Browsing Tag

bere

Good life Uncategorized

Doua berarii de renume mondial la care e musai sa-ti bei berea la Roma

05/01/2015
berarie-roma
[image name=line]

Pentru ca e inceput de an si sunt sigur ca nu ai chef sa citesti ditamai polologhia despre mai stiu eu ce loc in care o sa ajungi de abia la vara, cel mai devreme, iti propun sa ramanem in atmosfera sarbatorilor si sa mai bem o bere. Sau doua. De fapt 3. Pentru ca e greu sa te decizi la una singura.

In cartierul Trastevere din Roma este o berarie de renume mondial – Ma Che Siete Venuti a Fà. Un local care apare in toate “tratatele” de specialitate, destinate turistului aflat in capitala Italiei. Localul este destul de mic, de inghesuit, asemanator pub-urilor britanice. Insa e locul care atrage bautorii de Craft Beer (bere artizanala). Nu “pisoarca” la 0,5, cum gasim multe exemple si la noi.

Majoritatea berilor la draft sunt produse in Italia, de mici intreprinzatori locali. Stand de vorba cu tipul de la bar, imi spunea ca e un paradox in Italia. Exista doua zone importante de desfacere/productie – Roma si Milano. La Roma si in jurul ei sunt multe fabricute, dar putine baruri specializate, in timp ce in nord, la Milano, sunt multe baruri de beri speciale, dar putini producatori. In orice caz, desi pare greu de crezut, Italia este tara care vine cel mai puternic din spate la capitolul bere artizanala, completand oferta britanica si belgiana.

berarie-roma-1

berarie-roma-2

berarie-roma-3

berarie-roma-4

berarie-roma-5

berarie-roma-6

Dupa prima bere o sa ti se faca foame. Iesi frumos afara, faci dreapta, mergi 20-30 de metri, si vei da peste o pizzerie care vine pizza la tava. Geniala. Iti poti lua cateva felii si sa le mananci in bar. Nu se supara nimeni pe tine.

berarie-roma-7

Acest Ma Che Siete Venuti a Fà este pe Via Benedetta 25. Peste drum, la numarul 25, este o alta berarie, cu un design futurist – Bir & Fud, care cred ca apartine de acelasi patron. Mi-am dat seama chiar acum, cand scriam articolul, pentru ca este un cross-promotion intre site-urile celor doua localuri.

Acesta e un local pentru cei care vor sa bea bere intr-o “racheta cosmica”. Daca te apuci sa numeri drafturile de bere care se intind de-a lungul barului, te prinde luni dimineata.

In ambele baruri platesti cam 5-6 euro pentru o bere, ceea ce nu e deloc mult, daca stai sa te gandesti ca la aceeasi bani, in centrul Romei, bei o bere banala.

berarie-roma-9

berarie-roma-8

Si cum sederea la berarie s-a terminat, la iesire am dat peste dansul. Facea yoga. Inainte statuse nemiscat, in lotus, in varful lazilor rosii. Era putin afumat. Si nu numai de bere. 😛

berarie-roma-10

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Spania. 100 Montaditos, lant de restaurante cu bere si sandwichuri de la 1 euro

14/10/2014
100-montaditos
[image name=line]

Oameni buni, trebuie sa marturisesc din start ca sunt al naibii de pofticios. Nu de alta, dar trebuie sa intelegeti ce a fost in sufletul meu la prima intalnire cu lantul de localuri 100 Montaditos, de care o sa va povestesc astazi.

Numele – 100 Montaditos. Montadito inseamna in spaniola sandwich mic. Un fel de tapas, dar facut intr-o chifla mica.

100-montaditos-4

Eram in Valencia. Dupa o tura prelungita prin centrul istoric al orasului, ajungem in Plaza de la Reina. Cred ca era un 5, 5 si jumatate, iar afara vreo 34-35 de grade. Mergeai, transpirai, oboseai. Intrai intr-un local, beai o bere rece mica (o caña – un pahar de vreo 250 de militri cred) si reluai ritualul. Nu stiu, parca ne dadea cineva bani sa sa ne chinuim in halul asta.

Plaza de la Reina este piata tipic spaniola. Un monument in centru, cladiri vechi, dar bine intretinute – de jur imprejur, o biserica si mici localuri, unul langa altul.

100-montaditos-1

Din multitudinea de bodegi, aceasta 100 Montaditos iesea in evidenta prin … galagie. Se impunea sa vedem si noi ce e acolo si de ce este atat de plin, ca sa nu murim prosti. Si am intrat. Foarte multi tineri, turisti, dar si membrii unei fanfare, care isi trageau sufletul, in fata unei beri reci, intre doua cantari.

Pe langa atmosfera ultra mega relaxa(n)ta, preturile scazute si rationamentul de servire atrageau lumea ca un magnet.

100-montaditos-3

La 100 Montaditos, cu 10 euro, pleci “impachetat”. De ce? Pai e foarte simplu. O bere la halba (la jumatate) costa 1 euro. Un montadito (mini sandwich) costa tot 1 euro. Acum, exact ca la problemele de clasa a II-a: cate beri si cate sandwichuri poate servi Gigel cu 10 euro? 😛 Poate Gigel sa mai stea in picioare dupa 7 beri? Ce e mai rentabil sa cumpere Gigel – mai multa bere sau mai multa mancare? Sa raspunda el. 😛

Foarte interesant este modul de servire. Pe masa ai meniul. Toate aceste montadito sunt numerotate. De la 1 spre 100. Apoi iei mataluta un formular, asemanator cu cel de la LOTO, si completezi ce vrei sa mananci.

100-montaditos-2

2, 23, 35, 58, 89 si 96. Asta e combinatia ta norocoasa pe seara respectiva. Te duci cu comanda la bar, iar baietii iti fac “platouasul”. Exista sandwichuri cu tot ce iti trece prin cap. Exista si produse pentru vegetarieni. Dar lista completa o poti consulta tu aici.

Intotdeauna vei gasi promotii, dar si platouri prestabilite, tematice – vegetarian, mediteranean, etc.

Langa montaditos merge o bere receeeee sau, ce m-a atras pe mine la nebunie, ca tot va spuneam la inceput de pofte, tinto de verano – o bautura asemanatoare sangriei, compusa din jumatate vin rosu si jumatate Sprite, cu cuburi de gheata. Cam asa arata halba. Daca imi spunea doamna de la tejghea ca nu mai are sau ca nu mai stiu eu ce, cred ca faceam moarte de om. 🙂

tinto-de-verano

Asemenea restaurante vei gasi si in alte orase ale Spaniei. In Barcelona, spre exemplu, este unul pe Rambla de Catalunya, dar este foarte aglomerat. Asta pentru ca in Barcelona, o bere costa 4-6 euro in mod normal, deci e pomana curata. In sudul Spaniei, in schimb, berea este mult mai ieftina decat in orasele mari.

Si in Roma sunt 3 asemenea restaurante. Dar parca fiecare lucru are farmec la el acasa. In Italia mananci o pizza, o pasta, o friptura de vita si bei un prosecco sau un vin italienesc. Mie asa mi se pare. Nu? 🙂

100-montaditos-7

100-montaditos-6

100-montaditos-8

100-montaditos-5

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

De vizitat in Dublin. Guinness Storehouse, cea mai importanta atractie a orasului

20/11/2013
guiness-storehouse-dublin
[image name=line]

Intre Dublin/Irlanda si Guinness poti pune semnul egal. Totul este branduit cu Guinness in capitala Irlandei, toata lumea bea Guinness. Exista ciocolata cu bere, paine cu bere, unele tocanite se fac cu aceasta bere, iar echipa de rugby a Irlandei (sport care este o religie in insula) este sponsorizata de acest brand.

 

Povestea Guinness Storehouse

Pe scurt. Guinness Storehouse se afla intr-o cladire din St. James’s Gate. Ei bine, aceasta cladire a fost construita in 1902, si pana in 1998, atunci cand a fost scoasa definitiv din procesul de productie, a servit ca si zona de fermentatie. Acolo se adauga drojdia in bere, iar bautura era lasata la fermentat. In ’98 sectia este inchisa, iar pe locul ei urma sa se deschida in 2000 acest Guiness Storehouse, templul berii negre irlandeze. Statistica spune ca aproximativ 4 milioane de oameni au vizitat muzeul (sa-i spunem asa) pana in prezent. Intre ei, numeroase vedete de la Hollywood, sportivi celebri si chiar regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Le vei vedea tuturor pozele expuse la “panoul de onoare”.

 

Despre vizita propriu-zisa

Guiness Storehouse este aproape la iesirea din Dublin, in partea de vest a orasului. Este o zona industriala, cu cladiri inalte de caramida gri, care te fac, aproape fara sa vrei, sa te intrebi cum o fi fost pe acolo acum doua sute si ceva de ani.

Pe strada pe care se gaseste intrarea in GS (il voi mai denumi si asa din dorinta de a econimisi litere :-)) miroase a orz prajit. Parca esti in desene animate. Te duci dupa miros.

fabrica-guiness-1

Am ajuns si la intrare. Un fel de zona de control pasapoarte de la aeroport. Sunt mai multe culoare si case de unde iti cumperi biletul de acces.

Pretul unui bilet este 16,50 euro pentru un adult, in acesti bani fiind inclusa si o halba (pint) de bere.

Pont: daca iti cumperi biletul on-line, platesti cu 10% mai putin. Achizitionezi pe net si cand ajungi sa vizitezi muzeul, ridici biletul de la o casa amenajata in acest sens.

Noi am intrat “gratuit” sa zic, deoarece aveam Dublin Pass, despre care ti-am mai povestit. Cu acest pass nu stai nici la coada, indiferent cata lume ar astepta. Este un culoar separat pe care ai acces in muzeu.

fabrica-guiness-2

Hopaaaa! Si am intrat! Parca ajungi intr-o catedrala moderna. La primul nivel este un magazin imens cu produse branduite: de la geci, hanorace, fulare, pana la beri de toate soiurile, pahare, magneti, ciocolata si alte dulciuri care iti fac cu ochiul.

O domnisoara simpatica le face celor prezenti instructajul. Iti spune cum este organizat muzeul, ce vei vedea in cladirea de sapte etaje si iti ureaza un calduros “enjoy your visit”.

Urmeaza distractia.

fabrica-guiness-3

La primul nivel iei contact cu cele patru ingrediente “magice” din care se face berea: apa, malt, hamei si drojdie.

Maltul este un orz lasat la incoltit, apoi prajit.

fabrica-guiness-4

De cand am plecat din tara, stiam ca Guinness e un brand mare, dar nu imi dadeam seama de anvergura sa. Am ramas surprins sa aflu ca cei de la G cumpara 2/3 din productia anuala de orz a Irlandei. Cica exista oameni specializati in acest sens, al caror job asta este – sa umble prin Irlanda si sa identifice fermierii cu cea mai buna (calitativa) productie din anul respectiv.

fabrica-guiness-5

Urmeaza cateva povesti despre drojdie, hamei si o cascada care face un zgomot asurzitor. In ea, turistii arunca bani, destinati unor programe caritabile.fabrica-guiness-6

fabrica-guiness-7

La nivelul urmator este o camera, pe peretii careia se gasesc mai multe plasme. De la distanta am crezut ca sunt tablouri. In fiecare asa-zis “tablou” se afla un personaj. In momentul in care te afli exact in fata “tabloului”, pe plasma incepe sa se deruleze un filmulet, in care iti sunt povestite lucruri interesante din istoria Guinness.

fabrica-guiness-8

Din intamplare, sau nu stiu cum sa-i spun, doamna din imagine, sotie de angajat Guinness de prin anii ’70, incepe sa-mi “povesteasca” pe un ton calm si relaxat, cat de bine e sa calatoresti. Ca e cel mai frumos lucru, ca e relaxant, ca e bine sa stai la plaja, etc.

Pai de asta am batut atata drum de pe malurile Dambovitei? Ca sa-mi spui tu ca e bine sa calatoresc? Normal ca e bine. Ca in vorba aia: “mai bine sa fie bine, decat sa fie rau”. 🙂

A venit si invatatura. Guinness a fost prima corporatie din lume care a introdus concediul platit pentru angajatii sai si chiar ii incuraja pe acestia sa plece in vacanta.

fabrica-guiness-9

Mergem mai departe si gasim fel si fel de unelte si masinarii folosite la procerea berii. Sunt dispozitive care, la un moment dat, se aflau in procesul de productie.

Lucru bun in muzeu: acolo unde nu ti se poate reproduce pe viu un anumit proces, exista plasme pe care se deruleaza imagini cu procesul respectiv filmat in fabrica. In plus, langa orice obiect se gaseste si o placuta pe care sunt trecute informatiile care trebuie stiute despre el.

fabrica-guiness-10

La mai toate etajele se gasesc mici bufete in care te poti opri, bea o cafea, un suc, o bere, alaturi de o briosa sau un sandwich. Preturile nu sunt obscene (2-3 euro o gustare, 4-5 euro un sandwich).

fabrica-guiness-11

Zona de butoaie. Povestile din aceasta sectiune a muzeului sunt impresionante. Se spune ca butoaiele de lemn, cand se reintorceau in fabrica pentru reumplere, erau verificate si rasverificate. Angajatii cu mirosul cel mai fin lucrau in acest “departament”. Munca era grea nu neaparat din cauza faptului ca era necesara verificarea a sute de butoaie zilnic, ci din cauza faptului ca fiecare butoi, si nu erau usoare deloc, trebuia ridicat la nivelul nasului si mirosit asadar ” din picioare”. Daca se aplecau, nu mai intra aerul corespunzator in organism, iar rezultatul putea fi alterat.

“Mirositorilor” li se testau periodic simturile. Cine nu mai mirosea bine, revenea la job-ul anterior detinut in fabrica.

fabrica-guiness-12

Si realizezi cat era de … mirosit? Aceasta este o fotografie din 1800 si ceva…

fabrica-guiness-13

Urmeaza partea in care nasul turistilor este pus la incercare. In aceasta camera se gasesc 4 cilindri din care iese abur. Ai ghicit! Sunt patru deoarece berea are 4 ingrediente: apa, malt, hamei, drojdie. Total, 4 aburi cu arome diferite.

In aceasta camera, primesti un mic paharel plin cu bere. Cu acest recipient, pasesti in camera urmatoare, unde esti invatat cum se bea berea Guinness.

fabrica-guiness-14

Regula spune ca trebuie sa ridici bratul la nivelul umerilor, sa tragi aer in piept si sa bei. Acum nu stiu cat e marketing si cat realitate.

fabrica-guiness-15

Am mirosit, am invatat sa bem bere, stim mai toata istoria G. Vine partea cea mai interesanta a vizitei – turnarea in pahar.

fabrica-guiness-17

In aceasta camera, un specialist G ii invata pe turisti cum se toarna pintul perfect de Guinness.

fabrica-guiness-18

Mai intai se alege un pahar curat, racit in prealabil. Pe pahar vei vedea ca este o harpa – logoul berii G. Se pune degetul aratator pe harpa, se intoarce paharul la 45 de grade si se toarna berea, tragand de maneta draftului pana cand lichidul ajunge la harpa (varful degetului).

Pintul obtinut are 2-3 centimetri lipsa. Se lasa la linistit timp de doua minute, dupa care se toarna si restul de bere, impingand maneta de aceasta data (presiunea cu care vine berea este mai mica).

fabrica-guiness-19

Am obtinut paharul perfect, o diploma de “mare meserias”, ni se face o poza si iesim afara. Mai trebuie sa invete si alti turisti cum se toarna berea.

fabrica-guiness-21

Si ca sa vedeti pana unde se duce marketingul bine aplicat, la iesire, pe un Ipad, iti vei gasi poza care ti-a fost facuta inauntru. Poti sa o postezi direct pe pagina ta de facebook sau o poti trimite pe e-mail.

fabrica-guiness-22

In fine, punctul final al vizitei este atriumul (etajul 7). Este o camera din sticla (360 de grade), de unde poti vedea tot Dublinul si unde iti savurezi berea turnata anterior cu manuta proprie.

fabrica-guiness-23

fabrica-guiness-24

fabrica-guiness-25

La final, dupa 3 ore si jumatate de stat in muzeu, parca merge o tocanita adevarata de vita.

fabrica-guiness-26

Iar inainte de a iesi din muzeu, poti trece pe la magazinul de suveniruri. Cine stie cand mai ajungi pe acolo …

fabrica-guiness-27

fabrica-guiness-28

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe pagina  facebook.com/Mihajurca.ro.  Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Bere Good life Uncategorized

Bere si placere (ep. 5). Russian Imperial Stout, berea favorita a tarinei Caterina cea Mare

10/11/2013
russian-imperial-stout
[image name=line]

Russian Imperial Stout.

Sau Imperial Russian Stout, ori, mai simplu, Russian Stout.

Nu, nu s-au apucat rusii sa faca bere. Dar, in mod surprinzator, s-au apucat sa bea bere. Si nu tocmai de curand, ba chiar de prin 1790.

IRS este un stil de bere britanic, londonez, derivat din Porter. In esenta, este vorba despre o bere stout, neagra, cu arome de ciocolata, cafea, si cu un nivel ridicat de alcool (in general peste 9%). Berea Guiness este cel mai cunoscut exemplu comercial al stilului stout, dar are doar 4,1-4,3% alcool (in cele mai multe tari europene, deoarece gradul de alcoolizare variaza de la tara la tara).

russian-imperial-stout-1

Legenda in jurul stilului de bere Russian Imperial Stout este ca a primit acest nume datorita faptului ca era berea favorita a tarinei Caterina cea Mare a Rusiei, ea comandand inca din 1792 cantitati foarte mari la curtea imperiului rus. Concentratia puternica de alcool se trage din faptul ca voiajul berii cu vaporul se facea la temperaturi scazute, prin Marea Baltica, si ca sa nu inghete, berarii londonezi faceau o bere mai puternica.

La o cercetare mai amanuntita insa, aflam ca numele stilului este doar o alta gaselnita de marketing.

Berea era intr-adevar puternic alcoolizata, dar nu pentru voiaj, ci pentru ca asa le placea fitosilor rusi. Dahh.

Imperial nu inseamna ca era adresata papilelor gustative princiare, ci asa isi denumeau berarii britanici berile de calitate ridicata. Iar particula Russian a aparut prin 1930, ca sa inspire consumatorii sa “bea o bere precum cea de la curtea tarilor rusi”.

Asta nu schimba cu nimic faptul ca acest stil de bere este unul dintre cele mai ofertante, complexe, puternice si “greu de uitat” stiluri. Unul dintre favoritele personale.

 

Serialul despre bere este realizat de Razvan, un bun prieten si fin cunoscator al acestor placeri nevinovate.

* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Travel tips Uncategorized

Distractia in Dublin. Temple Bar, locul unde lumea vine si uita sa mai plece acasa

09/11/2013
temple-bar-dublin-irlanda
[image name=line]

La ce te gandesti cand auzi Temple Bar? La o simpla bodega, nu?

Cam asta era si gandul meu cand documentam excursia in Irlanda si nu intelegeam de ce toata lumea se inghesuia sa isi ia cazare pe langa Temple Bar. Ce o avea barul asta, mai ales ca la o cautare pe Google Images aparea un simplu PUB, care oricum nu putea sa primeasca mai mult de 500 de petrecareti?

De fapt, Temple Bar este o zona, un fel de centru vechi al Dublinului, in care nu locuiesc mai mult de 3.000 de oameni. Este locul unde se aduna seara de seara localnicii dar si turistii sa asculte muzica irlandeza live si sa bea o bere sau un whisky.

temple-bar-dublin-irlanda-5

E drept ca exista si bodega numita Temple Bar, dar si alte cateva baruri (pub-uri) specifice capitalei Irlandei. Cel mai probabil, cei de la barul Temple au fost cei mai rapizi de mana si si-au luat numele acesta.

Denumirea Temple Bar i se trage zonei de la familia Temple care ar fi trait acolo in secolul al 17-lea. Pe locul unde se gasesc cele cateva stradute cu localuri, pentru ca nu sunt multe, acea familie isi avea resedinta si gradinile.

temple-bar-dublin-irlanda-9

Sa va povestesc acum despre Temple Bar prin ochii turistului si a celui care va recomanda, sau nu, anumite lucruri.

Mare sfaraiala in mini-cartierul respectiv nu e. Zona e mult mai bine marketata decat arata efectiv. In Temple Bar, sa zic ca sunt vreo 9-10 localuri principale. Zona este mica, formata din cateva stradute pavate cu piatra cubica, in amintirea Dublinului de altadata.

temple-bar-dublin-irlanda-7

Atmosfera este cea care “scoate” fata Temple Barului. Spre deosebire de Romania, irlandezii au un mod mai simplu, mai brut, de a se distra. Daca la noi vezi domnisoarele cocotate pe tocuri de 15 cm, savurand cocktail-uri care de care mai colorate, in terase si localuri cu staif, ei bine in Temple Bar oamenii beau bere, unii whisky, asculta muzica live irlandeza, cantata de un chitarist de prin partile locului si dau impresia ca toata lumea se stie cu toata lumea.

Nu se pune accent pe felul in care esti imbracat, pe ce pantofi porti sau cu ce masina ai venit. Apropo, masinile nu se vor urca peste tine in Temple Bar. Este o zona semi-pietonala, unde mai intra din cand in cand cate o masina de aprovizionare sau ambulanta.

temple-bar-dublin-irlanda-6

Sa nu te surprinda daca o sa vezi oameni in costum care se opresc sa-si potoleasca setea, in drum de la birou catre casa.

Daca nu e week-end, atmosfera este mai linistita, deh, pana si irlandezii mai lucreaza. 😛

In pub-urile din Temple Bar nu se fumeaza, ca de altfel in mai toate tarile din vestul si centrul Europei. Se poate si manca in aceste localuri, chiar daca ora este avansata.

O portie de fish and chips este echivalentul shaormei de la noi, la final de sprit. Cat despre bere si bauturi in general, am mai scris in articolul legat de bugetul de calatorie. Nu sunt ieftine deloc. Un pint de bere (0,568 ml) costa in jurul a 6-7 euro, iar cel mai ieftin whisky porneste de pe la 7-8 euro.

temple-bar-dublin-irlanda-4

temple-bar-dublin-irlanda-11

Daca vrei sa vezi, in timp real, ce se intampla in Temple Bar, o poti face aici – LIVECAM.

[wpsgallery]

* Preturile prezentate sunt valabile la data publicarii articolului. Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Bere Good life Uncategorized

Bere si placere (ep. 4). Care sunt cele mai puternice beri din lume

03/11/2013
cea-mai-tare-bere
[image name=line]

Daca ar fi sa te gandesti acum cat alcool are cea mai puternica bere din lume, unde te-ar duce gandul? Spre 15, poate chiar 20%? O bere obisnuita din comert are in jur de 5%, o bere mai tare e pe la 7%, iar unele beri belgiene ajung si la 12%. Vodca, spre exemplu, are 40%.

Zilele trecute, tocmai ce a fost lansata cea mai puternica bere din lume. Se numeste Snake Venom, este facuta de scotienii de la Brewmeister si are …67,5% alcool (zic ei).

snake

Snake Venom (Foto Brewmeister)

Procesul de obtinere pleaca de la o tehnica mai veche, nemteasca, descoperita probabil din greseala: eisbock. Se iau ingredientele obisnuite ale unei beri: malt, hamei, drojdie, si se combina cu apa in proportii ridicole, obtinandu-se o bere cu aprox 20% alcool.

Mai departe se ingheata succesiv, pana la -20 de grade, pentru cateva saptamani. Prin acest proces, apa din bere ingheata si este inlaturata. Ceea ce ramane are un continut ridicat de alcool, deoarece acesta nu ingheata.

 

Scurt istoric

  • In ianuarie 2009 o fabrica de bere din Germania, Schorschbrau a venit pe piata cu cea mai puternica bere de atunci, 31%.
  • Abia la sfarsitul anului, scotienii de la Brewdog au raspuns cu o bere de 32%, Tactical Nuclear Penguin.
  • Imediat, nemtii au replicat: 40%.
  • In 2010, lupta s-a incins: scotienii au facut Sink the Bismark – 41%, iar nemtii au scos o bere de 42%.
  • Scotienii au venit cu o bere de 55% si au imbracat sticla intr-o veverita moarta. 700 de lire sterline costa fiecare recipient. Numele berii – End of History.
  • Au crezut ca le-au inchis gura nemtilor complet, dar s-au inselat. In 2011, Finis coronat opus a fost lansata de Schorschbrau, cu 57,7% si a adus inapoi in Germania coroana celei mai puternice beri din lume.
  • Iar acum se pare ca cei de la Brewmeister au mers mai departe. De fapt, ei si-au depasit propriul record stabilit in 2012 cu Armageddon, un eisbock de 65%.

 

* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life Uncategorized

Bere si placere (ep. 3). India Pale Ale, socul trecerii de la berea dulce la cea amara

31/10/2013
[image name=line]

Astazi suntem martorii unei revolutii in domeniul berii artizanale (craft beer). Izbucnita prin anii ’80 in SUA, s-a raspandit repede in tari precum Suedia, Norvegia, Danemarca, Anglia, Italia, Franta, Japonia.

In lumina reflectoarelor se gaseste un stil de bere foarte popular printre “cunoscatori”: India Pale Ale. Pe scurt, IPA.

India – o sa vezi mai incolo de ce

Pale – are o culoare deschisa

Ale – nu e lager (ca majoritatea berilor de la noi), ci ale (logic, nu?)

india-pale-ale-1

Povestea acestui tip de bere incepe pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand britanicii incercau sa gaseasca o cale de a oferi pretioasa bere produsa in Anglia coloniilor din India, dar si marinarior ce calatoreau aproape 3 luni pe mare, din Londra spre Bombay sau Calcutta.

In acele timpuri, toata berea produsa in lume avea culoare inchisa si era dulce. La fel si cea a berarilor londonezi. Problema era ca aceasta bere nu se impaca bine cu voiajul lung, temperaturile ridicate si agitatia marii.

Producatorii au incercat sa trimita butoaie cu bere punandu-le cat mai jos in cala, astfel incat sa le fereasca de schimbarile de temperatura, dar ele tot ajungeau “rasuflate” si acrite. Cat despre produs bere in India, nici nu incapea vorba. Clima nu era prietenoasa.

india-pale-ale-2

Salvarea a venit din partea berarului Hodgson, in 1790. El si-a dat seama ca o bere mai puternic alcoolizata nu se strica la fel de usor, iar folosirea intensa a hameiului ii confera rezistenta pentru perioade indelungate. A facut reteta astfel, si asa a aparut prima bere care probabil era putin mai deschisa la culoare si, in mod socant, era amara. Pe timpul voiajului catre India, chiar a mai adaugat hamei proaspat in butoaie.

Cand ajungea, berea era licitata si apoi imbuteliata in sticle. Stilul acesta de bere s-a potrivit perfect climatului calduros din India.

Hodgson a detinut monopolul exportului de bere in India si datorita unor practici comerciale mai putin etice.

Insa in 1824, un berar din Burton-on-Trent se incumeta sa produca o bere dupa reteta lui Hodgson si sa o exporte in India. Berea noua are succes imediat. Acesta este unul din primele momente in care berarii isi dau seama de importanta sursei de apa. Deoarece apa din Burton este mai boagata in sulfuri, comparativ cu cea din Londra, berea produsa aici este mai deschisa la culoare, mai amara si cu un gust mai bogat.

Multi ani, acest tip de bere s-a vandut numai la export. Englezii au ajuns sa bea IPA doar atunci cand un vas plin de bere ce pleca catre India a fost prins intr-o furtuna si a naufragiat pe coasta, langa Liverpool. Marfa a fost scoasa la licitatie si vanduta in Anglia. Berea a fost primita bine, a devenit un succes si pe continent, si a inceput sa fie exportata in mai multe tari, inclusiv SUA.

IPA si-a pierdut putin din personalitate la sfarsitul secolului 19, cand sistemul de taxare din Anglia a facut aproape imposibila producerea si vanzarea berilor puternic alcoolizate. Noroc cu berarii americani care au revitalizat stilul dupa 1980, l-au perfectionat, dezvoltat si promovat din nou in toata lumea.

IPA modern: o bere intre 5-7% alcool, de culoare deschisa (nuante cuprinse intre auriu si cihlimbar), amaruie si cu arome puternice de hamei.

Substiluri: double IPA sau imperial IPA, black IPA, session IPA.

* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life Uncategorized

Bere si placere (ep. 2). Cele 6 tipuri de pahare din care se bea berea de calitate

26/10/2013
tipuri-pahare-de-bere
[image name=line]

Dupa ce saptamana trecuta Razvan ne-a invatat de ce berea de calitate trebuie tinuta in sticle maro, ajungem acum sa cunoastem cele 6 tipuri de pahare pe care trebuie sa le avem in casa, pentru a valoriza la maximum berea servita.

Stim prea bine ca vinul nu se bea din sticla, ci se serveste in anumite feluri de pahare, in functie de soiul/soiurile de struguri din care este facut, dar si la o temperatura specifica, tot in functie de soi.

Daca nu bem vinul direct din sticla, atunci de ce am savura berea in acest mod?

In lume sunt mult mai multe stiluri si substiluri de bere decat soiuri de vin. Exista pahare in forme foarte variate care sa se potriveasca tipurilor diferite de bere. In continuare vi le descriu pe cele mai uzuale, cele pe care le folosesc si eu in mod regulat.

Goblet – pahar obisnuit pentru beri tip IPA (India Pale Ale) si beri belgiene mai putin alcoolizate

Weizen – pahar pentru bere nefiltrata

tipuri-pahare-bere-1

Pilsner – pahar din care se beau lageruri, pilsenuri (majoritatea berilor intalnite la noi in supermarketuri)

Tulip – pahar in care se servesc beri belgiene tari

tipuri-pahare-bere-2

Pint – pahar pentru berile britanice; la inceput a fost pahar de cocktailuri pentru ca se potrivea bine cu shakerul

Snifter – pahar pentru beri puternic alcoolizate (peste 10% alcool) si aromate – barley wine

tipuri-pahare-bere-3

Temperatura de servire si modul de turnare sunt de asemenea importante pentru a te bucura pe deplin de ceea ce-ti poate oferi berea respectiva. Ca sa nu mai zicem de mancarea alaturi de care servesti berea. Dar despre toate astea intr-un episod viitor.

PS: Sper ca te-ai prins pana acum ca nu luam in discutie berile industriale, produse la costuri cat mai mici si umflate cu pompa de marketing. Acestea trebuie baute cat mai reci tocmai ca sa nu le simti gustul :-P.

 

* Daca ti-a facut placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile
Good life Uncategorized

Bere si placere (ep. 1). De ce berea buna trebuie tinuta in sticle maro si nu verzi

20/10/2013
sticle-de-bere
[image name=line]

Bei bere? Daca nu, sigur o sa-ti facem pofta. In timp.

Razvan, un foarte bun prieten, a transformat placerea de a bea bere in hobby. A citit, s-a documentat, ba chiar a fost in Anglia sa vada cum se face berea. Dar nu orice fel de bere, ci cea artizanala – produsa in cantitati mici, fara aditivi si pe care nu o gasesti in orice butic sau supermarket.

De astazi, in fiecare duminica, Razvan ne va invata ce inseamna un IPA, un stout, un porter, cum se imperecheaza berea cu mancarea si ce gust are o bere cu 60% concentratie alcoolica.

 

Lectia 1 – de ce berea “buna” sta in sticle maro si nu verzi 

Sticlele de bere au fost verzi pana prin anii ’30, cand chimistii americani si belgieni au descoperit ca lumina patrunde prin sticla verde si afecteaza gustul berii.

Ce se intampla pe scurt, din punct de vedere chimic? Isohumulona, o molecula ce se gaseste in hamei, reactioneaza cu riboflavina in prezenta luminii si rezulta o noua molecula 3MBT. Aceasta molecula este foarte asemanatoare din punct de vedere al compozitiei chimice si al mirosului cu mercaptanul (spray-ul natural al sconcsului). Deci, o bere ce sta foarte mult in lumina dezvolta o aroma de sconcs.

Nu si daca sticla este maro. Dupa 1930 berarii din Europa au inceput sa foloseasca sticle inchise la culoare pentru a proteja gustul berii. Lumina daunatoare (in spectru sub 500nm) nu poate patrunde prin aceasta sticla.

bere-sticla-maro

De ce se mai folosesc sticle verzi sau incolore?

Pentru ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost o lipsa acuta de sticla, iar berarii din Europa, in frunte cu Heineken au inceput sa exporte in America bere in sticle verzi. Deoarece Heineken era o bere scumpa, premium, sticlele verzi au ajuns sa fie simbolul unei beri de calitate.

Deci berea se ambaleaza in sticle verzi sau incolore din motive de marketing. Prin sticla incolora poti sa vezi culoarea si textura berii, iar cea verde lasa impresia de produs scump. Sticla maro este folosita in principal de producatorii mai mici, carora le pasa de ceea ce ambaleaza in sticlele cu pricina.

Asa ca prefer berea turnata o dintr-o sticla maro.

 

* Daca ti-a facut placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!

banner-full
banner-mobile
banner-mobile