor.

Despre partiile din Schladming-Dachstein o sa va povestesc altadata. Astazi vreau sa va spun cateva lucruri despre un loc care pur si simplu iti taie rasuflarea – Ghetarul Dachstein. De fapt sa va arat, pentru ca pozele sunt elocvente.

Ca sa ajungi sus pe ghetar trebuie sa o iei frumos cu masina personala sau cu shuttle bus-ul care te duce pana la gondola. Pleci din vale, iar la fiecare 2-3 curbe stratul de zapada mai creste cu cativa centimetri. Jos, zapada este pana la genunchi. La statia de telecabina, sunt portiuni unde bate spre doi metri. E o iarna cum de multa vreme nu au mai vazut cei din Alpi. Insa partea cea mai faina e ca la un moment dat iesi din nori, iar in fata ti se deschide o priveliste parca salvata de pe wallpaper-urile calculatoarelor. Mai multe varfuri stancoase, invelite de zapada la baza, pe un bleu superb de iarna.

Accesul cu masina personala pe drumul alpin care duce catre gondola se plateste. Mai multe informatii legate de taxele de acces si urcare cu gondola gasesti aici (link).

Gondola panoramica te duce in mai putin de 10 minute taman la 2.700 de metri altitudine. Varful ghetarului este la 3.000 de metri. De sus, se zice ca in zilele senine se vad pana si varfurile muntoase din Slovenia si Cehia. Munte dupa munte, numai sa stii ce vezi.

Principala atractie este podul suspendat, cel mai inalt de acest gen din Austria, sub care se casca o prapastie de aproape 400 de metri. Un pod care scartaie putin sub greutatea turistilor, dar care, culmea, nu mi s-a parut deloc infricosator, desi eu nu stau deloc bine la capitolul lumea vazuta de la inaltime.

Apoi este Sky Walk, o platforma de unde se vede toata valea si muntii din departare, Palatul de Gheata – o retea de galerii sapate in ghetar, decorate tematic (obiective si simboluri sculptate in gheata din Spania, Franta, Germania, Olanda, etc) si un restaurant unde te poti delecta cu o portie de carnati, un strudel si poti bea o bere rece.

Schiatul pe ghetar, datul cu placa in cazul meu, nu e chiar cea mai tare experienta cu putinta. Si asta pentru ca partiile sunt scurte, iar instalatiile de transport (ski lifturi) pe cablu le poti numara pe degetele de la o mana. Dar privelistea pe care o ai de sus, cu valea acoperita de ceeata si cerul de un albastru incredibil fac toti banii. Imi spuneau gazdele noastre ca sus pe ghetar, la Dachstein, si vara este zapada. Va dati seama cum arata un varf inzapezit, iar ceva mai jos, pajisti inverzite cu flori. Si tu cu ochelari de soare pe ochi, sorbind cu pofta dintr-o bere rece? Vissss. Va las cu pozele si fug sa mai scriu un articol. Apropo, S-urile acelea in zapada, din fotografia din headerul articolului cica sunt facute de baietii cu ratracuri, pentru a semnaliza o zona in care nu e bine sa te aventurezi cu placa sau cu schiurile, din diverse motive – crevase, zona cu pericol de avalansa, etc. Enjoy!

ghetar-dachstein-1
ghetar-dachstein-14

ghetar-dachstein-7
ghetar-dachstein-6

ghetar-dachstein-16
ghetar-dachstein-13

ghetar-dachstein-11
ghetar-dachstein-15

ghetar-dachstein-9
ghetar-dachstein-8

ghetar-dachstein-10
ghetar-dachstein-4

ghetar-dachstein-17
ghetar-dachstein-2

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Ischgl, un mic Monte Carlo al schiorilor in Austria, de unde poti cobori si in Elvetia

17/01/2019
ischgl-1

Daca ar trebui replicat orasul Monte Carlo undeva la munte, atunci ar trebui sa arate cam ca si statiunea Ischgl. Si spun asta pentru ca micuta statiune de pe Valea Paznaun, aflata la 105 kilometri de Innsbruck, emana eleganta, bun gust si este magnet pentru oamenii cu dare de mana din toata Europa. In plus, Ischgl seamana mult cu Monte Carlo si la felul in care este construit. Nu vezi o constructie aruncata la intamplare, totul pare ridicat in trepte, cu tuneluri de acces de la un nivel la altul. Unde mai pui ca satul este foarte compact. Nu cred ca sunt mai mult de 800-1000 de metri liniari, zona in care se concentreaza mai toate hotelurile, magazinele si restaurantele.

Radeam si glumeam intr-o seara cu receptionerul si proprietarul hotelului unde am stat in primele 2 seri. L-am intrebat, cum as putea sa construiesc ceva in Ischgl. Iar raspunsul a fost simplu. Sansele sunt aproape zero. Ar trebui sa te casatoresti cu o localnica, poate, iar ea sa aiba terenul. Si nici atunci nu e deloc simplu. Si mai gandeste-te ca la cei 1000 si un pic de locuitori ai Ischgl-ului, e greu sa iti gasesti si nevasta aici.

Ischgl are o poveste parca desprinsa din manualele motivationale. Acum cateva zeci de ani, era unul dintre cele mai sarace sate austriece. Si ce si-au zis oamenii? Sa ne apucam de treaba. Facem instalatii de transport pe cablu, iar toti banii pe care ii obtinem ii reinvestim. Din profitul de pe doua locuri de cazare, au mai facut alte doua locuri, apoi 4, si tot asa, pana la ceea ce este Ischgl astazi. Una dintre cele mai bune statiuni de schi din Austria.

ischgl-31

ischgl-2
ischgl-3

De jos, din Ischgl, ca sa ajungi pe munte, ai 3 optiuni: Silvrettabahn, Fimbabahn si Pardatschgratbahn. Toate sunt telecabine noi, moderne, care te duc pe munte, in diverse puncte. Unele dintre ele, nu stiu daca nu chiar toate (nu am fost foarte atent la acest aspect), au scaune incalzite. Odata ajuns la statiile intremediare – Idalp Panorama si Pardorama – daca este senin, ai o priveliste de zile mari. Si nu departe este Elvetia. Daca mai iei o singura instalatie de transport pe cablu – Flimjochbahn – in varf este granita intre Austria si Elvetia. Daca te dai in stanga sau in dreapta, ramai in Austria, daca o iei inainte esti in Elvetia. Si poti ajunge in Samnaun. Apropo de coborarea in Elvetia, muntii sunt aceiasi, insa instalatiile de transport pe cablu sunt mult mai moderne in Austria, cel putin in aceasta zona. Se vede ca ai intrat in alta tara dupa telescaun si dupa preturile la mancare si bautura.

ischgl-5
ischgl-4

Dar sa revenim in Austria. Tehnic vorbind, domeniul schiabil Ischgl are 45 de lifturi si 240 de kilometri de partie, iar zapada este garantata de la finalul lui noiembrie pana la inceputul lunii mai. Uite, eu am fost la final de noiembrie si in primele zile de decembrie la Ischgl. Zapada avea doar 18 centimetri la statia meteo. Spre exemplu, versantii expusi la soare erau negri. Insa baietii pun tunurile de zapada la treaba. In toata zona Ischgl- Samnaun cica ar fi vreo 1.100 de instalatii de producere a zapezii. Drept dovada, atunci se putea schia pe 72 de kilometri de partie, pana jos in statiune, desi acolo erau 5-6 grade. Sunt partii bune, de toate nivelurile si ai, ca in multe locuri din Alpi, zeci de optiuni. Urci cu o cabina, apoi te duci la alta si tot asa. Poti sa cobori tot pe alte partii. La Idalp este si statie de elicoptere, de pe heliportul de acolo decoland aparate de zbor pentru orice urgenta de pe vale.

Pagina oficiala a statiunii Ischgl este Ischgl.com. Camere live din Ischgl gasesti aici (link). Preturile la ski pass le gasesti aici (link).

Dupa o zi buna de schi, dupa-amiaza se petrece la un apres ski bar. Ischgl este recunoscut pentru viata de noapte foarte activa. Va dau cuvantul de onoare ca nu am vazut atatea apres ski baruri in viata mea. Unul langa altul, mai ceva ca buticurile din colt de strada de la noi, imediat dupa revolutie. Urmeaza masa de seara, si ai de unde alege restaurante bune, apoi distractia la club sau tot intr-un apres ski bar. Apropo, pentru clubberii inraiti, in Ischgl exista Club Pasha, da, da, cel din Ibiza. Restaurante bune, testate de subsemnatul, sunt Kitzloch Ischgl – un loc care reproduce un grajd vechi austriac, dar foarte bine pus la punct si cu niste fripturi geniale – si Loba, tot in genul traditional austriac, ca doar nu m-am dus acolo sa mananc la restaurante internationale.

Am fost cazat 2 nopti la Wolf’s Aparts + More, un aparthotel intim, nou nout, cu camere mari si mic dejun generos. Este o optiune buna pentru cei care isi doresc un loc mai accesibil din punct de vedere financiar. Apoi am stat 3 nopti la Trofana Royal, hotel de 5 stele, in cealalta parte a statiunii. Insa intre cele doua hoteluri faceai cel mult 15 minute pe jos. Preturile trebuie sa le verificati singuri, pentru ca difera de la o perioada la alta.

In concluzie, Ischgl este superb, dar este un loc scump. Si nu ma refer aici in special la mancare si la bautura, care sunt in general la acelasi pret ca in alte statiuni. Hai, poate cu 20-30% mai scumpe. Problema este cazarea, care in sezon porneste de la cel putin 250 de euro pe noapte, la o pensiune. Si nici macar nu gasesti in Ischgl, ci in alte statiuni de pe vale – Galtur, Kappl, etc. Dar exista ski bus care te poate aduce in Ischgl.

Si ca sa va dati seama de greutatea statiunii, in fiecare an, la inceput si la final de sezon, pe munte, are loc un cate un concert in Ischgl – Top of the Mountain. Anul acesta, spre exemplu, sezonul a fost deschis de Jason Derulo si se va inchide cu Lenny Kravitz. De-a lungul timpului, in Ischgl au cantat – The Corrs, Thirty Seconds to Mars, Bob Dylan, Tina Turner, Elton John, Mariah Carey, Rod Stewart, Jon Bon Jovi, Sugababes, Beyoncé, Melanie C, Rihanna, Enrique Iglesias, Pink, Anastacia, Leona Lewis, Kylie Minogue, Katy Perry sau Alicia Keys. Si lista nu e completa.

*Toate fotografiile din acest articol au fost facute cu telefonul Samsung S9+. 

ischgl-6
ischgl-7

ischgl-9
ischgl-8

ischgl-10
ischgl-12

ischgl-11
ischgl-13

ischgl-15
ischgl-14

ischgl-17
ischgl-19

ischgl-21
ischgl-20

ischgl-24
ischgl-23

ischgl-25
ischgl-30

ischgl-29
ischgl-28

ischgl-27
ischgl-26

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

48 de ore in Viena. Cafenele, multe cafenele, si piete de Craciun

04/12/2018

In week-end am fost la Viena. Doua zile, de sambata dimineata pana duminica seara. De ce? Ca sa ne plimbam prin cafenele. Nici nu stiu cum s-o spun mai bine, ca sa nu sune a aroganta. De la ce a pornit totul. Acum cateva saptamani primesc o invitatie din partea Austrian Airlines. Nu vrei sa veniti, tu si doamna ta, la Viena, ca sa cunoasteti mai bine cultura cafelei in orasul nostru? Daca e musai, cu placere, stii cum e vorba aia. Rau nu are cum sa ne faca, si, in plus, prindem al doilea an la rand si Targurile de Craciun. Ce poate fi mai frumos?

Probabil nu stiati, am aflat si eu cu ocazia acestei vizite – Viennese Coffee House Culture este inclusa din octombrie 2011 in Patrimoniul Cultural Intangibil, parte a patrimoniului UNESCO. Mici sau mari, moderne sau traditionale, cu o istorie indelugata sau cu doar cateva luni vechime, cafenelele din Viena sunt pentru unii o filozofie de viata. Trebuie doar sa le treci pragul, sa te relaxezi si sa te bucuri de una dintre cele mai consumate bauturi din lume, in felurite retete, gramaje si arome.

cafea-2
cafea-1

Drumul spre Viena dureaza o ora si un pic. Transferul de la aeroport la hotel inca o jumatate de ceas, iar intregul grup este gata de plimbare. Prima oprire, cafenelele din incinta Museumsquartier. Ansamblul acesta, Museumsquartier, este una dintre preferintele mele in materie de Viena. Mai multe muzee de arta si cultura contemporana, o curte interioara care vara se transforma in loc de relaxare pentru vienezi si turisti, dar si 3-4 cafenele din care parca nu te-ai mai dai dus. Va recomand Corbaci, un restaurant cafenea linistit, genul acela de loc in care iesi intr-o zi ploioasa de toamna, cu o arhitectura deosebita, dar si cu un gulas si un schnitzel vienez pe cinste. Asta e pentru cei care iubesc arhitectura moderna si aerul acesta putin hipsteresc.

cafea-3
cafea-4

cafea-6
cafea-5

Sa trecem si la o cafenea clasica. Poate cel mai cunoscut local din Viena este Cafe Central. Un loc, in care daca peretii ar putea sa vorbeasca, probabil ca te-ai cutremura ce ai auzi. Deschisa in 1876, cu unele intreruperi, cafeneaua/restaurant i-a avut drept clienti, printre altii, pe Trotsky, Stalin, Hitler, Tito sau Freud. Chiar citeam pe Wikipedia ca cei 5 ar fi fost si patroni ai localului. Carul cu Bere sau Casa Capsa din Bucuresti ar putea fi un corespondent pentru Cafe Central din Viena. Peretii sunt decorati cu picturi care ii infatiseaza, printre altii, pe Imparateasa Elisabeta si Franz Joseph I al Austriei. La Cafe Central nu se iau rezervari, motiv pentru care coada se intinde pe cativa metri buni in afara localului. Dupa o supa vieneza cu cartofi si un tafelspitz (carne de vita fiarta, cu legume, mere si hrean), incercati una dintre cafelele care au dat renume locului. Si daca totusi mai puteti, desi eu cred ca nu, impartiti cu cei de la masa si un kaiserschmarrn – un fel de omleta/clatita, cu zahar pudra deasupra si gem de merisoare sau de prune. Bomba calorica, dar ne iarta Dumnezeu.

cafea-7
cafea-8

cafea-9
cafea-12

Viena este superba in aceasta perioada. S-au deschis deja mai toate pietele de Craciun, orasul este impodobit de sarbatoare, si, cel mai important, nu este inca aglomerat. Te poti plimba in voie, poti degusta un pahar de vin fiert, dar si un kurtos de la standurile de unde parca iese o mana invizibila care te trage incolo, spre mirosul caruia nu ai cum sa ii rezisti. In Viena se organizeaza mai multe piete de Craciun. Cea mai vestita, aceea care apare in mai toate pozele, este la Primarie (Rathausplatz). O alta piata se desfasoara exact ca un brau in jurul catedralei Sf. Stefan din centrul Vienei. Este apoi piata de la Prater, care este deschisa pana dupa Anul Nou. Insa cea mai frumoasa ramane piata organizata in curtea Palatului Schonbrunn. Mai multe poze si informatii despre toate aceste piete gasiti in articolul dedicat acestui subiect, pe care l-am scris anul trecut (link).

cafea-10
cafea-11

Dar sa revenim la cafeaua noastra cea de toate zilele. Ma bucur ca am reusit in sfarsit sa vad cum se prajeste cafeaua. Cafeaua de calitate, cafea Arabica, care provine din Kenya, Columbia si cele mai bune plantatii din lume, nu ceea ce gasim noi cateodata in comert. Este cafeaua pe care o folosesc, de regula, micile cafenele, specializate in bauturi de calitate. Acea cafea care se prajeste in cantitati mici, tocmai pentru a-si pastra toate aromele si mirosul deosebit. Gazda ne-a fost un austriac care a deschis o cafenea artizanala intr-unul dintre districtele Vienei, si care tocmai se intorsese dintr-o vacanta de cateva saptamani in Australia, un alt colt al lumii unde cafeaua este o adevarata religie. Am invatat despre cafea, dupa care, lucrul cel mai greu, am prajit cafea. Sa stiti ca prajitul cafelei nu este atat de simplu. Cateva grade in plus, cateva grade in minus, prea mult timp in cuptor sau prea putin, si rezultatul este altul.

Am zburat la Viena cu Austrian Airlines. Drumul dureaza aproximativ 1h si 15 minute. Am fost cazati la 25Hours Hotel Vienna at Museums Quartier, de unde poti explora la pas toata zona centrala a Vienei.

Pentru mine cred ca a fost a 12-a vizita in Viena, dar m-as intoarce maine. Cred ca este unul dintre orasele europene unde as putea sa traiesc, si asta in conditiile in care cu bune si cu rele, sunt tare atasat de Bucuresti. E fain la Viena ca mereu poti descoperi locuri noi, colturi noi, iar in zona aceasta de cafenele, restaurante, baruri, orasul se dezvolta intruna. Acum, ca am avut ca tema cafeaua, mi-am dat seama cate cafenele sunt la tot pasul.

cafea-13

Iar daca va place cafeaua buna, aflati ca in perioada 5-11 decembrie 2018, Austrian Airlines deschide Café Viena la Beans & Dots Bucuresti, pe strada Ion Brezoianu 27 (la Palatul Universul). Un barista austriac va face cele mai bune specialitati de cafea vieneza, acompaniate de produse de patiserie vieneza, iar vizitatorii pot participa la workshop-uri sustinute de acesta, invatand cum sa prepare cocktailuri cu cafea. Mai multe detalii despre eveniment gasiti aici (link) si … ne vedem acolo.

cafea-15
cafea-14

cafea-18

cafea-16
cafea-19

cafea-17

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Viena vazuta de sus, din turnul Catedralei Stephansdom

19/12/2017
stephansdom-viena-5

Nimic nu e gratuit pe lumea asta, desi uneori asa pare sau asa ne place sa credem. Chiar daca nu trebuie sa dai bani pentru un anumit lucru, cu siguranta ca trebuie sa depui un minim efort pentru a-l avea.

Stephansdom – Catedrala Sf. Stefan din centrul Vienei – are doua turnuri. Ca sa vezi, cel de nord si cel de sud. Cel de nord este mai mic si se poate urca in el cu liftul. In schimb, cel sudic este mai inalt, practic este cel care domina skyline-ul Vienei, si ca sa ajungi in varf ai de urcat nu mai putin de 343 de trepte, bineinteles dupa ce platesti cei 4,50 euro taxa de acces.

Imi place sa spun ca platesti de doua ori ca sa vezi Viena de sus. Cei cativa euro de la intrare nu sunt mare lucru comparativ cu efortul pe care il depui pentru a ajunge in varf. Imagineaza-ti ca urci pe o scara in spirala, care nu are mai mult de 70-80 de centimetri latime. Practic nu ai niciun moment de respiro pana ajungi aproape in varf. E tot o spirala, nu ai unde sa te odihnesti. Cu exceptia momentelor in care te intalnesti cu un alt turist care coboara si trebuie sa va faceti loc unul altuia. Recomandare – nu incercati sa ajungeti sus daca nu aveti o conditie fizica buna si mai ales daca stiti ca aveti o problema cu locurile inchise. Claustrofobie ii spune pe la mine prin cartier.

Turnul a servit drept punct de observatie in timpul Asediului Vienei si al Bataliei pentru Viena, si avea chiar un apartament pentru cel care era de serviciu in turn. Daca acesta vedea foc in oras, tragea de indata clopotele.

In varf este o camera de dimensiunea unui living generos. Poti vedea Viena in toate cele 4 directii. Cu siguranta vei observa Palatul Hofburg, Rathaus, Stephansplatz, dar si incredibilele detalii de pe acoperisul catedralei (vezi poza aceea de mai jos cu acei solzi albi, verzi, gri, negri, etc). Exista si un mic magazin de suveniruri. Singurul meu of este acela ca cel putin iarna – nu stiu daca si in timpul sezonului cald – geamurile turnului sunt inchise din cauza curentului si a temperaturilor scazute, asa ca trebuie sa gasesti unghiul optim pentru a fotografia, fara sa se vada reflectiile geamului in poze.

stephansdom-viena-15
stephansdom-viena-14

stephansdom-viena-3

stephansdom-viena-2
stephansdom-viena-1

stephansdom-viena-6

stephansdom-viena-4
stephansdom-viena-8

stephansdom-viena-9

stephansdom-viena-10
stephansdom-viena-11

stephansdom-viena-12

stephansdom-viena-14
stephansdom-viena-13

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

Pietele de Craciun din Viena – Primarie, Stephansplatz, Prater, Schönbrunn

17/12/2017
mihai-jurca-schonbrunn

Am cazut prada santajului emotional la care am fost supus in mod repetat de doamna mea in ultimele luni si am dus-o la Viena ca sa vada pietele de Craciun. La noi in casa se pronunta pentru prima data cuvantul Craciun pe la finalul lunii august. Apoi, pe masura ce se raceste afara, acesta apare mai des decat reclamele TV la companiile de telefonie mobila. Imagineaza-ti ca am plecat si eu ca tot omul in Bahamas, la inceput de decembrie, iar cand m-am intors bradul era deja facut.

Revenind la pietele de Craciun, trebuie precizat din capul locului ca sunt o sumedenie in Viena. Unele mai mari, altele mai mici. Unele mai aglomerate, altele in care mai poti respira cat de cat, pentru ca e o revarsare de turisti in aceasta perioada. Mai ales turisti slavi, doar Cehia, Slovacia, Croatia si Slovenia sunt la o aruncatura de bat de Austria.

Din ce am remarcat, si sper sa nu gresesc, in momentul in care se deschide o piata de Craciun in Viena, organizatorii gandesc in felul urmator. Avem 50 de standuri, cum le impartim? Pai in 2 se vand carnati si fripturi, in alte doua vin fiert, cafea, ceaiuri si alte lichide asociate cu buna dispozitie, iar restul de 46 le rezervam celor care vand globulete, turta dulce, decoratiuni de Craciun, caciuli, esarfe, jucarii de lemn, migdale cu glazura de zahar si scortisoara, s.a.m.d. Democratic, nu? Din aceasta cauza vei vedea un puhoi de oameni la standurile cu papica si bauturica, iar in fata celorlalte standuri turisti care se plimba cu carnatii si canile de vin in mana, sau admira marfa expusa. M-a surprins faptul ca desi e forfota mare la macare, nu stai mai mult de 4-5 minute la coada. Iar vinul fiert, spre exemplu, se vinde frumos la cana, nu la pahar de plastic. Comanzi frumos o cana cu vin, lasi 3 euro garantie, iar cand te intorci cu cana (goala) iti iei banutii inapoi.

In cele ce urmeaza o sa va povestesc despre atmosfera din cele mai mari 4 piete de Craciun din Viena. Cea din centru – de la Catedrala Sf. Stefan – cea din fata Primariei, cea din parcul de distractii Prater si piata organizata la Palatul Schönbrunn.

covrigi
portocale

 

Piata de Craciun din Stephansplatz

Glumind cu Cristina mea, am numit-o piata showroom. De ce? Pentru ca este foarte linistita, mergi la ea ca la muzeu. Sunt cateva zeci de casute elegante, dispuse ca un brau in jurul catedralei. In afara de aceste casute nu am observat alte decoratiuni sau ceva care sa strice simetria.

Daca aveti rezistenta, puteti urca cele 343 de trepte ale turnului sudic al catedralei, de unde poti avea o priveliste superba a Vienei si, implicit, a pietei de Craciun. Urcarea este nerecomandata celor care sufera de claustrofobie.

stephansplatz-1

stephansplatz-3
stephansplatz-2

 

Piata de Craciun de la Primarie, Rathausplatz

Este cea mai mare si si mai cunoscuta dintre toate pietele de Craciun din Viena. Dar si cea mai aglomerata. Iar noaptea este foarte fain luminata. Superba cladire a primariei face toti banii, mai ales la ceas de seara.

In aceasta piata (vezi unde este localizata) exista si un patinoar in aer liber, construit ca un labirint. Daca nu ai patinele la tine, poti inchiria, iar copiii beneficiaza de reducere. Mai multe detalii gasesti aici.

rathausplatz-1
rathausplatz-2

rathausplatz-3
rathausplatz-4

 

Piata de Craciun de la Prater

In aceasta piata am ajuns in jurul pranzului si nu era foarte multa activitate. Totusi, aici am vazut cele mai colorate si dragute casute din toate targurile vizitate. Piata de la Prater este deschisa pana pe 6 ianuarie, spre deosebire de alte piete care isi inchid portile in preajma Craciunului.

prater-1
prater-2

prater-3

 

Piata de Craciun de la Palatul Schönbrunn

Pentru mine este piata numarul 1 din Viena, si nu neaparat pentru felul in care arata. M-a atras datorita suprafetei mari pe care este dispusa. Gandeste-te ca palatul are o curte cu o suprafata generoasa, care oricum nu este folosita in totalitate. Si pozele in aceasta piata ies foarte bine, gratie fundalului oferit de palat si de bradul instalat acolo.

schonbrunn-4

schonbrunn-2
schonbrunn-3

schonbrunn-1

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips

City-break in Salzburg. Unde mergi, ce vizitezi si cateva ponturi

17/06/2017
mihai-jurca-salzburg

Salz + Burg, adica sare + castel (fortareata). Minele de sare din apropiere de Salzburg sunt cele care au dat numele, dar au adus si bunastarea acestui superb oras situat pe raul Salzach. Rau care la randul sau isi trage numele de la cuvantul salz, care in germana inseamna sare, si care era principala cale de transport a acestei resurse, pana cand s-a construit calea ferata paralela cu raul.

Continue Reading

banner-full
banner-mobile
banner-mobile